Adverb

Adverb

Rezumat

Adverbul (ad înseamnă în latină pe lângă, verbum înseamnă verb) este partea de vorbire neflexibilă care determină un verb, un adverb sau un adjectiv. Adverbele pot fi simple sau compuse. Adverbele pot fi: de loc, de timp, de mod (de mod, cantitative, comparative, afirmative, negative, probabilistice). Uneori sunt folosite ca adverbe adjectivele, verbele la participiu, unele substantive. Unele adverbe de mod sunt folosite uneori ca adjective sau ca substantive. Adverbul are grade de comparație, asemenea adjectivului.

Tipuri

A.După formă

1.Adverbe simple

Ex: abia, așa, bine, destul, azi, mâine, ieri, aici, acolo, etc

2.Adverbe compuse

Ex: ieri-seară, azi-dimineață, mâine-dimineață, astă-vară, după-masă

B.După înțeles

1.Adverbe de loc

Ex: aici, acolo, departe, aproape, împrejur, unde, etc

Cine se scoală de dimineață departe ajunge.

Unde este cartea?

 

2.Adverbe de timp

Ex: acum, atunci, astăzi, ieri, mâine, devreme, târziu, odată, totdeauna, când, etc

Cine a atins cândva marginile dorințelor ? (proverb indian)

Nu lăsa pe mâine ce poţi face azi!

Mai bine mai târziu decât niciodată.

3.Adverbe de mod

Ex: abia, așa, alene, bine, cum, degrabă, românește

Exprimă:

a.Modul propriu-zis

Ex: bine, rău, încet, repede, astfel, așa

Vorba de rău mai lesne se crede.

Cine greu făgăduiește repede împlinește (proverb românesc)

Cine râde la urmă râde mai bine.

b.Cantitatea

Ex: atât, cam, mult, destul, prea, cât, etc

Cine pune ban pe ban mult adună într-un an (proverb italian)

Nu întinde coarda prea mult că se rupe.

Prostul, dacă nu-i fudul, parcă nu e prost destul.

Omul, cât îl lași, atât se-ntinde.

Întinde-te cât ţi-e plapuma.

Nu îi da, Doamne, omului cât poate să ducă.

Nu-mi da, Doamne, cât pot răbda!

c.Comparația

Ex: ca, cât, decât, cum, precum, asemenea

Umblă din loc în loc ca căscatul din om în om.

Se grăbește ca fata mare la măritat.

Dă năvală ca porcul la dovleac.

Mergea precum pisica.

Se mișca asemenea melcului.

Era înalt cât un brad.

Gândul fuge mai repede decât vântul.

d.Afirmația

Ex: da, desigur, firește

Firește că voi ajunge acolo.

Desigur că voi veni.

Da, voi veni.

e.Negația

Ex: nu, ba, nici, nicidecum, etc

Nu haina face pe om.

Nici în Dunăre nu găsește apă.

Florile frumoase nu rămân mult timp în drum fără a fi culese.

Nu jigneşti pe nimeni iubindu-l.

Nu te lega la cap dacă nu te doare!

Nu fugi după căruţa care nu te aşteaptă.

Lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba.

Nu știe bărbatul ce știe satul.

f.probabilitatea

Ex: poate, pesemne, probabil

Pesemne că dorește altceva.

Poate că are dreptate.

Adverbe provenite din alte părți de vorbire

Adjectivele pot fi folosite ca adverbe

Ex: El cântă frumos.

Verbele la participiu pot fi folosite ca adverbe

Ex: Ea a răspuns deslușit.

Substantivele care denumesc anotimpurile, zilele sau părți ale zilei la forma articulată se folosesc ca adverbe.

Numele zilelor apar ca adverbe și la forma nearticulată.

La forma nearticulată  se folosesc ca adverbe și substantivele: zile, săptămâni, luni, ani, secole, milenii

Ex: Mergem la munte toamna.

Miercuri (miercurea) ne uităm la meci.

Dimineața plecăm la școală.

Schimbarea valorii gramaticale a adverbului

Unele adverbe de mod sunt folosite și ca adjective

Ex: Era un bărbat bine (arătos).

Adverbele bine, rău, greu devin substantive când sunt articulate cu articol hotărât (binele, răul, greul) sau nehotărât (un bine, un rău), sau când sunt însoțite de o prepoziție (a venit la bine) sau de un adjectiv (marele bine, acest bine)

Binele și răul trebuie să fie clar diferențiate.

El mi-a făcut un bine.

Au jurat să rămână împreună la bine și la rău.

Acest bine pe care mi l-a făcut nu-l voi uita niciodată.

E obișnuită cu greul.

Funcția sintactică

1.Adverbele îndeplinesc cel mai adesea funcția de complement circumstanțial de timp, loc și mod

2.Uneori un adverb poate fi atribut adverbial

Nu-l privi cu aroganță pe cel de jos.

3.Uneori un adverb poate fi nume predicativ când face parte din expresiile verbale impersonale: e bine, e rău, e drept, e sigur, e probabil, așa e, etc.

Adverbele predicative îndeplinesc singure funcția de predicat: firește, negreșit, pesemne, poate, desigur, cu siguranță, de bună seamă.

4.Unele adverbe de loc (unde, încotro), timp (când), mod (cum) joacă rolul de adverbe relative

Joacă cum i se cântă.

Unde nu-i cap, vai de picioare!

Lenea, când este mai mică, tot știe și ea de frică.

Prostul, când îl bagi în seamă, se înalță-n sus de-o palmă.

Bibliografie

Ștefania Popescu- Gramatica practică a limbii române, pag 311-326, Editura Didactică și Pedagogică

Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.