Animalele din România

Animalele din România

Citare

Dacă vreţi să citaţi acest articol copiaţi textul de mai jos, adăugând la sfârşit data citării:

Enciclopedie.info, Animalele din România, http://www.enciclopedie.info/animalele-din-romania/, (data citării)

Generalităţi

Vertebrate

Păsări din România, partea I (A-E), galerie de 124 imagini (111 specii), ambele sexe, cu denumirile comune şi denumirile ştiinţifice şi cu alte explicaţii

În România au fost identificate 732 de specii de vertebrate. 184 sunt specii de peşti, restul de 544 specii fiind tetrapode: 20 de specii de amfibieni, 31 de specii de reptile, 382 de specii de păsări, 110 specii de mamifere.[1]Societatea Ornitologică Română inventariază 384 de specii de păsări.[2]

Insecte

În România au fost inventariate şi descrise:

Ortoptere din România, articol cu lista completă a speciilor de ortoptere din România şi cu o galerie de imagini

a)182 de specii de ortoptere (subordinul Ensifera, care cuprinde greierii, cosaşii şi coropişniţele, are 94 de specii în România şi subordinul Caelifera, care cuprinde lăcustele, are 88 de specii în România[3][4]

Fluturi diurni din România (în construcţie), galerie de imagini (31 imagini, 30 specii), însoţite de denumirile ştiinţifice şi de denumirile în engleză.

Fluturi de noapte din România, galerie de imagini, însoţite de denumirile ştiinţifice şi de denumirile în engleză

b)3960 de specii de lepidoptere (fluturi)[5], din care 203 sunt specii diurne[6],

Ţântari din România, articol cu lista completă a speciilor de ţânţari din România şi alte informaţii

c)607 specii de diptere (insecte cu două aripi: muşte, ţânţari) cunoscute doar în Bucureşti şi împrejurimi[7]; 55 de specii de ţânţari.[8]

Furnici din România prezintă o listă completă a speciilor de furnici din România şi o galerie de imagini, însoţite de denumirile ştiinţifice

Albine din România, galerie de imagini

Viespi din România, galerie de imagini

d)2319 specii de himenoptere (furnici, albine, viespi şi alte insecte cu 4 aripi membranoase)[9], din care 103 specii de furnici.[10](dintr-un total probabil de peste 130 specii)[11] şi cel puţin 700 de specii de albine în România (din circa 2000 la nivel european)[12];

Coleoptere (gândaci, cărăbuşi, etc) din România (galerie de imagini)

e) 6500-7000 de coleoptere (estimativ, nu există încă un număr exact pentru că nu există un catalog complet al coleopterelor din România[13]

Libelule din România prezintă o listă completă şi explicativă a speciilor din România şi o galerie de 145 imagini (dintr-un total de 162 necesare, deci cca 85%) cu majoritatea speciilor de libelule din România (75 de specii din 81, deci cca 92%), masculi şi femele (la enorma majoritate a speciilor), cu denumirea ştiinţifică şi denumirea în engleză, ordonate alfabetic.

f) circa 81-85 de specii de libelule.

Alte insecte (sawflies, hoverflies, hopperi, chironomidae, efemeroptere, Raphidioptera, etc) din România (galerie de 21 imagini)

Păianjeni

Păianjeni din România (galerie de imagini, în construcţie)

Au fost inventariate 973 de specii de păianjeni în România.[14]

Inventariere nouă de specii în Delta Dunării

În Delta Dunării au fost inventariate circa 8-9000 de specii de animale. La ultima inventariere, din 2017, au fost inventariate 4300 de specii de insecte, faţă de 2800, câte fuseseră inventariate în 2008, deci au fost identificate încă 1500 de specii de insecte. În anul 2008 fuseseră inventariate 7256 de specii de animale în Delta Dunării. Delta Dunării are o suprafaţă totală de 3446 de km pătraţi şi este localizată atât în România, cât şi în Ucraina.[15]

Insula Sacalin

Insula Sacalin, aflată lângă localitatea Sfântu Gheorghe, este o oază de sălbăticie din Marea Neagră. Are o suprafaţă de 21 410 hectare, cam cât are capitala ţării. Autorităţile române au interzis popularea insulei încă din 1938 şi este interzis accesul turiştilor pe insulă. Circa 229 de specii de păsări, multe dintre ele migratoare, trăiesc pe Insula Sahalin. Mari colonii de chire de mare şi de pelicani creţi îşi au sălaşul pe insulă. Există aici numeroase plante rare printre care şi varza de mare şi canarul bălţii. În apele din apropiere găsim peşti rari, inclusiv sturioni. [16]Acum cca 150 de ani au apărut două insule, Sacalinu Mare şi Sacalinu Mic, care s-au unit în timp şi formează acum o zonă compactă.[17]Insula Sacalin se degradează din pricina eroziunii, care ajunge şi până la 19 metri pe an.[18]

 

Mamifere

Cele 110 mamifere sălbatice din România inventariate la sfârşitul lui 2010: (insectivore) ariciul cu piept alb (Erinaceus concolor), cârtiţa (eurasiatică sau comună, Talpa europea), liliecii (29 de specii), 2 specii de iepuri (iepurele (maro european) Lepus europaeus europaeus şi iepurele de vizuină (gri european) Oryctolagus cuniculus cuniculus), veveriţa roşie sau eurasiatică (Sciurus vulgaris fuscoater), marmota alpină (Marmota marmota marmota), popândăul (european sau veveriţa de pământ Citellus citellus), castorul (eurasiatic, Castor fiber), diverse alte rozătoare, 3 specii de orbeţi, nutria (Myocastor coypus), 2 specii de delfini (delfinul comun sau delfinul cu burta albă Delphinus delphis ponticus şi delfinul- jucăuş- mare (sau delfinul mare Tursiops truncatus ponticus)), porcul de mare (Phocoena phocoena), carnivore: hermelina (Mustela erminea aestiva), 3 specii de nevăstuică: nevăstuica pitică Mustela minuta, Mustela nivalis nivalis, Mustela nivalis boccamela, 2 specii de nurcă, 3 specii de dihor (dihor de casă Mustela putorius putorius, dihor de stepă Mustela putorius rothschildi şi dihorul pestriţ sau pătat Vormela peregusna euxinia), 2 specii de jder (jder de copac Martes martes martes şi jder de piatră Martes foina foina), viezurele (Meles meles meles), vidra (comună sau eurasiatică Lutra lutra lutra), ursul brun (Ursus arctos arctos), lupul cenuşiu (sau comun Canis lupus lupus), şacalul auriu (sau comun Canis aureus moreoticus), vulpea roşie (sau comună Vulpes vulpes crucigera), câinele Enot (Nyctereutes procyonoides procyonoides), pisica sălbatică (europeană, Felis silvestris silvestris), râsul (Lynx lynx lynx), foca-cu-burtă-albă (Monachus monachus), porcul mistreţ (Sus scrofa attila), rumegătoare : cerbul (roşu sau european,  Cervus elaphus hippelaphus), cerbul lopătar (Dama dama dama), căprioara (Capreolus capreolus capreolus), zimbrul (Bison bonasus bonasus), capra neagră (Rupicapra rupicapra carpatica) şi muflonul (sau oaia sălbatică, Ovis ammon).[19]

Derogări

În jur de 5000 de animale protejate (2374 urşi, 1586 lupi şi 898 pisici sălbatice) au fost ucise de vânători prin derogare de la lege în perioada 2007-2015. 120 râşi au fost ucişi de vânători în perioada 2007-2012. Mulţi specialişti sunt împotriva derogărilor pentru râşi şi pisici sălbatice. În România există 17 localităţi foarte vulnerabile la atacurile animalelor sălbatice.[20]

Zimbri

Zimbri
Zimbri (mascul-stânga şi femelă) în Parcul Natural Vânători Neamţ, România. Autor: Ccezar2004. Data: 18 noiembrie 2005. Licenţa: Domeniul Public

A fost reintrodus în România zimbrul (Bison bonasus), dispărut în 1852. În 1958 au fost aduşi nişte zimbri din Polonia şi URSS, ei fiind ţinuţi la grădinile zoologice şi în rezervaţii. În ultimii ani au fost introduşi în natură şi în rezervaţii cca 70 de zimbri.[21] [22]În 2017 în România existau 160 zimbri (din cei 3500 din Europa), din care 53 în libertate. Rezervaţia naturală Valea Zimbrilor din Vama Buzăului a devenit un centru de reproducere a zimbrilor.[23]

Cai

Există câteva mii de cai (Equus ferus) semisălbatici în Delta Dunării.[24] [25]

Capre negre

Capră neagră
Capră neagră (Rupicapra rupicapra) în Parcul Naţional Nizkie Tatry din Slovacia. Autor: Boskar. Data: 24 August 2007. Licenţa: Creative Commons Attribution-Share Alike 3.0 Unported, 2.5 Generic, 2.0 Generic and 1.0 Generic

În România există câteva mii de capre negre (Rupicapra rupicapra). În anii 40, când legea privind deţinerea armelor de foc era blândă, existau circa 2000 de capre negre în România. În anii 80 populaţia de capre negre a crescut până la 8500, mulţumită unei legislaţii mai severe. După 90 caprele negre au fost la un pas de extincţie, dar măsurile luate în 2000 au împiedicat dispariţia lor. Estimările pesimiste actuale indică 1000 de capre negre, iar cele optimiste indică 6000-8000 de capre negre.[26] [27]

Urşi bruni eurasiatici, decese

În România există în jur de 4000-6500 de urşi bruni eurasiatici (Ursus arctos arctos) , din cei cca 14 000 din Europa.[28] [29]Există circa 2000 de urşi mai mult decât numărul optim (4000) estimat de specialişti. Covasna, Braşov şi Harghita sunt suprapopulate cu urşi. 18 persoane au fost ucise şi 101 rănite de urşi în perioada 1989-2011 în România. Legea europeană permite uciderea urşilor doar atunci când ei provoacă daune masive (de la 90 de milioane în sus.[30]sau omoară oameni.[31] [32]Uneori urşii ajung pe lângă casele oamenilor în căutare de hrană, creând panică şi îngrijorare.[33]Sunt relativ frecvente cazurile în care animalele domestice (vaci, oi, porci, găini şi chiar şi câini sau păuni) sunt atacate şi mâncate de urşi.[34] [35] [36] [37] [38]A existat un caz în care un urs a fost văzut mâncând dintr-un bărbat mort, în Bucegi, în 2013.[39]

Unii oamenii bogaţi din străinătate vin în România pentru vânătoare de urşi, plătind între 5000-17000 dolari pentru un trofeu.[40] [41]

Există un orfelinat de urşi (Centrul pentru Reabilitarea Urşilor Orfani) lângă localitatea Bălan, în judeţul Harghita, în Munţii Hăşmaş. Puii de urs, rămaşi fără mamă în urma împuşcării ilegale de către braconieri, sunt ţinuţi în condiţii seminaturale, cu intervenţie minimă umană, ca apoi să fie eliberaţi în sălbăticie. Orfelinatul pentru urşi a reuşit să reintegreze în natură 100 de urşi în 10 ani. Orfelinatul are în prezent 10 pui de urs. Orfelinatul are o suprafaţă de 10 hectare. Oamenii pot dona bani pentru supravieţuirea proiectului. Orfelinatul este unic în Europa.[42]

Lupi cenuşii

Lup şi lupoaică
Lup cenuşiu şi lupoaică (Canis Lupus). Masculul este în stânga imaginii. Autor: Angell Williams. Data: 1 ianuarie 2008. Licenţa: CC Attribution 2.0 Generic (CC BY 2.0). Sursa: Flickr https://www.flickr.com/photos/53357045@N02/4973028423/in/faves-89250700@N06/

Populaţia de lupi cenuşii (Canis lupus) din România este estimată la 2500-3000 de lupi, circa 40% din populaţia europeană.[43][44][45]

Mistreţi, decese

Au existat cel puţin 3 decese cauzate de mistreţi, în 2008, 2012 şi 2017. Două decese au rezultat în urma unor agresiuni ale oamenilor.[46] [47] [48]

 

Râşi eurasiatici

Pereche de râşi (Lynx lynx)
Pereche de râşi eurasiatici (Lynx lynx) în Wildpark Langenberg (Germania). Masculul este cel din planul îndepărtat. Autor: Tambako The Jaguar. Data: 15 ianuarie 2011. Licenţa: Attribution-NoDerivs 2.0 Generic (CC BY-ND 2.0) . Sursa: Flickr, https://www.flickr.com/photos/tambako/5497109020/in/faves-89250700@N06/

Numărul de râşi eurasiatici (Lynx lynx) este estimat la 1500, circa 40% din populaţia europeană.[49]

Există o mărturie a unei femei din comuna Bezdead (judeţul Dâmboviţa), care a declarat în 2012 că a fost atacată de o pisică mai mare, probabil râs, care a sărit spre faţa ei în timp ce culegea nuci în grădina din spatele casei. Femeia s-a apărat cu mâinile şi a fost zgâriată.[50]

Un cioban a prins cu ajutorul câinilor un râs, care a fost apoi ucis de câini. Autorităţile au deschis o anchetă, ciobanul riscând închisoare de la 3 la 7 ani sau amendă de la 5.000 de lei la 25.000 de lei pentru infracţiunea de braconaj cinegetic.[51]

Şacali aurii

Şacal auriu
Şacal auriu (Canis aureus) în Parcul Yarkon din Tel Aviv. Autor: Вых Пыхманн. Data: 19 aprilie 2013. Licenţa: C C Attribution-Share Alike 3.0 Unported

Numărul de şacali aurii a crescut de la 1000 în 2001 la circa 7500 în 2014. Şacalii aurii, acolo unde se înmulţesc, fac să dispară vulpile. Şacalul auriu este considerat specie de interes comunitar, dar este privit şi ca specie invazivă în cele mai multe ţări din sud-estul Europei.[52]

Şacalii aurii atacă uneori şi oile oamenilor, motiv pentru care sunt împuşcaţi de vânători. Sunt întâlniţi mai ales în sudul şi sud-estul ţării. Au venit din Bulgaria, Grecia şi Serbia.[53] [54] [55][56]

Câini vagabonzi, decese

În 2011 existau circa 1 milion de câini vagabonzi pe străzile României. 13 persoane au fost ucise de câini din 1989 până în prezent în România. Muşcăturile de câine reprezentau fapte curente. În perioada 2013-2016 majoritatea câinilor au fost capturaţi de pe străzi. O parte au fost eutanasiaţi, o parte au fost adoptaţi de oameni. Există în România destule haite de câini sălbăticiţi care fac concurenţă lupului şi râsului, care se împerechează de mai multe ori pe an, şi care dăunează astfel faunei sălbatice.Doi zimbri (un adult şi un viţel) au fost ucişi şi mâncaţi de nişte câini vagabonzi în Munţii Ţarcu.[57]

Alte mamifere

Cerb şi cerboaică
Cerb şi cerboaică (Cervus elaphus) în Tierpark, Dortmund (Germania). Autor: Mathias Bigge. Data: iulie 2007. Licenţa: CC Attribution-Share Alike 3.0 Unported

În România se găsesc efective importante de cerb carpatin, cerb lopătar (introdus în sec. 20), căprior, mistreț, vulpe, pisică sălbatică, iepure de câmp, jder, nevăstuică, bursuc, arici, cârtiță.

Mai ales în SE ţării se găsesc specii de stepă precum popândăul, orbetele, dihorul de stepă şi dihorul pătat. La înălţimi mari a fost introdusă marmota alpină.

Vidrele şi nurcile, ce trăiesc în luncile râurilor, au rămas foarte puţine.[58]

Păsări

În lista vertebratelor din România din decembrie 2010 sunt inventariate 382 de specii de păsări.[59]Societatea Ornitologică Română inventariază 386 de specii de păsări.[60] SOR a anunţat prezenţa în România a cucului pestriţ (Clamator glandarius), care a fost semnalat de turistul german Rolf  Nessing în mai 2017.[61][62]O nouă specie a fost fotografiată de diverse persoane încă din 2007: pietrarul de deșert (Oenanthe deserti)[63]

Pelicani

În localitatea Roşca- Buhaiova au fost număraţi 18 633 pelicani comuni (Pelecanus Onocrotalus) (din cei aproape 20 000 din România), în 2016. Cifra este un record pentru cea mai veche colonie de pelicani cunoscută de ornitologi. În 2003 existau circa 5000 de perechi de pelicani comuni. Au fost identificaţi şi 534 de pelicani creţi (Pelecanus Crispus, cea mai mare pasăre din România), în 2016.[64]

Acvile ţipătoare mici

Populaţia de acvile ţipătoare mici din România era estimată la 2000-2300 de perechi în 2013, circa o cincime din populaţia europeană şi circa o zecime din populaţia globală.[65][66]

Alte păsări

O scădere semnificativă se înregistrează în cazul cocoşului de mesteacăn, la unele răpitoare de zi (zăganul, vulturul pleşuv şi negru, pajura) şi la unele păsări de câmpie (ciocârlia, prepeliţa, potârnichea).[67]

Moartea păsărilor din pricina liniilor de medie şi înaltă tensiune

O estimare a SOR indică peste 100 000 de păsări moarte pe an din pricina liniilor electrice de medie şi înaltă tensiune. Estimarea se bazează pe studiile europene care menţionează 0,6 păsări moarte pe stâlp pe an, dar şi pe observaţii locale. Speciile electrocutate sunt berzele şi păsările răpitoare. În Braşov au fost găsite 36 de berze moarte electrocutate într-o singură zi, în 2017.[68]

Reptile

Şerpi, decese

În România există 14 specii de şerpi, printre care un boa de nisip (Eryx jaculus), care este constrictor[69] şi 7 specii de vipere, care sunt veninoase.[70]

Viperele au ucis două persoane în România în ultimii ani, una fiind fiul lui Răzvan Teodorescu.[71]

Broaşte ţestoase

Broaşte ţestoase de uscat
Ţestoasa cu tâmple roşii (Trachemys scripta elegans)
Ţestoasa cu tâmple roşii (Trachemys scripta elegans). Autor: Vladimir Adrian Maftei. Data: 4.05.2015. Locaţia: România. Licenţa: Toate Drepturile Rezervate

Testudo hermanni în SV țării și Testudo graeca ibera în Dobrogea au efective numeroase.[72]

În 2016 existau 4000 de broaşte ţestoase dobrogene (Testudo graeca ibera), de două ori mai multe ca în 2004.[73]

Ţestoasa bănăţeană (Testudo hermanni) are în general o dimensiune a carapacei de până în 25 cm, nu este pretenţioasă cu privire la habitat, adaptându-se şi regiunilor aride. Are gheare puternice, pe care le foloseşte la săpat. Poate fi găsită în sud-estul Banatului, estul Olteniei, sud-vestul Dobrogei. (pag 15)

Ţestoasa dobrogeană (Testudo graeca) are o dimensiune de până în 27 cm, masculul fiind mai mare decât femela. Are coada scurtă, rotunjită la capăt. Se găseşte pe platoul continental dobrogean și pe grindurile din sudul complexului Razim-Sinoie.(pag 15)[74]

Broaşte ţestoase de apă
Ţestoasa de apă europeană (Emys orbicularis)
Ţestoasa de apă europeană (Emys orbicularis). Autor: Vladimir Adrian Maftei. Data: 1.08.2012. Locaţia: România. Licenţa: Toate Drepturile Rezervate

Ţestoasa de apă  (Emys orbicularis) are o carapace mai puţin bombată comparativ cu cea a ţestoaselor de uscat. Lungimea carapacei este de peste 16 cm la masculi şi de peste 17 cm la femele. Se găseşte în toate regiunile ţării până la o altitudine de 700 m. Este sensibilă la calitatea apei, ea evitând zonele poluate.

Ţestoasa de Florida (Trachemis scripta) are o carapace închisă la culoare, ovală, aplatizată, care măsoară între 20-40 cm la adulţi. Are o dungă de culoare roşie sau galbenă în spatele ochiului. Ţestoasa de Florida este o specie nouă în fauna ţării, ca urmare a eliberării în natură a ţestoaselor din acvarii de către proprietari, în interiorul şi în jurul oraşelor, în ultimii 20 de ani.[75]

Ţestoasa de mare (Caretta caretta caretta)[76]

Şopârle

În România există 13 specii de şopârle: şopârliţa de frunzar (Ablepharus kitaibelii stepanekii), şopârla de câmp (Lacerta agilis agilis), şopârla de grind (Lacerta agilis euxinica), şopârla de stepă (Lacerta agilis chersoniensis), guşterul vărgat (Lacerta trilinieata dobrogica), guşterul (european, verde, Lacerta viridis viridis), guşterul sudic (Lacerta viridis meridionalis, verde), şopârla de ziduri (Lacerta muralis muralis), şopârla de iarbă (Lacerta taurica taurica), şopârla de munte (Lacerta vivipara), şopârla de pădure (Lacerta praticola pontica) şi şopârla de nisip (Eremias arguta deserti) şi năpârca (şopârla fără picioare Anguis fragilis colchicus).[77]

Şopârla de câmp (Lacerta agilis)

Şopârla de câmp (Lacerta agilis) are dimensiuni relativ mari (masculii peste 20 cm, iar femelele sunt puţin mai mari). Poate fi găsită în toate regiunile ţării până la o altitudine de 1400 m. Preferă habitatele deschise, însorite. Are nevoie de căldură şi umezeală şi nu are nevoie neapărat de adăposturi (stâncării, grohotişuri, tufişuri). Statutul speciei la nivel UE: puţin îngrijorător. (pag 16)

Şopârla de câmp (Lacerta agilis) cuplu
Şopârla de câmp (Lacerta agilis) cuplu. Masculul este cel de deasupra. Autor: Hans-Joachim Fitting. Data: iulie 2005. Licenţa: Domeniul Public
Guşterul vărgat (dobrogean) (Lacerta trilineata)

Guşterul vărgat (dobrogean) (Lacerta trilineata) este o şopârlă de dimensiuni mari (adulţii au peste 35 cm, iar juvenilii au 8 cm la naştere). Masculul este verde gălbui sau verde deschis, cu câte o pată mică, neagră, pe fiecare solz. Partea ventrală este colorată uniform în galben. Laturile gâtului sunt colorate cu albastru deschis. Femelele sunt verzui, cu trei dungi pe partea dorsală a trunchiului. Juvenilii au culoarea brună şi au 5 dungi paralele pe trunchi. Specia este prezentă numai pe platoul continental dobrogean. Populează zonele marginale ale pădurilor, dar lipseşte din pădurile cu coronament compact, iar în zonele stepice deschise specia este prezentă în apropierea tufelor, a ravenelor şi în alte locuri mai accidentate, în care poate găsi uşor un refugiu. Statutul speciei la nivelul UE: puţin îngrijorător.(pag 17)

Şopârla de munte (Lacerta vivipara pannonica)

Şopârla de munte (Lacerta vivipara pannonica) prezintă un dimorfism sexual pronunţat: masculii au 12-15 cm, iar femelele au cca 18 cm. Gâtul şi coada sunt groase. Coada masculului este umflată la bază. Este greu de văzut pentru că se ascunde în vegetaţie. Este puţin sensibilă la temperaturi mai scăzute. Statutul speciei la nivelul UE: puţin îngrijorător.(pag 17)

Guşterul comun (Lacerta viridis)
Lacerta viridis cuplu
Lacerta viridis (guşter comun) cuplu. Masculul este cel cu capul parţial albastru. Autor: Uoaei1. Data: 12 aprilie 2014. Licenţa: Creative Commons Attribution-Share Alike 3.0 Unported license

Guşterul comun (Lacerta viridis) are o dimensiune de circa 35 cm ca adult, putând ajunge şi la 40 de cm. La mascul partea dorsală a corpului este verde cu numeroase puncte negre, sau verzi sau gălbui. Partea ventrală este galben-verzuie. Guşa, laturile capului şi gâtului sunt albastre. Femelele adulte au culoarea verde, brună sau o combinaţie din aceste două culori, şi uneori prezintă două (sau rareori patru) linii pe trunchi. Juvenilii au culoarea brun deschis, având uneori puncte negre (chiar şi oceli) pe laturile corpului. Guşterul comun poate fi întâlnit în toate regiunile ţării până la o altitudine de 800 m. Statutul speciei la nivelul UE: puţin îngrijorător(pag 18)

Şopârla de ziduri (Podarcis muralis)
Şopârla de ziduri (Podarcis muralis)
Şopârla de ziduri (Podarcis muralis). Autor: Dezidor. Data: 29 august 2007. Locaţia: România. Licenţa: Creative Commons Attribution 3.0 Unported license

Şopârla de ziduri (Podarcis muralis) are o dimensiune maximă de 20-24 cm. Coada este de două ori mai lungă decât corpul. Capul este aplatizat, puţin alungit, cu botul ascuţit. Timpanul este vizibil. Trunchiul este turtit dorso-ventral. Coada este lungă, cilindrică, uşor turtită la bază (la masculi baza este umflată) şi ascuţită la vârf. Este o specie rupicolă. Poate fi găsită în Transilvania, sud-estul Banatului, sudul Dobrogei, sporadic și în Muntenia și Oltenia. Statutul speciei la nivelul UE: puţin îngrijorător(pag 18).

Şopârla de iarbă (Podarcis taurica)

Şopârla de iarbă (Podarcis taurica) este o şopârlă mică ca dimensiuni (max 19 cm, din care două treimi reprezintă coada). Masculul are o bandă lată, verde, de-a lungul coloanei vertebrale, mărginită de nişte pete de culoare maronie, care se pot contopi şi ele în dungi latero-dorsale. Pe laturile corpului are câte o dungă de culoare gălbuie, iar o parte din solzi sunt de culoare albastră. Guşa şi abdomenul sunt portocalii sau roşii-portocalii. Femela are partea dorsală maronie, brun-măslinie sau verde. Abdomenul are o culoare albicioasă. Şopârla de iarbă poate fi găsită în Dobrogea, sudul Munteniei şi Olteniei, sud-estul Banatului şi nordul Câmpiei de Vest. Statutul speciei la nivelul UE: puţin îngrijorător.(pag 19) [78]

Şopârliţa de frunzar (Ablepharus kitaibelii)

Şopârliţa de frunzar (Ablepharus kitaibelii) este o şopârlă de dimensiuni mici (până în 11 cm), este maronie cu aspect lucios. Are capul mic, nu are pleoape şi are picioare scurte. Populează pădurile de foioase, putând fi văzută în poieni şi pe liziere. Există doar câteva mii de exemplare în România. Specia este periclitată.[79]

Şopârla de nisip (Eremias arguta deserti)
Şopârla de nisip (Eremias arguta deserti). Autor: : Benny Trapp. Data: 23 aprilie 2013. Locaţia: România. Licenţa: Creative Commons Attribution-Share Alike 3.0 Unported license.
Şopârla de nisip (Eremias Arguta)

Şopârla de nisip (Eremias Arguta) are între 9-15 cm. Are spatele gri sau maro deschis, cu pete albe ce au margini închise la culoare. Are capul ascuţit. Poate fi găsită pe dunele de nisip.  Se întâlnește în Delta Dunării, în complexul lagunar Razelm-Sinoe și pe dunele de la Hanu Conachi din județul Galați. Există doar câteva mii de exemplare în România. Specia este periclitată.[80]

Şopârla de pădure (Darevskia praticola)
Şopârla de pădure Darevskia praticola
Şopârla de pădure Darevskia praticola. Autor: Alexandre Roux. Data: 7 iunie 2013. Locaţia: România. Licenţă: Creative Commons Attribution-Share Alike 2.0 Generic

Şopârla de pădure (Darevskia praticola) are o dimensiune maximă de 17 cm. Populează pădurile de foioase, putând fi văzută mai uşor în poieni. Este răspândită în sudul ţării şi în Valea Mureşului. Specia este vulnerabilă[81]

Tritoni

Tritonul cu creastă (Triturus cristatus). Animalele din România
Tritonul cu creastă (Triturus cristatus), mascul în perioada de împerechere. Autor: Rainer Theuer. Data: 14 aprilie 2006. Licenţa: Domeniul Public.

În România există câteva specii de triton: tritonul cu creastă (Triturus (cristatus) cristatus), tritonul dobrogean (Triturus (cristatus) dobrogicus), tritonul carpatic (Triturus montandoni) şi tritonul comun (Triturus vulgaris ampelensis).[82]

Salamandră

Salamandră comună de foc (Salamandra salamandra)
Salamandră comună de foc (Salamandra salamandra), cuplu. Autor: JCD. Data: martie 2006. Locaţia: Munţii Harz, Germania. Licenţă: Creative Commons Attribution-Share Alike 3.0 Unported

În România există 7 specii de salamandră: salamandra de uscat (Salamandra salamandra salamandra), salamandra de munte (Triturus alpestris alpestris), salamandra carpatică (Triturus montandon), salamandră cu creastă (Triturus cristatus cristatus), salamandră dobrogeană (Triturus cristatus dobrogicus), salamandră comună (Triturus vulgaris vulgaris), salamandră mică transilvană (Triturus alpestris ampelensis)[83]

Salamandra comună de foc (sau salamandra de foc, Salamandra salamandra) este un amfibian negru cu pete galbene (sau portocalii sau roşii). Are cca 20-28 cm. Predomină în zonele montane, în văile umede de fag şi de amestec. Este activă noaptea, dar şi ziua în zilele ploioase. Se hrăneşte cu nevertebratele din litieră.[84][85]

Crustacee

Raci

Racii sunt cele mai mari nevertebrate din România. [86]Racii autohtoni nu suportă poluarea chimică.[87]

Racul de ponoare
Racul de ponoare (Austropotamobius torrentium)
Racul de ponoare (Austropotamobius torrentium). Autor: Christoph Leeb. Data: 14 iulie 2007. Licenţa: GNU Free Documentation License, Version 1.2 or any later version published by the Free Software Foundation; with no Invariant Sections, no Front-Cover Texts, and no Back-Cover Texts

Racul de ponoare (Austropotamobius torrentium) poate fi găsit în apele curgătoare curate (izvoare, pâraie), dar şi în râuri şi în lacurile din zona montană. Este foarte vulnerabil la poluare şi la deficitul de oxigen. Speciile nord-americane (de ex. Pacifastacus leniusculus) introduse în Europa sunt un real pericol pentru racul de ponoare. Aria de răspândire în România cuprinde zona montană şi submontană de sud-vest până la Valea Jiului şi Munţii Apuseni.[88][89]

Racul de râu

Racul de râu (Astacus astacus) trăieşte în izvoare, pâraie, râuri şi lacuri curate din zona montană şi submontană. Este activ mai ales noaptea. Este sensibil la încălzirea apei corelată cu deficitul de oxigen. Poate fi găsit în aproape toată România cu excepţia zonei de câmpie şi cea a munţilor înalţi.[90]

Racul de lac
Racul de lac (Astacus leptodactylus)
Racul de lac (Astacus leptodactylus). Autor: Neil Phillips. Data: 1 octombrie 2007. Licenţa: CC Attribution 2.0 Generic (CC BY 2.0)

Racul de lac (Astacus leptodactylus) poate fi găsit în râurile mari şi în lacuri în zonele de câmpie, dar şi în apele salmastre şi cele de mare. Coabitează în puţine locuri cu racul de râu (Astacus astacus). Coabitează cu racul dungat (Orconectes limosus) în Dunăre. Este rezistent la deficitul de oxigen, putând trăi câteva zile în afara apei la temperaturi scăzute, ceea ce şi face uneori în căutarea hranei. Dacă îşi rupe un cleşte îi va creşte altul mai mic.[91]

Racul dungat
Racul dungat (Orconoctes limosus)
Racul dungat (Orconoctes limosus). Autor: Ansgar Gruber. Data: 10 August 2016. Licenţa: Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 International

Racul dungat (Orconoctes limosus), specie străină, a fost semnalat în Dunăre în România. Este foarte rezistent la deficitul de oxigen şi la calitatea proastă a apei. Are o capacitate reproductivă mare, împerechindu-se toamna, primăvara şi chiar şi iarna. Dezvoltarea este rapidă, juvenilii devenind independenţi după 6-7 săptămâni.[92]

Crevete

Creveta de iarbă
Palaemon adspersus
Creveta de iarbă (Palaemon adspersus). Autor: Ar rouz. Data: 26 martie 2016. Licenţa: CC Attribution-Share Alike 4.0 International license.

Creveta de iarbă (Palaemon adspersus) este cea mai răspândită crevetă din Marea Neagră. Se întâlneşte printre alge şi în câmpurile cu zosteră. Femela, de 5,5-6 cm, este puţin mai mare decât masculul. Este o specie care migrează, iarna retrăgându-se până la adâncimi de 35-45 m. Creveta de iarbă se găseşte şi în lagunele litorale.[93]

Creveta de piatră
Palaemon elegans
Creveta de piatră (Palaemon elegans). Autor: Muscari. Data: 8 iunie 2009. Licenţa: GNU Free Documentation License, Version 1.2 or any later version published by the Free Software Foundation; with no Invariant Sections, no Front-Cover Texts, and no Back-Cover Texts

Creveta de piatră (Palaemon elegans) are lungimea de cca 5 cm. Este carnivoră, ea mâncând resturi animale. Obişnuieşte să stea în locuri luminate, pe pereţii laterali ai stâncilor acoperite de alge. Nu coboară în adâncime mai mult de 5-10 m. Specia este întâlnită şi în lagunele litorale.[94]

Creveta de nisip

Creveta de nisip (Crangon crangon) se găseşte de obicei în locurile cu nisip fin şi mâl şi mai rar în zonele stâncoase. Are 6-7 cm lungime. Poate trăi şi în ape de mică adâncime, dar poate ajunge şi la 100 m adâncime. Culoarea sa variază în funcţie de mediul în care se află.[95]

Pandalus latirostris

Pandalus latirostris este o crevetă originară din Marea Japoniei, fiind adusă de specialiştii sovietici în nord-vestul Mării Negre. De acolo s-a răspândit şi în alte zone. Poate ajunge până la 13 cm. Femela este mai mare decât masculul.[96]

Peşti

Banc de hamsii (Engraulis encrasicholus)
Banc de hamsii (Engraulis encrasicholus). Autor: Alessandro Duci. Data: 24 octombrie 2008. Locaţia: Liguria (Italia). Licenţa: Domeniul Public.

Şprotul şi hamsia reprezentau în 2010 circa 90% din peştii din Marea Neagră. Scrumbia era pe cale de dispariţie în Marea Neagră. Şprotul, hamsia şi scrumbia reprezentau aproape tot peştele din Marea Neagră, în 2010.[97]

În apele de munte se găsesc păstrăvi. S-au făcut încercări de repopulare a apelor de munte cu lostriţe, aproape dispărute. La câmpie întâlnim crapul, carasul, ştiuca, plătica.[98]

Principalele specii din apele interioare au fost în 2005 următoarele : caras (47%), plătică (14%), scrumbie de Dunăre (11%), crap (5%), babuşcă (4%), somn (2%), şalău (2%) şi ştiucă(2%).[99]

50 000 de puieţi de sturioni au fost introduşi în Dunăre în anul 2015, într-o încercare de salvare a speciei. Pescuitul de sturion a fost interzis în România şi Bulgaria din 2010.[100]

Există două acvarii publice la Constanţa[101]şi Tulcea[102]Grădina Zoologică din Bucureşti are amenajate câteva acvarii frumoase.[103]

Moluşte

Helix lucorum
Helix lucorum. Autor: Petar Iankov. (User:Snek01) Locaţia: Bulgaria. Data: 25 mai 2007. Licenţa: Creative Commons Attribution 2.5 Generic .

Gasteropodul Anisus vorticulus este listat ca specie de interes comunitar din 2004. El necesită arii speciale de conservare şi protecţie strictă.

Gasteropodul Theodoxus transversalis este o specie periclitată, cu o populaţie în declin. Este răspândit pe o suprafaţă restrânsă (circa 80 km pătraţi) şi fragmentată. În România specia are statut protectiv.

Din genul Helix există în România trei specii: Helix Lutescens, Helix Lucorum şi Helix Pomatia. Helix Lutescens este răspândit în jumătatea de nord a ţării (Transilvania şi Moldova). Helix Lucorum poate fi găsit în Dobrogea. Helix Pomatia, specia europeană cu cel mai întins areal, se găseşte pe tot teritoriul României. Specia reprezintă circa 70% din piaţa mondială de melci. Din pricina supraexploatării, distrugerii habitatelor şi utilizării pesticidelor, specia este în declin drastic şi în vestul Europei este interzisă colectarea în scop comercial.

Scoica de râu (Unio crassus) este prezentă în apele curgătoare, mai ales în cele din zona colinară şi de podiş. Ea stă îngropată în sediment. Foarte răspândită în trecut în Europa, este acum o specie aflată în declin.[104]

Arahnide

Au fost inventariate 973 de specii de păianjeni în România.[105]

Păianjenul Văduva Neagră, decese

Latrodectus mactans
Văduva neagră, femelă (Latrodectus mactans). Autor: Chuck Evans. Data: 20 aprilie 2007. Licenţa: CC Attribution 2.5 Generic

Păianjenul Văduva Neagră (Latrodectus mactans) a fost descoperit în 1963 în România, fiind o specie veninoasă. Muşcătura sa este în rare cazuri mortală, mai ales la vârstnici şi cardiaci (un deces la 200 de cazuri). Numărul de păianjeni din această specie a crescut în ultimii ani. Prezintă pete roşii pe abdomenul negru.[106] Un căpitan de navă din Constanţa a murit din pricina unei muşcături de Văduvă Neagră.[107] Ioan Andrei, 72 de ani, din Ovidiu (judeţul Constanţa) şi Petre Duma, 68 de ani, din Oradea, aflat la Eforie Nord, au murit după ce au fost muşcaţi de aceşti păianjeni.[108]

Căpuşe, decese

Au fost inventariate 27 de specii de căpuşe în România. Majoritatea speciilor sunt prezente în toată România, doar câteva fiind prezente doar în sudul ţării sau în sud-est.

Majoritatea căpuşelor sunt active din martie-aprilie până în octombrie-noiembrie. Unele căpuşe sunt active şi pe timp de iarnă (cele din cuiburile păsărilor şi coteţele păsărilor de curte).

Ixodes ricinus este cea mai versatilă căpuşă, fiind găsită pe toate animalele (36 de specii) cu excepţia liliecilor. Cele mai răspândite căpuşe au fost: Ixodes ricinus (543 constatări în 465 comune), Haemaphysalis punctata (187 constatări în 167 comune), Hyalomma marginatum (172 constatări în 149 comune), Rhipicephalus bursa (152 constatări în 139 comune) şi Dermacentor marginatus(141 constatări în 123 comune). Cel mai frecvent căpuşat animal domestic este oaia, urmată de vacă şi capră.[109]

Căpuşele au ucis trei persoane în România în ultimii ani.[110][111][112], iar o alta a rămas paralizată[113]

Circa 1700 de persoane au primit tratament în spitale contra muşcăturilor de căpuşe în 2015 şi circa 1000 în 2014.[114]Circa 50 de cazuri Lyme au fost confirmate în fiecare an, din 2010 până în prezent. Circa 50 persoane pe an au fost confirmate ca având encefalită (caz în care există vaccin) în 2010 [115]şi au existat circa 130 persoane cu febră butunoasă în 2010.[116]

Circa 50 de bucureşteni pe zi s-au prezentat muşcaţi de căpuşe, la spitale, în Bucureşti, în 2017.[117] [118]

Insecte

Himenoptere (furnici, albine, viespi, etc)

Au fost inventariate 2319 specii de himenoptere (furnici, albine, viespi şi alte insecte cu 4 aripi membranoase)[119], din care 103 specii de furnici.[120](dintr-un total probabil de peste 130 specii)[121] şi cel puţin 700 de specii de albine în România (din circa 2000 la nivel european)[122]

Decese

Înţepăturile de viespi au determinat decesul a 4 persoane în România în ultimii ani.[123]

Şi înţepăturile de albine au cauzat moartea a 6 persoane în ultimii ani, în România.[124][125]

Diptere

Există circa 607 specii de diptere (insecte cu două aripi: muşte, ţânţari, tăuni, etc) cunoscute doar în Bucureşti şi împrejurimi[126]

Ţânţari

Au fost inventariate 55 de specii de ţânţari în România.[127]

Ţânţarul tigru (Aedes albopictus), decese
Aedes albopictus
Ţânţarul-tigru (Aedes albopictus), femelă. Autor: James Gathany, CDC. Data: 2002. Licenţa: Domeniul Public. Centers for Disease Control and Prevention’s Public Health Image Library (PHIL), with identification number #2165. United States Department of Health and Human Services.

Ţânţarul-tigru (Aedes albopictus), pătruns recent în România, a provocat 6 decese (două au fost din Capitală, două din Ilfov şi câte unul din judeţele Iaşi şi Mureş) până în septembrie 2016 şi 8 opt decese până în 15 septembrie 2017. [128]În perioada 01.05-15.09.2016 au fost înregistrate 65 de cazuri de infecție cu virusul West Nile, dublu faţă de numărul de cazuri din anul precedent (32). Cele mai multe cazuri au fost confirmate în București (14) și în judeţul Brăila (12), fiind urmate de Galați (6), Ilfov (5), Ialomița (5), Iași (4), Bacău (3), Dolj (3), Olt (3), Giurgiu (2), Prahova (2), Constanța, Mehedinți, Mureș, Tulcea, Teleorman, Vâlcea – câte un caz. Ţânţarul-tigru poate purta peste 20 de virusuri, din care şapte periculoşi pentru om, printre care şi virusul West Nile (care poate provoca meningită, encefalită sau meningo-encefalită)[129], virusul Zika (care cauzează microcefalie la nou-născuţi în cazul mamelor infectate; transmiterea se face inclusiv pe cale sexuală; adulţii pot avea tulburări neurologice)[130], virusul Chikungunya, virusul Denga (care provoacă febra Denga)[131], etc. Femelele de ţânţar tigru înţeapă de obicei ziua, atât afară cât şi în locuinţe.[132]

Tăuni, decese

Doi români au murit ca urmare a înţepăturilor de tăuni în ultimii ani în România.[133][134] Tăunii sunt insecte diptere, asemănătoare cu muştele, de culoare brună, cu pete gălbui pe pântece. Femelele înţeapă animalele şi omul pentru a se hrăni cu sânge. Pot transmite boli virotice şi bacteriene.[135]

Fluturi

Galerie de imagini cu fluturii diurni din România. Imaginile sunt însoţite de denumirile ştiinţifice şi de denumirile în engleză.

În România au fost inventariate 3960 de specii de lepidoptere [136], din care 203 sunt specii diurne[137]

În ultimii ani în România au fost organizate Case ale Fluturilor. Prima Casă a Fluturilor a fost organizată în 2012 la Praid. [138]În Bucureşti a fost organizată în fiecare an din 2012 până în prezent câte o Casă a Fluturilor, în care fluturi exotici vii puteau fi admiraţi zburând liber.[139]

Coleoptere (gândaci, cărăbuşi)

În România există 6500-7000 de coleoptere (estimativ, nu există încă un număr exact pentru că nu există un catalog complet al coleopterelor din România[140]

Ortoptere (lăcuste, greieri, cosaşi, coropişniţe)

În România au fost inventariate şi descrise 182 de specii de ortoptere (subordinul Ensifera, care cuprinde greierii, cosaşii şi coropişniţele, are 94 de specii în România şi subordinul Caelifera, care cuprinde lăcustele, are 88 de specii în România[141]

Libelule

Sunt catalogate şi descrise circa 80 de specii de libelule în România.

Balta Văcăreşti

O zonă sălbatică de 184 hectare de lângă bulevardul Văcăreşti din Bucureşti a devenit arie naturală protejată în mai 2016.[142]Peste 100 de specii de păsări trăiesc aici, pe lângă reptile, amfibieni şi unele mamifere.[143]Parcul Văcăreşti este un parc natural urban de dimensiuni mari care, igienizat şi amenajat, ar putea deveni asemănător cu altele din Europa (London Wetlend Center (LWC), Schöneberger Südgelände Nature Park în Berlin, Wienerberger în Viena).[144]Este prima arie protejată urbană din România şi cea mai mare zonă verde din Bucureşti.[145](următoarea este Parcul Herăstrău-110 hectare.[146]Pe acest loc a existat un cartier, care a dispărut în 1988 pentru a se realiza un proiect hidrotehnic, care a fost apoi abandonat. A devenit apoi o groapă de gunoi ilegală, care a fost populată şi de unele persoane fără adăpost care şi-au construit locuinţe improvizate.[147]

Larga Jijia

Larga Jijia, cunoscută şi sub numele de Delta Moldovei, adăposteşte peste 197 de specii de păsări, peste jumătate din speciile catalogate din România. Minidelta, aflată lângă Iaşi, este una din cele mai propice zone pentru înmulţirea păsărilor şi peştilor din România. Larga Jijia este un complex de 50 de heleşteie, care se întind pe o suprafaţă de 1250 hectare, la 24 de km de Iaşi, în comuna Movileni. Aici se găseşte a doua colonie de cerbi lopătari din ţară, prima aflându-se în Delta Dunării. Una dintre cele mai mari colonii de stârci din România îşi are sălaşul tot aici. Înainte de 1977, zona era o întindere de apă, cu stuf şi păpuriş. În 1977 a început să se lucreze cu excavatoarele la amenajarea unei ferme piscicole, iar lucrările au durat patru ani. Apoi lacul a fost populat masiv cu peşte. Iar păsările au început să vină.[148]

Lacul Techirghiol

Lacul Techirighiol adăposteşte 263 specii de păsări, adică 65% din totalitatea speciilor din România.[149]

Specii invazive

În apele dulci

Murgoiul bălţat (Pseudorasbora parva)
Murgoiul bălţat (Pseudorasbora parva). Autor: Seotaro. Data: 13 noiembrie 2007. Locaţia: colectat în Hamamatsu, Shizuoka, Japonia şi fotografiat apoi într-un acvariu. Licenţa: GNU Free Documentation License, Version 1.2 or any later version published by the Free Software Foundation; with no Invariant Sections, no Front-Cover Texts, and no Back-Cover Texts

Au fost inventariate 34 de specii non-native de peşti aflate în apele dulci ale României, din care 4 specii (Ictalurus nebulosus, Lepomis gibbosus, Ictalurus melas şi Odontobutis glenii) au pătruns pe cale naturală, iar 26 au pătruns accidental sau deliberat. Din cele 4 specii pătrunse la noi pe cale naturală, două se reproduc în apele naturale (Ictalurus nebulosus şi Lepomis gibbosus).

12 specii s-au naturalizat, adică se reproduc fără ajutorul omului (Cyprinus carpio, Oncorhynchus mykiss, Carassius auratus gibelio, Gambusia holbrooki, Ctenopharyngodon idella, Hypophthalmichthys molitrix, Aristichthys nobilis, Pseudorasbora parva, Poecilia reticulata,P.Sphenops, Xiphophorus helleri, Trichogaster trichopterus), iar 5 specii se reproduc doar în crescătoriile piscicole, cu ajutor uman (Salvelinus fontinalis, Mylopharyngodon piceus, Ictiobus niger, Polyodon spathula şi Clarias gariepinus).

4 specii sunt privite ca invadatoare: somnul pitic (Ictalurus nebulosus), murgoiul bălţat (Pseudorasbora parva), carasul (Carassius auratus gibelio) şi bibanul soare (Lepomis gibbosus).

Până în 1956 au pătruns în apele dulci ale României 7 specii, din Asia şi America de Nord. Aceste specii sunt: Cyprinus carpio (pe la 1300), Oncorhynchus mykiss (în 1885 din Ungaria), Salvelinus fontinalis (în 1900 din Austria), Ictalurus nebulosus (în 1908 din Ungaria), Carassius auratus gibelio (în 1912 din Basarabia), Lepomis gibbosus (în 1929 din Ungaria), Gambusia holbrooki (în 1927 din Germania).

Bibanul soare (Lepomis gibbosus)
Bibanul soare (Lepomis gibbosus). Autor: Largemouth33. Data: 18 iunie 2002. Licenţa: GNU Free Documentation License, Version 1.2 or any later version published by the Free Software Foundation; with no Invariant Sections, no Front-Cover Texts, and no Back-Cover Texts.

În perioada 1956-1989 au fost introduse 15 specii de peşti cu valoare economică, din care 6 s-au naturalizat: Coregonus lavaretus maraenoides (în 1956 din Uniunea Sovietică), Coregonus albula ladogensis (în 1956 din Uniunea Sovietică), Ctenopharyngodon idella (naturalizat), Hypophthalmichthys molitrix (naturalizat), Aristichthys nobilis (naturalizat), Mylopharyngodon piceus (naturalizat), Parabramis pekinensis, Megalobrama terminalis, Pseudorasbora parva (specii introduse în 1960-1962 din China), Ictiobus cyprinellus, Ictiobus niger, Ictiobus bubalus (specii introduse în perioada 1978-1980 din Uniunea Sovietică), Ictalurus punctatus (în 1978 din Uniunea Sovietică), Coregonus peled (în 1980 din Uniunea Sovietică). A fost introdusă şi o specie ornamentală, Poecilia reticulata, în două locații: în lacul termal Peţea de la Băile 1 Mai și în izvorul termal de la Băile Felix, unde s-a naturalizat.

Din 1989 până în 2008 au pătruns în apele dulci ale României:  Polyodon spathula (1992 din SUA), Ictalurus melas (în 1997), Odontobutis glenii (în 2001), Clarias gariepinus (în 2004, din Ungaria), Clarias ngamensis (în 2004), Xiphophorus helleri (1990, piaţa acvariofilă), Poecilia sphenops, Macropodus opercularis, Trichogaster trichopterus (cu originea în piaţa acvariofilă).[150]

În Marea Neagră

Speciile străine invazive reprezintă procentual circa 3% din totalul speciilor de pe litoralul românesc. Circa 17% din ele au produs schimbări semnificative în apele sărate sau dulci. Doar 6% din speciile străine invazive au fost introduse intenţionat în ecosistemele marine, spre deosebire de situaţia din ecosistemele de apă dulce, unde majoritatea speciilor au fost introduse intenţionat. Cu privire la originea speciilor străine invazive din Marea Neagră, circa 43% sunt specii cosmopolite de plancton, 12% au origine atlantică-mediteraneeană, 27% au o origine nord-atlantică şi 18% au o origine indo-pacifică.

Câteva specii invazive: melcul Rapana venosa, scoica Mya arenaria, scoica Anadara inaequivalvis, meduza Mnemiopsis leidy, meduza Beroe ovata

Meduza Mnemiopsis leidy, neavând prădători, a redus drastic populaţiile de peşte pelagic, afectate şi de pescuitul excesiv, şi a afectat planctonul nativ gelatinos. După apariţia meduzei Beroe ovata populaţiile de Mnemiopsis leidy au scăzut, după anul 2000.

Melcul Rapana venosa, cel mai mare gastropod prădător din Marea Neagră, a contribuit la dispariţia bancurilor de scoici din partea estică a Mării Negre.

Scoica Mya arenaria şi scoica Anadara inaequivalvis s-au aclimatizat şi au devenit dominante în apele cu salinitate scăzută.

Câteva specii stabilizate la noi: meduza Blackfordia virginica, unele specii de copepode pelagice

Circa 20 de specii de copepode pelagice (Neocalanus, Mesocalanus, Calocalanus, Ctenocalanus, Corycaeus, Euterpina, Oncaea, Microsetella, etc) au fost semnalate prima oară în anii 60-70 în nordul litoralului. Ele sunt specii cosmopolite şi au fost introduse accidental pe litoralul românesc al Mării Negre.

Crabul Eriocheir sinensis este prezent la gurile Dunării şi în câteva lacuri din Delta Dunării. Este o prezenţă frecventă în unele locuri.

Crabul american albastru Callinectes sapidus nu a produs modificări importante în ecosistemele existente.

Palaemon macrodactylus este o crevetă asiatică prezentă în număr mare în partea nordică a coastei Mării Negre.

Melcul Potamopyrgus antipodarum a devenit foarte răspândit în Complexul Razim-Sinoe. Gastropodul a cunoscut o expansiune în partea nord-vestică a litoralului Mării Negre, având mari populaţii pe coasta ucraineană.[151]

Specii de insecte forestiere invazive

Specii de insecte forestiere invazive: fluturele Cameraria ohridella (pe frunzele castanilor), fluturele Parectopa robiniella (pe frunzele tufelor de salcâmi), fluturele Phyllonorycter robiniella (pe frunzele de salcâm), fluturele Phyllonorycter issikii (pe frunzele de tei pucios şi pe molid), Hyphantria cunea (pe ramurile de Acer negundo L. și de Sambucus nigra L şi pe pomi fructiferi) , Obolodiplosis robiniae (pe frunzele de salcâm), gândacul Leptoglossus occidentalis, Eopineus strobus, viespea Megastigmus spermotrophus, buburuza Harmonia axyridis. Ele au populaţii stabile şi sunt mult mai răspândite decât se credea, unele având populaţii importante. Astfel la nivel local sau regional unele specii (C. ohridella, H. cunea) sunt considerate dăunători importanţi de către cei cu interese financiare.[152]

 

Specii de animale dispărute din România

Elanul

Elan eurasiatic (Alces alces)
Elan eurasiatic (Alces alces), mascul. Autor: Diego Delso. Data: 17 iunie 2012. Locaţia: Tierpark Hellabrunn, Munchen, Germania. Licenţa: Diego Delso, delso.photo, License CC-BY-SA

Elanul (Alces alces alces) este atestat documentar în perioada medievală cu numele de plotun.

Giovanni Antonio Magini, care în secolul al XVI-lea a descris detaliat ţările române în lucrarea ,,Geografica sau descrierea universală a Pământului” menţionează şi elanii din pădurile Transilvaniei.

Balada ,,Vodă, căpitan Matei” spune că în timpul lui Matei Basarab, adică în sec al XVII-lea, se  ,,Vânau zimbrii ai pletoşi,/Cerbii falnici, rămuroşi,/Şi plotunii lopătoşi… “.

Dimitrie Cantemir (1673-1723) evocă în Descriptio Moldaviae (1716) apariţia plotunilor iarna pe malurile Nistrului, care ar fi venit probabil din Polonia.

În secolul al XX-lea elanul este semnalat ca prezenţă sporadică în România. În 1973 este împuşcat un elan de către un pădurar în judeţul Neamţ, iar în 1978 un alt elan este împuşcat de braconieri.[153]

Elanul nu figurează în lista completă a vertebratelor din România din decembrie 2010.[154]

Antilopa Saiga

Antilopa Saiga (Saiga tartarica)
Antilopa Saiga (Saiga tartarica), mascul. Autor: Navinder Singh. Data: 27 iunie 2009. Licenţa: Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 International

Antilopa Saiga (Saiga tatarica tatarica) este singura antilopă care a trăit în România.

Documente din sec al XVI-lea atestă prezenţa ei în zona Bucureştiului. Dimitrie Cantemir a descris antilopa Saiga în scrierile sale, la începutul secolului al XVIII-lea.

A fost vânată intens astfel încât a dispărut din România în sec al XVIII-lea.[155]

Populaţia globală de Saiga tatarica (Saiga tatarica tatarica şi Saiga tatarica mongolica) este în prezent de circa 50 000 (de la circa 1 250 000 la mijlocul anilor 70), trăind în marea lor majoritate în Kazahtan. Specia este în mare pericol (critically endangered) la nivel global.[156]

Bourul

Specia prezentă la noi în ţară a fost Bos primigenius primigenius, care trăia în Europa şi Orientul Mijlociu. Celelalte două specii trăiau în India (Bos primigenius Namadicus) şi Africa de Nord  (Bos primigenius mauretanicus)

Legenda lui Dragoş Vodă evocă uciderea unui bour de către domnitor, în sec al XIV-lea.

Bourul este ales ca simbol pe stema Moldovei.

Masculii de bour de la noi depăşeau uneori greutatea de o tonă.

A dispărut din Transilvania în sec al XVI-lea, apoi din Moldova şi Valahia la începutul secolului al XVII-lea.[157]

Ultimul bour din lume a fost ucis în Polonia, în 1627.[158]

Vulturul bărbos (zăganul)

Vulturul bărbos (Gypaetus barbatus), zăgan
Vulturul bărbos (Gypaetus barbatus). Autor: Piero Annoni. Data: 9 aprilie 2012. Locaţia: Engandine (Elveţia) Licenţa: Attribution-NoDerivs 2.0 Generic (CC BY-ND 2.0) . Sursa: Flickr, https://www.flickr.com/photos/etnophoto/8435174579/in/faves-89250700@N06/

Vulturii bărboşi (Gypaetus barbatus) au fost consideraţi responsabili pentru împuţinarea caprelor negre din Carpaţi, astfel încât au fost organizate campanii de ucidere a lor în anii 1930 şi 1934. Ultimul zăgan din România a fost împuşcat în 1938. [159]Societatea Ornitologică din România o consideră o specie extinctă din România.[160]Apariţiile în România sunt considerate a fi trecătoare de către forurile internaţionale. Specia este aproape ameninţată (near threatened) la nivel global, fiind în declin. Numărul vulturilor bărboşi la nivel global este estimat ca fiind între 2000-10 000 indivizi.[161]

Foca- călugăriţă

Focă-călugăriţă (Monachus monachus), focă cu burta albă
Focă-călugăriţă (Monachus monachus). Autor: Cornaire Jean Marie. Data: 4-11-2007. Licenţa: C.C. Attribution-Share Alike 2.5 Generic, 2.0 Generic and 1.0 Generic

Pliniu cel Bătrân afirma că ,,În Pontul Euxin nu pătrunde niciun animal vătămător pentru peşti în afară de foci şi delfini mici”.

Multe foci-călugăriţă (Monachus monachus) din Marea Neagră au fost ucise de unii pescari ignoranţi, care credeau că ele mănâncă tot peştele din mare.

În 1937 se mai găseau circa 20 foci cu burta albă în Marea Neagră: 3 familii a 6-7 exemplare fiecare: una la Stanca, alta la Balcic, şi alta la Capul Caliacra.

În 1960 a fost prinsă accidental o focă pe Braţul Sf. Gheorghe al Dunării, aceasta fiind a 9-a focă prinsă în ultimii 60 de ani.

În martie 1983 a fost descoperită o focă moartă aproape de oraşul Tulcea. Avea o rană adâncă între coaste, probabil de la un cuţit. A fost ultima focă din Marea Neagră.[162]

Pe plan internaţional specia este considerată extinctă din România. La nivel global ea este în pericol (endangered), mai existând circa 6-700 de exemplare în întreaga lume. Marea lor majoritate trăiesc în Marea Mediterană, în Grecia şi Turcia.[163]

Dropia

Dropie (Otis tarda)
Dropie (Otis tarda), mascul. Autor: Администрация Волгоградской области. Data: 24 noiembrie 2013. Sursa: http://oblkompriroda.volganet.ru/Old_Portal/news/news/2013/11/news_00654.html. Licenţă: Creative Commons Attribution-Share Alike 3.0 Unported

Existau circa 5000 de dropii (Otis tarda) în urmă cu un secol în România.

Foarte multe dropii au fost ucise de braconieri în perioada interbelică, iar unele au fost omorâte de ţărani pentru a fi mâncate. În 1938 a fost un mare îngheţ şi păsările au devenit vulnerabile şi uşor de prins. Atunci 232 de ţărani au ucis 740 de dropii. Unii au ajuns la închisoare. Ultimele 100-150 de dropii au fost omorâte de ţărani în 1981.

Câteva dropii au fost văzute accidental în Arad şi Bihor, dar ele veneau din Ungaria, unde mai există circa 1100-1300.[164]

La nivel global specia este vulnerabilă (vulnerable) şi în declin. Numărul dropiilor la nivel global este estimat la 44 000-57 000.[165]

Fluturi

Unele specii de fluturi au dispărut din România în secolul XX: Colias palaeno, Vaciniina optilete, Aricia anteros, Polygonia egea, Esperarge climene (din fluturii de zi), Trichosea ludifica, Menophra abruptaria, Lygephila ludicra, Lygephila procax, Eublemma rosea, Aegle vespertalis, Thysanoplusia orichalcea, Aedophron rhodites, Omia cymbalariae, Ozarba moldavicola, etc (dintre speciile nocturne) (RÁKOSY,1996; SZÉKELY,1999).

Parnassius apollo a dispărut din România, ultimul exemplar fiind fotografiat în România în 1996. [166]

Specii ameninţate, vulnerabile, în pericol sau în pericol critic

În pericol critic

Nurca europeană (Mustela lutreola)
Nurca europeană (Mustela lutreola). Autor: Paco Gómez. Data: 4 iulie 2009. Licenţa: Attribution-ShareAlike 2.0 Generic (CC BY-SA 2.0) . Sursa: Flickr, https://www.flickr.com/photos/saganta/4311656256/in/faves-89250700@N06/

Nurca europeană (Mustela lutreola) este în pericol critic (critically endangered) pe plan global. Populaţiile rămase sunt mici, fragmentate şi în declin. Populaţia de nurci europene din Delta Dunării a fost estimată în 2014 la circa 1000-1500 indivizi. Există semnalări ale nurcii europene şi în Carpaţi, în România.[167]

Specii de peşti în pericol critic

Speciile de peşti aflate în pericol critic (critically endangered) sunt: rechinul înger (Squatina squatina)[168], nisetrul  (Acipenser gueldenstaedtii)[169], păstruga (Acipenser stellatus)[170], şipul (Acipenser sturio)[171], viza (Acipenser nudiventris)[172], morunul (Huso huso)[173], anghila europeană (Anguilla anguilla)[174], o specie de guvid de apă dulce (Knipowitschia cameliae, prezent doar în România)[175], aspretele[176]

Aspretele (Romanichthys valsanicola) este un peşte care trăieşte în apele repezi şi curate de munte. Este o specie nocturnă. Trăieşte numai în România.[177]

În pericol

Aquila nipalensis
Acvilă de stepă (Aquila nipalensis). Autor: gkrishna63. Data: 17 martie 2013. Locaţia: lângă Kathgodam, Uttarakhand, India. Licenţa: Attribution-NoDerivs 2.0 Generic (CC BY-ND 2.0)

Fluturele Colias Mirmidone este în pericol. Este extinct în unele ţări europene (Austria; Bulgaria; Cehia; Germania; Ungaria; Slovenia). Populaţia este în declin, iar în Croaţia, Polonia, România, Serbia şi Slovacia a cunoscut un declin sever, de peste 30%.[178]

Acvila de stepă (Aquila nipalensis) este în pericol la nivel global.[179]

Vulnerabile

Dihorul pătat (Vormela peregusna)
Dihorul pătat (Vormela peregusna). Autor: Laszlo Szabo-Szeley © AVESTOURS. Data: 12 aprilie 2006. Licenţa: The copyright holder of this file allows anyone to use it for any purpose, provided that credit is given and copyright is attributed.

Dihorul pătat (Vormela peregusna) este o specie vulnerabilă (vulnerable) pe plan global şi în declin. A suferit din pricina pierderii habitatelor de stepă.[180]

Gâsca cu gât roşu (Branta ruficollis)
Gâsca cu gât roşu (Branta ruficollis). Autor: Vladimir Adrian Maftei. Data:15.05.2015. Licenţa: Toate Drepturile Rezervate

Gâsca cu gâtul roşu (Branta ruficollis) este vulnerabilă, având o populaţie globală de circa 56 000 indivizi în 2015. Populaţia era în declin.[181] Alte specii de păsări vulnerabile la nivel global: acvila ţipătoare mare (Aquila clanga)[182], corcodel de iarnă (Podiceps auritus)[183]

Cega (Acipenser ruthenus) este vulnerabilă (vulnerable).[184]

Rechinul din Marea Neagră (Squalus acanthias) este vulnerabil pe plan global. Exploatarea excesivă şi braconajul au dus la pierderi numerice însemnate şi din pricina maturităţii târzii, a capacităţii reproductive inferioare şi a unei durate mari a generaţiei (25-40 de ani). Astfel rechinul din Marea Neagră are o rată intrinsecă  de creştere a populaţiei scăzută(2-7% pe an). Populaţia globală de rechini Squalus acanthias a scăzut cu mai mult de 30% în ultimii 75 de ani (cca 3 generaţii). Rechinul din Marea Neagră trăieşte în ape cu adâncimi cuprinse între 30-900 m, mai adesea la adâncimi de cca 200 m şi care au între 7-15 grade Celsius.[185] Stocul de rechin Squalus acanthias din apele teritoriale româneşti este estimat la 5000 tone.

Volumul calcanului braconat este de 4 ori mai mare decât capturile legale. Stocul de calcan din apele teritoriale româneşti este estimat la 2000 tone. Cota aprobată pentru capturare este de 43 tone pentru România şi la fel pentru Bulgaria.[186] Turcia şi Ucraina nu au restricţii aşa că pescuiesc 200 de tone pe an.[187]

Aproape ameninţate

Vidra (Lutra lutra) este aproape ameninţată (near threatened) pe plan mondial şi este în declin.[188]

Specii de păsări aproape ameninţate la nivel global: becaţină mare, ciovlică negrie, culic mare, eider, erete alb

Şopârla de pădure (Darevskia praticola) este aproape ameninţată (near threatened) la nivel global şi în declin. O găsim în sudul şi vestul României.[189]

Nagâţul (Vanellus vanellus) este aproape ameninţat (near threatened) pe plan global. Populaţia este estimată la 5,5-10, 5 milioane de indivizi şi în declin.[190]

Următoarele specii de libelule care trăiesc şi în România sunt aproape ameninţate pe plan global: Cordulegaster bidentata (Sombre Goldenring).[191] Coenagrion mercuriale (Southern Damselfly)[192]Cordulegaster heros (Balkan Goldenring). [193]

Starea de conservare a speciilor protejate

În privinţa speciilor protejate, starea de conservare a acestora era inadecvată în 67% din cazuri, favorabilă în 19% din cazuri, necunoscută în 8% din cazuri, nefavorabilă în 5% din cazuri, în 2016, în România.[194]

 

 

Bibliografie

Travaux du Muséum National d’Histoire Naturelle “Grigore Antipa”, The Journal of “Grigore Antipa” National Museum of Natural History, https://www.travaux.ro/web/contents

Societatea Ornitologică Română, http://pasaridinromania.sor.ro/specii

Ghid sintetic pentru monitorizarea speciilor de nevertebrate de interes comunitar din România- Ovidiu Ionescu, Georgeta Ionescu, Ramon Jurj,Constantin  Cazacu, Mihai Adamescu, Ancuţa Cotovelea, Claudiu Paşca, Marius Popa, Ion Mirea, George Sîrbu, Silviu Chiriac, Mihai Pop, Şandor Attila, Răzvan Deju, http://www.crayfish.ro/anexe/ghid_sintetic_monitorizare_nevertebrate.pdf

Ghid sintetic de monitorizare a speciilor comunitare de reptile și amfibieni din România- Torok Szolt, Ghira Ioan, Sas Istvan, Zamfirescu Ştefan,

Pârvulescu L. (2009): Racii din Romania (ver. 1.2), http://crayfish.ro, http://www.crayfish.ro/leptodactylusRO.html

Fauna Mării Negre, https://ecomareaneagra.wordpress.com/

Inventarul speciilor non-native de peşti din apele dulci ale României-Miruna Ioan, Valentin Iacob Petrescu-Mag, Editura Bioflux, Cluj-Napoca, 2008, http://www.editura.bioflux.com.ro/docs/Iacob.pdf

Buletin de Informare Entomologică, Societatea Lepidopterologică Română, http://entobuletin.lepidoptera.ro/

Entomologica Romanica, published by „Babeş-Bolyai” University Cluj-Napoca and Romanian Lepidopterological Society, http://er.lepidoptera.ro/

Muzeul Antipa- Colecţiile Entomologice, http://antipa.ro/ro/categories/54/pages

Szekely Levente- Modificările lepidopterofaunei din România în secolele XIX- XXI, cauze naturale şi antropice, http://www.lepidoptera.ro/files/prezentari_SLR_2017/Szekely2.pdf

Ionuţ Ştefan Iorgu şi Elena Iulia Iorgu- Buch crickets, crickets and grasshoppers from Moldavia (Romania), Editura PIM, Iaşi, 2008, http://www.ceahlaupark.ro/en/2008/12/07/bush-crickets-and-grasshoppers-from-moldavia-ionut-stefan-iorgu-elena-iulia-iorgu-2/

Pagina de Facebook al lui Ionuţ Ştefan Iorgu, cca 150 imagini cu ortoptere din România identificate https://www.facebook.com/orthoptera.ro/

Irinel Eugen Popescu (entomolog)-insecte din România identificate, inclusiv viespi  https://sites.google.com/site/irinelinsectphotos/ şi viespi https://sites.google.com/site/irinelchalcidoidea/home

The IUCN Red List of Threatened Species, http://www.iucnredlist.org/

Linkuri suplimentare

Witkowski Z.J., Król W., Solarz W. (eds.). 2003.
Carpathian List Of Endangered Species.
WWF and Institute of Nature Conservation, Polish Academy of Sciences,
Vienna-Krakow

http://www.nationalredlist.org/files/2012/08/Carpathian-List-of-Endangered-Species-2003.pdf

Articole înrudite

România

 

 

 

Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România Animalele din România

Note subsol:

Lasă un răspuns