Atenție
Definiție
Atenția este fenomenul psihic de orientare selectivă și de concentrare a energiei psihonervoase, în vederea desfășurării optime a activității. Poate fi involuntară, voluntară sau postvoluntară. Poate fi externă sau internă. Însușirile atenției (aptitudini) sunt: volumul, concentrarea (opusul-distragerea), stabilitatea (opusul-instabilitatea), mobilitatea (opusul-rigiditatea) și distributivitatea (opusul-lipsa de distributivitate). Atenţia este inclusă între funcţiile voinţei, între operaţiile inteligenţei sau chiar printre funcţiile generale ale conştiinţei fiindcă nu are un conţinut informaţional specific şi nici un produs propriu.
Reflectarea în plan subiectiv
În plan subiectiv atenția este resimțită ca o stare de încordare care poate fi recunoscută după anumite semne comportamentale: fixarea privirii asupra persoanei sau obiectului vizat, imobilitatea sau tăcerea, scăderea frecvenţei respiraţiilor, etc.
Încadrare în cadrul proceselor psihice
Atenţia nu are un conţinut informaţional specific şi nici un produs propriu, fapt pentru care ea este inclusă între funcţiile voinţei, între operaţiile inteligenţei sau chiar printre funcţiile generale ale conştiinţei.
Forme
A)după mecanismul şi dezvoltarea sa
1.Atenţia involuntară
Atenţia involuntară este spontană, neintenţionată.
Ea este importantă şi prezintă avantajul că nu generează oboseală. Totuşi este insuficientă pentru desfăşurarea unei activităţi.
Este declanşată de:
a.Stimuli externi
-intensitatea deosebită a unui stimul
-noutatea stimulului.
-mobilitatea stimulului
– apariţia sau dispariţia bruscă a stimulului
–contrastul dintre stimuli
-mişcarea stimulului
b.Stimuli interni
-interesul
-actualizarea unor motive şi trăiri afective
2.Atenţia voluntară
Atenţia voluntară este intenţionată, implică efort voluntar şi este autoreglată conştient.
Este superioară atenţiei involuntare graţie mecanismelor ei de producere (mecanisme verbale) şi efectelor ei asupra activităţii omului.
Condiţii favorizante pentru atenţia voluntară:
a.Stabilirea clară a scopului şi interesul faţă de activitate
b.reliefarea semnificaţiei activităţii şi a consecinţelor pozitive ale îndeplinirii ei şi a consecinţelor negative ale neîndeplinirii ei
c.analiza prealabilă a planului activităţii pentru stabilirea etapelor şi a momentelor mai grele, care necesită o atenţie sporită.
d.gradul de antrenament al subiectului pentru activitatea respectivă
e.realizarea unor condiţii ambientale de lucru favorabile
f.alternarea perioadelor de activitate cu cele de pauză.
g.eliminarea sau diminuarea influenţei factorilor perturbatori
Atenţia voluntară poate fi
-după felul în care se fixează
Contemplaţie, preocupare, aşteptare sau încordare
-după obiectele la care se referă
a.senzorială (se referă la obiecte sau însuşiri ce sunt percepute)
b.intelectuală (se referă la idei, amintiri)
Oboseala şi combaterea ei
Deoarece atenţia voluntară presupune un consum mare de energie psihonervoasă ea duce la oboseală. De aceea timpul de lucru trebuie calibrat raţional, iar după perioadele de activare a atenţiei voluntare trebuie să urmeze pauza, odihna şi somnul.
3.Atenţia postvoluntară
Reprezintă un nivel superior de manifestare a atenţiei, fiind foarte eficientă.
Rezultă din folosirea repetată a atenţiei voluntare, care duce la formarea aptitudinii de a fi atent. Aceasta implică reducerea treptată a efortului pentru concentrare şi stabilitate.
Omul trebuie să tindă spre folosirea atenţiei postvoluntare.
B)-după direcţia principală de orientare
1.Atenţia externă
Atenţia se îndreaptă spre ceea ce este în exterior: obiecte, fiinţe, evenimentele exterioare
2.Atenţia interioară
Atenţia se îndreaptă spre ceea ce este în interiorul subiectului: amintiri, idei, sentimente, planuri de acţiune
Atenţia exterioară şi atenţia interioară pot fi involuntare, voluntare şi postvoluntare.
Atenţia exterioară şi interioară sunt complementare, ele completându-se una pe alta. Într-un anumit moment domină una sau alta. Unii vorbesc şi de 2 tipuri umane, la care predomină una sau alta: concentratul şi distratul.
Însuşiri
Formare
Se formează în ontogeneză în mod spontan sau dirijat
Încadrare în sistemul personalităţii
În sistemul personalităţii sunt considerate aptitudini
Factori
Factori care influenţează:
-însuşiri ale sistemului nervos
-vârsta
-antrenament
-interes
Domenii
Cunoaşterea însuşirilor atenţiei este necesară în procesul de educaţie, în orientarea şi selecţia profesională sau în îmbunătăţirea rezultatelor activităţii personale.
Meserii
Există meserii în care lipsa unor calităţi ale atenției reprezintă contraindicaţii.
1.Volum
Volumul atenţiei reprezintă cantitatea de elemente care pot fi cuprinse simultan, cu aceeaşi claritate, în câmpul atenţiei. Volumul mediu al atenţiei este de 5-7 elemente. Este favorizat de : organizarea în structuri cu sens a elementelor, interesul, antrenamentul special, experienţa profesională, trăsăturile de caracter ale subiectului, etc.
2.Concentrarea
Presupune separarea clară între o dominată, un focar de excitaţie intensă şi zonele apropiate, care rămân inhibate. Presupune fixarea atenţiei asupra unui obiect, sarcini şi neglijarea şi inhibarea altora. Concentrarea depinde de importanţa activităţii, interesul pentru acea activitate, structurarea optimă a activităţii, antrenamentul special de rezistenţă la factorii perturbatori.
Opusul ei este distragerea atenţiei.
3.Stabilitatea
Reprezintă menţinerea neîntreruptă a orientării atenţiei asupra aceluiaşi obiect sau activităţi timp îndelungat.
Prin natura circuitelor nervoase există 3 scurte blocaje ale atenţiei în fiecare minut. Dacă stimulul este simplu sau neinteresant apare un blocaj la fiecare 8-10 secunde.
Opusul este instabilitatea atenţiei. Este frecventă la preşcolari şi la şcolarii mici, la persoanele obosite sau bolnave.
Depinde de câţiva factori: complexitatea stimulului, natura sarcinii, motivaţia pentru activitatea respectivă
4.Mobilitatea (flexibilitatea, comutativitatea)
Presupune deplasarea atenţiei de la un anumit obiect la altul, în funcţie de cerinţele activităţii şi de intervalele de timp cerute de desfăşurarea ei
Pentru un pilor de supersonic mobilitatea atenţiei trebuie să fie de 1/6 dintr-o secundă.
Oamenii au o mobilitate diversă a atenţiei: unii au o atenţie mobilă, alţii au o atenţie rigidă.
5.Distributivitatea
Reprezintă desfăşurarea concomitentă a mai multor activităţi cu condiţia ca unele să aibă componente automatizate.
Este necesară în activităţile complexe.
În 1887 psihologul francez Polant a demonstrat că poate să citească o poezie şi să scrie concomitent o altă poezie şi că poate recita o poezie şi să scrie înmulţiri complicate.
Bibliografie
Manual de psihologie, clasa a X-a, autori Elena Lupşa şi Victor Bratu, Atenţie, pag 43-45, Editura Corvin, Deva.
Atenție Atenție Atenție Atenție Atenție Atenție Atenție Atenție Atenție Atenție Atenție Atenție Atenție Atenție Atenție Atenție Atenție Atenție Atenție AtențieAtenție Atenție Atenție Atenție Atenție