Adverb
Rezumat
Adverbul (ad înseamnă în latină pe lângă, verbum înseamnă verb) este partea de vorbire neflexibilă care determină un verb, un adverb sau un adjectiv. Adverbele pot fi simple sau compuse. Adverbele pot fi: de loc, de timp, de mod (de mod, cantitative, comparative, afirmative, negative, probabilistice). Uneori sunt folosite ca adverbe adjectivele, verbele la participiu, unele substantive. Unele adverbe de mod sunt folosite uneori ca adjective sau ca substantive. Adverbul are grade de comparație, asemenea adjectivului.
Tipuri
A.După formă
1.Adverbe simple
Ex: abia, așa, bine, destul, azi, mâine, ieri, aici, acolo, etc
2.Adverbe compuse
Ex: ieri-seară, azi-dimineață, mâine-dimineață, astă-vară, după-masă
B.După înțeles
1.Adverbe de loc
Ex: aici, acolo, departe, aproape, împrejur, unde, etc
Cine se scoală de dimineață departe ajunge.
Unde este cartea?
2.Adverbe de timp
Ex: acum, atunci, astăzi, ieri, mâine, devreme, târziu, odată, totdeauna, când, etc
Cine a atins cândva marginile dorințelor ? (proverb indian)
Nu lăsa pe mâine ce poţi face azi!
Mai bine mai târziu decât niciodată.
3.Adverbe de mod
Ex: abia, așa, alene, bine, cum, degrabă, românește
Exprimă:
a.Modul propriu-zis
Ex: bine, rău, încet, repede, astfel, așa
Vorba de rău mai lesne se crede.
Cine greu făgăduiește repede împlinește (proverb românesc)
Cine râde la urmă râde mai bine.
b.Cantitatea
Ex: atât, cam, mult, destul, prea, cât, etc
Cine pune ban pe ban mult adună într-un an (proverb italian)
Nu întinde coarda prea mult că se rupe.
Prostul, dacă nu-i fudul, parcă nu e prost destul.
Omul, cât îl lași, atât se-ntinde.
Întinde-te cât ţi-e plapuma.
Nu îi da, Doamne, omului cât poate să ducă.
Nu-mi da, Doamne, cât pot răbda!
c.Comparația
Ex: ca, cât, decât, cum, precum, asemenea
Umblă din loc în loc ca căscatul din om în om.
Se grăbește ca fata mare la măritat.
Dă năvală ca porcul la dovleac.
Mergea precum pisica.
Se mișca asemenea melcului.
Era înalt cât un brad.
Gândul fuge mai repede decât vântul.
d.Afirmația
Ex: da, desigur, firește
Firește că voi ajunge acolo.
Desigur că voi veni.
Da, voi veni.
e.Negația
Ex: nu, ba, nici, nicidecum, etc
Nu haina face pe om.
Nici în Dunăre nu găsește apă.
Florile frumoase nu rămân mult timp în drum fără a fi culese.
Nu jigneşti pe nimeni iubindu-l.
Nu te lega la cap dacă nu te doare!
Nu fugi după căruţa care nu te aşteaptă.
Lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba.
Nu știe bărbatul ce știe satul.
f.probabilitatea
Ex: poate, pesemne, probabil
Pesemne că dorește altceva.
Poate că are dreptate.
Adverbe provenite din alte părți de vorbire
Adjectivele pot fi folosite ca adverbe
Ex: El cântă frumos.
Verbele la participiu pot fi folosite ca adverbe
Ex: Ea a răspuns deslușit.
Substantivele care denumesc anotimpurile, zilele sau părți ale zilei la forma articulată se folosesc ca adverbe.
Numele zilelor apar ca adverbe și la forma nearticulată.
La forma nearticulată se folosesc ca adverbe și substantivele: zile, săptămâni, luni, ani, secole, milenii
Ex: Mergem la munte toamna.
Miercuri (miercurea) ne uităm la meci.
Dimineața plecăm la școală.
Schimbarea valorii gramaticale a adverbului
Unele adverbe de mod sunt folosite și ca adjective
Ex: Era un bărbat bine (arătos).
Adverbele bine, rău, greu devin substantive când sunt articulate cu articol hotărât (binele, răul, greul) sau nehotărât (un bine, un rău), sau când sunt însoțite de o prepoziție (a venit la bine) sau de un adjectiv (marele bine, acest bine)
Binele și răul trebuie să fie clar diferențiate.
El mi-a făcut un bine.
Au jurat să rămână împreună la bine și la rău.
Acest bine pe care mi l-a făcut nu-l voi uita niciodată.
E obișnuită cu greul.
Funcția sintactică
1.Adverbele îndeplinesc cel mai adesea funcția de complement circumstanțial de timp, loc și mod
2.Uneori un adverb poate fi atribut adverbial
Nu-l privi cu aroganță pe cel de jos.
3.Uneori un adverb poate fi nume predicativ când face parte din expresiile verbale impersonale: e bine, e rău, e drept, e sigur, e probabil, așa e, etc.
Adverbele predicative îndeplinesc singure funcția de predicat: firește, negreșit, pesemne, poate, desigur, cu siguranță, de bună seamă.
4.Unele adverbe de loc (unde, încotro), timp (când), mod (cum) joacă rolul de adverbe relative
Joacă cum i se cântă.
Unde nu-i cap, vai de picioare!
Lenea, când este mai mică, tot știe și ea de frică.
Prostul, când îl bagi în seamă, se înalță-n sus de-o palmă.
Bibliografie
Ștefania Popescu- Gramatica practică a limbii române, pag 311-326, Editura Didactică și Pedagogică
Adverb Adverb Adverb Adverb Adverb