Biblie
Rezumat
Biblia (alte denumiri:Sfânta Scriptură, Scriptura, Sfintele Scripturi (Rom 1.2) sau Scripturi) este cartea sacră a creștinilor, dar care este respectată și de mulți necredincioși. Este cea mai importantă carte a umanității, fiind numită și Cartea Cărților. Cărțile Bibliei au fost scrise de mai mulți autori pe durata a circa 15 secole. Sfânta Scriptură este formată din 2 părți: Vechiul Testament (Vechiul Legământ, 39 cărți) și Noul Testament (27 cărți). Canonul biblic a fost definitivat la sfârșitul sec al 4-lea. Biblia cuprinde învățături esențialmente teologice și morale, dar oferă și informații istorice, politice, legislative, geografice, economice și medicale. În plus, multe din scrierile biblice sunt opere literare de prim rang, câteva fiind capodopere literare. Decalogul, predica lui Iisus de pe munte (în care sunt enunțate fericirile), parabolele lui Iisus, elogiul iubirii creștinești din Prima epistolă către corinteni a apostolului Pavel (cap 13) sunt fragmente memorabile pline de înțelepciune duhovnicească. Sfânta Scriptură este singura sursă de adevăr pentru protestanți și una din cele 2 surse de adevăr pentru catolici și ortodocși, alături de Sfânta Tradiție. Biblia este o sursă de adevăr pentru că este insuflată de Dumnezeu. Este cea mai citită, cea mai bine vândută și cea mai tradusă carte din lume. Citirea Bibliei poate zidi caractere creștine puternice, altruiste, virtuoase. Biblia este o carte folositoare pentru cunoașterea condiției umane. Folosul fundamental al Bibliei este de îndreptare, îmbunătățire a inimii pentru a trăi o viață morală și a ajunge în rai.
Sursă de adevăr
Biblia este o sursă de adevăr pentru că este insuflată de Dumnezeu. Pavel scrie: ,,Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu” (2 Tim 3.16). Petru scrie: ,,oamenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu au grăit, purtaţi fiind de Duhul Sfânt”.(2Pet 1.21)
Iisus spune ,,Scriptura nu poate să fie desfiinţată” (Ioan 10.35).
Iisus Hristos confirmă autoritatea adevărurilor din ,,Lege (Ioan 10.34, 15.25): ,,Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc”.(Mt 5.17), ,,În aceste două porunci (porunca iubirii lui Dumnezeu și porunca iubirii aproapelui) se cuprind toată Legea şi proorocii.” (Mt 22.40)
Iisus confirmă autoritatea Vechiului Testament pe care îl numește ,,Scripturi (,,Vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. ” (Mt 22.29); ,,În fiecare zi eram la voi în templu, învăţând, şi nu M-aţi prins. Dar acestea sunt ca să se împlinească Scripturile. ” (Mc 14.49), ,,Cercetaţi Scripturile, că socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică. Şi acelea sunt care mărturisesc despre Mine. ” (Ioan 5.39), ,,Zis-a lor Iisus: Au n-aţi citit niciodată în Scripturi: ,,Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului. De la Domnul a fost aceasta şi este lucru minunat în ochii noştri”?(Mt 21.42), ,,toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în proroci și în psalmi trebuie să se împlinească” (Lc 24.44).
Sfânta Scriptură este principala sursă a adevărului pentru creștini, iar pentru protestanți unica sursă a adevărului. Catolicii și ortodocșii admit și o a doua sursă a adevărului, numită Sfânta Tradiție, înțeleasă diferit de catolici și ortodocși.
Părți
Biblia cuprinde 66 cărți canonice, repartizate în 2 părți: Vechiul Testament (39 cărți) și Noul Testament (27 cărți), după împărțirea făcută de Tertulian, devenită clasică.
Bibliile ortodoxe și catolice mai cuprind și alte 14 cărți necanonice, dar considerate ,,bune de citit”.
Vechiul Testament
Vechiul Testament se mai numește și Vechiul Legământ (dintre Dumnezeu și poporul evreu, încheiat pe Muntele Sinai). Pavel îl numește ,,întâiul testament” (Evr 9.15-23). Iisus îi spune ,,Legea” (Ioan 10.34, 15.25)
Cuprinde revelația făcută de Dumnezeu prin patriarhi și profeți.(Evrei1.1)
Vechiul Testament narează apariția neamului omenesc, începând cu Adam și Eva și evocă istoria poporului evreu și a popoarelor învecinate (egipteni, asirieni, etc).
Este cartea sacră a iudaismului (mozaismului).
Cărțile Vechiului Testament au fost împărțite de creștini, din timpurile cele mai vechi, în 4 categorii: legislative (Pentateuhul-primele 5 cărți), istorice (Iosua, Judecători, Rut, Regi 1-4, Cronici 1-2, Ezdra, Neemia, Estera), didactice sau poetice (Iov, Psalmi, Proverbele lui Solomon, Cântarea Cântărilor și Eclesiastul) și profetice (cele 16). Astăzi este utilizată împărțirea în 3 clase: istorice, didactico-poetice și profetice.
Noul Testament
Noul Testament se mai numește și Noul Legământ. El a fost prorocit de profetul Ieremia: ,,Iată, vin zile, zice Domnul, când voi încheia cu casa lui Israel și casa lui Iuda legământ nou (Ier 31.31). Termenul de Noul Testament s-a păstrat pentru că el apare astfel în Epistola către evrei (9.15-23). Testamentul lui Iisus este opera Sa mântuitoare.
Noul Testament cuprinde revelația făcută de Dumnezeu prin Fiul Său, Iisus Hristos (Evrei 1.2), care are menirea de a desăvârși revelația din Vechiul Testament. Iisus a spus: „Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc” (Mt 5.17)
Noul Testament cuprinde cele 4 evanghelii (Matei, Marcu, Luca și Ioan), care narează viața și învățăturile lui Iisus Hristos, Faptele apostolilor, care evocă întemeierea primelor comunități creștine, cele 14 epistole ale lui Pavel, care sunt scrisori de îndrumare pentru apostoli, cele 7 epistole soborniceşti, care sunt scrisorile trimise de apostolii Petru (2 epistole), Iacov (1 epistolă), Ioan (3 epistole) și Iuda (1 epistolă) în diverse situaţii și Apocalipsa Sf.Ioan, care cuprinde descoperirea dumnezeiască pe care a avut-o apostolul Ioan.
Integralitate și fără răstălmăciri
Există numeroase fragmente biblice care interzic scoaterea sau adăugarea de idei în textul biblic sau răstălmăcirea lui.
În Deuteronom stă scris:,,Să nu adăugaţi nimic la cuvântul pe care vi-l poruncesc eu, nici să lăsaţi ceva din el; păziţi poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, pe care vi le poruncesc eu astăzi.(Deut 4.2)
,,Tot cuvântul pe care ţi-l poruncesc eu astăzi, pe acela să-l păzeşti întru faptă; nimic să nu-i adaugi şi de nimic să nu-l lipseşti.(Deut 12.32)
Solomon a scris: ,,Nu adăuga tu la cuvintele Lui,/ca nu cumva El să te mustre, iar tu să devii mincinos.(Prov 30.6)
Apostolul Ioan a scris în Apocalipsa: ,, Dacă le va mai adăuga cineva ceva, Dumnezeu îi va adăuga plăgile care sunt arătate în cartea aceasta;/iar de va scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei profeţii, Dumnezeu îi va scoate partea lui din pomul vieţii şi din cetatea cea sfântă, care sunt arătate în cartea aceasta. ” (Apoc 22.18-19)
Apostolul Pavel a scris: ,, să nu treceţi peste ce este scris ” (1 Cor 4.6)
Apostolul Petru scrie: ,,…în epistolele sale (ale apostolului Pavel), în care sunt unele lucruri cu anevoie de înţeles, pe care cei neştiutori şi neîntăriţi le răstălmăcesc – ca şi pe celelalte Scripturi – spre a lor pierzare. ” (2 Pet 3.16)
Autori
Cărțile Vechiului Testament au fost scrise de mai mulți autori. Cei mai importanți sunt: Moise (Deut 31.9, 31.26) (Pentateuhul, adică primele 5 cărți: Facerea, Exodul, Leviticul, Numeri, Deuteronomul, psalmul 89), regele David (cei mai mulți psalmi), regele Solomon (Proverbele lui Solomon (cele mai multe dintre ele), Eclesiastul, Cântarea Cântărilor), Iosua (Ios 24.26), Samuel (1 Reg 10.25) (Cartea Rut). Alți autori: Agur, fiul lui Iache din Massa (cap 30), mama regelui Lemuel care îi scrie fiului său (31.1-9), înțelepți anonimi (22.17- 24.22, 24.23-34, lauda femeii virtuoase 31.10-31) (Pildele lui Solomon), autor necunoscut (Cartea lui Iov), fiii lui Core (psalmii 41-48, 83-87), Asaf (psalmii 49, 72-82), Etam Ezrahitul (psalmul 88), Agheu și Zaharia (psalmii 145-148), profeții (cărțile profetice) (Ieremia îi dictează lui Baruh ce trebuie să scrie Ier 36.1-8);
Cărțile Noului Testament au fost scrise de 8 apostoli: Matei (evanghelia), Marcu (evanghelia), Luca (evanghelia și Faptele Apostolilor), Ioan (evanghelia, 3 epistole și Apocalipsa), Pavel (14 epistole), Petru (2 epistole, Petru îi dictează lui Silvan prima sa epistolă 1 Pet 5.12), Iacov (epistola), Iuda (epistola).
Tipuri de scriere
Scrierea utilizată de autorii Noului Testament era numită uncială sau scriere majusculă. Literele aveau mărimea unei uncii romane. Erau scrise una lângă alta, fără legătură și semne de punctuație. Cuvintele nu aveau spații libere între ele. Exista și scrierea cursivă, cu litere mai mici, înclinate spre dreapta.
Primele ediții tipărite
Între 1514 și 1517 apare prima ediție tipărită a Noului Testament, numită Biblia poliglotă de la Alcala (Complutum), Spania, a cardinalului Ximenes (1437-1517). Ea este aprobată de papa Leon al X-lea în 1522. Are textul grecesc și traducerea latină. Mai este numită Biblia poliglotă complutensă.
În 1519 apare Noul Testament în grecește, editat de Erasmus de Rotterdam. Are mai multe ediții, cea mai bună fiind cea din 1535.
În 1546 apare Noul Testament editat de Robert Ștefan din Paris în mai multe ediții, ultima în 1551.
Cele mai vechi traduceri
Cea mai veche traducere a Bibliei a fost în limba siriacă (înrudită cu limba aramaică) în secolul al 2-lea, fiind numită Vetus Syra. În sec al 4-lea a fost revizuită de mai mulți autori și astfel a apărut ediția peschitto (simplă, comună).
O altă traducere veche a Bibliei a fost făcută în limba latină populară, numită Itala, în sec al 2-.lea. Are mai mulți autori. Din cauza prea multor copieri apar diverse greșeli. Papa Damasus (366-384) îl autorizează pe Fericitul Ieronim să o corecteze. Ieronim corectează Noul Testament după originalul grecesc și traduce Vechiul Testament după originalul ebraic. Apare astfel Vulgata. În timp apar diverse corectări și îndreptări. La Sinodul din Trident (1546) este adoptată ca ediție oficială a Bisericii Romano Catolice.
Biblia a fost tradusă în limba egipteană, coptă, în sec II-III.
Biblia a fost tradusă în etiopiană de Frumențiu, în sec al 4-lea.
Cu excepția cărților regilor, Biblia a fost tradusă în gotică de Ulphila, episcopul goților, în sec al 4-lea.
Ordinea evangheliilor este dată de vechimea lor.
Portrete
Sfânta Treime (Dumnezeu Tatăl, Iisus Hristos (Dumnezeu Fiul), Duhul Sfânt) și îngerii au cea mai impunătoare prezență în Biblie.
Cele mai conturate portrete din Vechiul Testament: patriarhul Avraam, patriarhul Moise, regele David, regele Solomon, dreptul Iov. Alte portrete: Adam și Eva, patriarhi: Isaac, Iacov, Iosif, Lot, Noe, Aaron, Iosua, proroci (Isaia, Ieremia, Iezechiel, Daniel, Natan, Ilie, Elisei, Gad), faraonul Egiptului, regi: Ezechia, Iosia, Saul, Iehu, Manase, judecătorii Eli și Samuel, Ana (mama prorocului Samuel), Samson și Dalila.
Cele mai conturate portrete din Noul Testament: prorocul Ioan Botezătorul, Fecioara Maria, apostolul Petru și apostolul Pavel. Alte portrete: Elisabeta și Zaharia (părinții lui Ioan Botezătorul), Iosif din Nazaret (soțul și logodnicul Fecioarei Maria, tatăl vitreg al lui Iisus), apostolul Ioan, diaconul Ștefan, Irod cel Mare (Irod I) (regele Iudeei), regele Irod Antipa (regele Iudeei), regele Irod Agrippa I, Pilat din Pont (guvernatorul roman al Iudeei), Gamaliel (fariseu), Iosif din Arimateea (fariseu), Nicodim (fariseu), Maria Magdalena, dreptul Simeon.
Realism
Personalitățile pozitive din Biblie sunt prezentate în mod realist, cu virtuți și defecte, cu lumini și umbre, fără a ascunde slăbiciunile, păcatele și ezitările lor: Petru s-a lepădat de Hristos de 3 ori și apoi a fost reabilitat. Cei 12 apostoli s-au lepădat de Hristos la început, apoi au propovăduit evanghelia, unii dintre ei murind ca martiri. Pavel a fost prigonitorul creștinilor și apoi în urma revelației de pe drumul Damascului a devenit apostolul neamurilor și a murit ca martir. Iisus a scos 7 demoni din Maria Magdalena, care devine apoi credincioasă.
Concretețe
Multe din personalitățile biblice și multe fapte sunt evocate foarte detaliat și concret.
Perioada
Moise, cel mai vechi autor biblic, a trăit în sec 14-13 î.Hr. Cea mai nouă scriere biblică este Apocalipsa lui Ioan, care a fost scrisă la sfârșitul sec I d.Hr. Noul Testament a fost scris în perioada 44-100 d.Hr.
Canon
Canonul biblic (lista oficială definitivă a cărților Bibliei) a fost stabilit la sfârșitul secolului al 4-lea.(canonul 39 al Sinodului din Laodiceea din anul 360 și epistola festivă a Sfântului Atanasie cel Mare din 367, pag 35)
Vechiul Testament conține 39 cărți canonice și 14 cărți necanonice.
Cele 39 cărți canonice sunt:
-Facerea (Geneza)
-Ieșirea (Exodul)
-Leviticul
-Numerii
-Deuteronomul
-Cartea lui Iosua Navi
-Cartea Judecătorilor
-Cartea Rut
-Cartea întâi a regilor
-Cartea a doua a regilor
-Cartea a 3-a a regilor
-Cartea a 4-a a regilor
-Cartea întâi Paralipomena (1 Cronici)
-Cartea a doua Paralipomena (2 Cronici)
-Cartea întâi a lui Ezdra
-Cartea lui Neemia (Ezdra 2)
-Cartea Esterei
-Cartea lui Iov
-Psalmii
-Pildele lui Solomon (Proverbele lui Solomon)
-Ecclesiastul
-Cântarea cântărilor
-Isaia
-Ieremia
-Plângerile lui Ieremia
-Iezechiel
-Daniel
-Osea
-Amos
-Miheia
-Ioil
-Avdie
-Iona
-Naum
-Avacum
-Sofonie
-Agheu
-Zaharia
-Maleahi
Cele 14 cărți necanonice sunt:
Cartea lui Tobit
Cartea Iuditei
Cartea lui Baruh
Epistola lui Ieremia
Cântarea celor 3 tineri
Cartea a 3-a a lui Ezdra
Cartea înțelepciunii lui Solomon
Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
Istoria Susanei
Istoria omorârii balaurului și a sfărâmării lui Bel
Cartea întâi a Macabeilor
Cartea a doua a Macabeilor
Cartea a 3-a a Macabeilor
Rugăciunea regelui Manase
Cele 27 cărți din Noul Testament sunt:
Evanghelia după Matei
Evanghelia după Marcu
Evanghelia după Luca
Evanghelia după Ioan
Faptele sfinților apostoli
Epistola către romani a apostolului Pavel
Epistola întâi către corinteni a apostolului Pavel
Epistola a 2-a către corinteni a apostolului Pavel
Epistola către galateni a apostolului Pavel
Epistola către efeseni a apostolului Pavel
Epistola către filipeni a apostolului Pavel
Epistola către coloseni a apostolului Pavel
Epistola I către tesaloniceni a apostolului Pavel
Epistola a doua către tesaloniceni a apostolului Pavel
Epistola I către Timotei a apostolului Pavel
Epistola a 2-a către Timotei a apostolului Pavel
Epistola către Tit a apostolului Pavel
Epistola către Filimon a apostolului Pavel
Epistola către evrei a apostolului Pavel
Epistola sobornicească a apostolului Iacov
Epistola I sobornicească a apostolului Petru
Epistola a 2-a sobornicească a apostolului Petru
Epistola I sobornicească a apostolului Ioan
Epistola a 2-a sobornicească a apostolului Ioan
Epistola a 3-a sobornicească a apostolului Ioan
Epistola sobornicească a apostolului Iuda
Apocalipsa Sf. Ioan Teologul
Tematici
Biblia cuprinde învățătura adevărată despre Sfânta Treime (Dumnezeu Tatăl, Iisus Hristos, Sfântul Duh), despre îngeri și duhurile rele, despre Judecata de Apoi, înviere, rai și iad, viață și moarte, despre taine (botez, mirungere, spovedanie, împărtășanie, căsătorie, preoție, Sf. Maslu), despre Decalog, păcate și virtuți, despre biserică, cruce, despre drepți și sfinți, despre ispită, rugăciune, veghe și post și despre alte teme general umane (îmbrăcăminte, muncă, alimentație, griji, vise, teamă, gelozie, cercetare, plictiseală, libertate, vârstele omului, sărăcie, bogăție, lux, tristețe, suferință, boală, plăcere, bucurie, fericire, cerșetorie, despre superstiții și adevăr și multe altele).
Pe lângă latura esențialmente morală, Biblia oferă și informații de natură istorică, politică, geografică, economică, medicală, legislativă. Biblia cuprinde multe informații de natură istorică și politică despre Israel în principal, dar și despre Egipt și Mesopotamia și Imperiul Roman. Legislația ebraică este descrisă și dezbătută în amănunt. Psalmii, Proverbele lui Solomon, Cântarea cântărilor, Evanghelia după Matei, Evanghelia după Luca sunt perle literare. Pentateuhul (primele 5 cărți ale Bibliei), cărțile istorice din Vechiul Testament, evangheliile creionează un tablou amănunțit al realităților economice din vechiul Israel. Pentateuhul (primele 5 cărți scrise de Moise: Facerea, Exodul, Leviticul, Numeri, Deuteronomul) fundamentează iudaismul ca religie.
Informații medicale
Lepra este descrisă pe larg în cap 13 din Levitic.
Informații legislative
Legislația din vechiul Israel este expusă, explicată și dezbătută în amănunt.
Informații economice
Iisus spune: ,,Au nu se vând două vrăbii pe un ban? (Mt 10.29)
Dinarul reprezenta plata pentru o zi de lucru în vremea lui Iisus căci El spune: Oare nu te-ai învoit cu mine un dinar? (Mt 20.13)
Informații istorice
Personalitățile Israelului (patriarhi, judecători, regi, Iisus, proroci, apostoli), unii împărați romani sunt evocați în toată Biblia. Sunt evocate măsurile lor politice, luptele dintre ei și motivațiile lor, realizările și eșecurile lor.
Limbi
Biblia a fost scrisă în limba ebraică (Vechiul Testament și Evanghelia după Matei, care era în aramaică, ebraica de atunci) şi în limba greacă elenistică (Noul Testament, în afară de Evanghelia după Matei care a fost scrisă de apostolul Matei în limba aramaică, ebraica vorbită în vremea lui Iisus, apoi tradusă tot de el în greacă).
Împărțirea pe capitole și versete
Împărțirea pe capitole a fost făcută în sec al 13-lea de Hugo Caro, iar împărțirea pe versete în sec.al 16-lea de Robertus Stephanus.
Diferențe între Biblii
Protestanții folosesc Biblia ebraică (masoretică). Catolicii și ortodocșii folosesc Septuaginta. Vechiul Testament a fost tradus din ebraică în limba greacă sub numele de Septuaginta, în vremea lui Ptolemeu Filadelful (sec al III-lea î.Hr.), la Alexandria, în Egipt, de către 72 de învăţaţi. În sec al IV-lea, Biblia a fost tradusă în întregime în limba latină de către Sf.Ieronim, primind apelativul de Vulgata, care a rămas traducerea oficială în limba latină. Bibliile protestante nu mai cuprind și cele 14 cărți necanonice din anul 1826/27.[1]
Proză și poezie
Majoritatea scrierilor biblice sunt în proză. ,,Nu mai puţin de o treime din Vechiul Testament este alcătuită din texte poetice. (Valeriu Anania). Sunt scrise în formă poetică Cartea lui Iov, Psalmii, Proverbele lui Solomon, Ecclesiastul, Cântarea cântărilor și Plângerile lui Ieremia. Există fragmente poetice și în celelalte cărți biblice, de dimensiuni mai mari în cărțile profetice.
Suport
Cărțile originale ale Noului Testament au fost scrise pe papirus. Erau scrise de mână cu pană și cu cerneală (3 Ioan 1.13). Din secolul al 4-lea până la invenția tiparului, copiile erau scrise pe pergament (2 Tim 4.13) (piele de vițel, miel, etc).
Răspândire
Răspândirea Bibliei s-a făcut prin copiere de mână și traducere în limbile de circulație mare din acele vremuri (greacă, latină, siriană, etc) până la invenția tiparului, în sec al 15-lea. Prima carte tipărită de Gutenberg a fost Biblia latină Gutenberg (Mazarin), în anul 1456.
Popularitate
Biblia este cea mai citită, cea mai bine vândută și cea mai tradusă carte din lume.
Dificultate
Există diverse grade de dificultate în lecturarea Bibliei. Unele cărți sunt de dificultate medie (de exemplu Pentateuhul (primele 5 cărți din Biblie), Psalmii, Proverbele lui Solomon, Ecclesiastul, cărțile istorice, evangheliile), altele sunt mai dificile (Apocalipsa Sf. Ioan, unele epistole ale apostolului Pavel (2 Pet3.16), unele scrieri profetice, printre care și Cartea lui Iezechiel, etc). Notele de subsol sunt esențiale pentru înțelegerea scrierilor biblice.
Interpretare
La ortodocși și catolici, interpretarea Bibliei se sprijină pe Sfânta Tradiție. La protestanți, pastorii interpretează scrierile biblice în mod personal.
Niveluri de înțelegere
Biblia se poate citi accesând mai multe niveluri de înțelegere. Nivelurile mai înalte de înțelegere se pot obține cu ajutorul Sfintei Tradiții. Părinții Bisericii tălmăcesc Sfânta Scriptură în scrierile lor.
Predominarea cuvintelor cu conotație pozitivă
Cuvintele cu conotație pozitivă apar cu o frecvență superioară celor cu o conotație negativă: Dumnezeu (Domnul, Doamne, etc), Iisus Hristos, Duhul Sfânt apar mai des decât diavol (Satana), înger mai des decât demon (duh rău, duhuri rele), rai decât iad, prieten decât dușman, iubire decât ură.
Influența asupra altor domenii
Fără o minimă cultură biblică, înțelegerea unor opere fundamentale din artă, filozofie și literatură este imposibilă.
Carte practică
Biblia a fost scrisă nu doar pentru a fi citită și înțeleasă, ci pentru ca învățămintele ei să fie puse în practică în viața cotidiană. Deci este o carte practică.
Folos
Cel mai mare folos al cărții este de a ne îndruma spre îmbunătățirea inimii (2Tim 3.16-17) pentru a duce o viață morală pe pământ și a ajunge în rai după moartea trupului (Ioan 20.31).
România
Prima traducere integrală a Bibliei în limba română a fost Biblia de la București, apărută în 1688.
Bibliile și fragmentele din Biblie de dinainte de 1859 au fost scrise cu litere chirilice, iar după 1859 cu litere latine. În 1859 a apărut Noul Testament, cu litere romane, ediția a VI-a (după traducerea tipărită la Smirna, în 1838), în 5000 exemplare.
Stilistica
Metafore
Iisus Hristos
Iisus Hristos este Miel, Păstor, Viţa adevărată, Pâinea vieţii, Capul Bisericii, Mirele (Bisericii), Capul oricărui bărbat
În ceasul acela au venit la El unii din farisei, zicându-I: Ieşi şi du-Te de aici, că Irod vrea să Te ucidă./Şi El le-a zis: Mergând, spuneţi vulpii acesteia: Iată, alung demoni şi fac vindecări, astăzi şi mâine, iar a treia zi voi sfârşi.(Lc 13.31-32)
Iar după plecarea lor, Iisus a început să le vorbească mulţimilor despre Ioan: „Ce-aţi ieşit să vedeţi în pustie?: O trestie clătinată de vânt?… (Mt 11.7)
- Pe când umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut pe doi fraţi, pe Simon ce se numeşte Petru şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari.
- Şi le-a zis: Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni.(Mt 4.18-19)
Ori spuneţi pom bun şi roadă bună, ori spuneţi pom rău şi roadă rea; că după roadă se cunoaşte pomul.(Mat 12.33)
Pui de vipere, cum puteţi să grăiţi cele bune, odată ce sunteţi răi? Căci din prisosul inimii grăieşte gura.(Matei 12.34)
Şi chemând la Sine mulţimile, le-a zis: „Ascultaţi şi înţelegeţi:
11 Nu ceea ce intră în gură îl spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea îl spurcă pe om“.
12 Atunci apropiindu-se ucenicii, I-au zis: „Ştii că fariseii, auzind acest cuvânt, s’au scandalizat?“
13 Iar El, răspunzând, a zis: „Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu Cel ceresc va fi smuls din rădăcină.
14 Lăsaţi-i; sunt călăuze oarbe orbilor; şi dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă“.(Mat 15.10-14)
- Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut.
- Ce vi se pare? Dacă un om ar avea o sută de oi şi una din ele s-ar rătăci, nu va lăsa, oare, în munţi pe cele nouăzeci şi nouă şi ducându-se va căuta pe cea rătăcită? (Mt 18.11-12)
Feriţi-vă de profeţii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinlăuntru sunt lupi răpitori.(Mt 7.15)
- Păstoriţi turma lui Dumnezeu, dată în paza voastră, cercetând-o, nu cu silnicie, ci cu voie bună, după Dumnezeu, nu pentru câştig urât, ci din dragoste;
- Nu ca şi cum aţi fi stăpâni peste Biserici, ci pilde făcându-vă turmei. (1Pet 5.2-3)
Nu daţi cele sfinte b câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie.(Mt 7.6)
Inel de aur în râtul porcului, aşa este femeia frumoasă şi fără minte.(Prov 11.22)
- Şi avem comoara aceasta în vase de lut, ca să se învedereze că puterea covârşitoare este a lui Dumnezeu şi nu de la noi, (2 Cor 4.7)
- Sau nu are olarul putere peste lutul lui, ca din aceeaşi frământătură să facă un vas de cinste, iar altul de necinste?
- Şi ce este dacă Dumnezeu, voind să-Şi arate mânia şi să facă cunoscută puterea Sa, a suferit cu multă răbdare vasele mâniei Sale, gătite spre pierire,
- Şi ca să facă cunoscută bogăţia slavei Sale către vasele milei, pe care mai dinainte le-a gătit spre slavă? (Romani 9.21-23)
- Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului,
- Pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este (Efes 5.22-23)
- Veniţi acum cei care ziceţi: Astăzi sau mâine vom merge în cutare cetate, vom sta acolo un an şi vom face negoţ şi vom câştiga,
- Voi, care nu ştiţi ce se va întâmpla mâine, că ce este viaţa voastră? Abur sunteţi, care se arată o clipă, apoi piere.(Iac 4.13-14)
Şi cunoscând harul ce mi-a fost dat mie, Iacov şi Chefa şi Ioan, cei socotiţi a fi stâlpi, mi-au dat mie şi lui Barnaba dreapta spre unire cu ei, pentru ca noi să binevestim la neamuri, iar ei la cei tăiaţi împrejur, (Gal 2.9)
- Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui.
- Şi îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat şi în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri.(Mt 16.18-19)
- Socotesc, dar, că este drept, câtă vreme sunt în acest cort, să vă ţin treji, prin aducerea aminte,
- Fiindcă ştiu că degrabă voi lepăda cortul acesta, precum mi-a arătat Domnul nostru Iisus Hristos. (2 Pet 1.13-14)
Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni.(Mt 5.13)
- Arhiereul Anania a poruncit celor ce şedeau lângă el să-l bată peste gură.
- Atunci Pavel a zis către el: Te va bate Dumnezeu, perete văruit! Şi tu şezi să mă judeci pe mine după Lege, şi, călcând Legea, porunceşti să mă bată? (FA 23.2-3)
Personificări
Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta (Mt 6.3)
Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei.(Mt6.34)
- Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana cea de toate zilele,
- Şi cineva dintre voi le-ar zice: Mergeţi în pace! Încălziţi-vă şi vă săturaţi, dar nu le daţi cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul?
- Aşa şi cu credinţa: dacă nu are fapte, e moartă în ea însăşi. (Iac 2.15-17)
Alegorie
Cele 7 vaci frumoase la înfăţişare şi grase la trup din primul vis al faraonului simbolizau 7 ani de belșug. Cele 7 vaci urâte la chip şi slabe la trup care au mâncat cele 7 vaci frumoase și grase la trup simbolizau 7 ani de foamete. Cele 7 spice pline şi frumoase din al doilea vis al faraonului simbolizau 7 ani de belșug. Cele 7 spice subţiri, seci şi pălite de vântul de răsărit care au mâncat cele 7 spice pline și frumoase simbolizau 7 ani de foamete. Cele 2 vise ale faraonului, tălmăcite de Iosif, reprezintă o alegorie a unei alternanțe de 7 ani de belșug cu 7 ani de foamete severă.(Fac, cap 41)
Hiperbola
Şi iarăşi zic vouă că mai lesne este să treacă cămila prin urechile acului, decât să intre un bogat în împărăţia lui Dumnezeu. (Mt 19.24)
Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi/ Călăuze oarbe care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila! (Mt 23.23-24)
Făţarnicule, scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi numai atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.(Mt 7.5)
Comparații
Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor; fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii.(Mt 10.16)
Şi după ce a fost botezat, Iisus a ieşit îndată din apă, şi iată cerurile I s’au deschis; şi Ioan a văzut Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se ca un porumbel şi venind peste Dânsul.(Mt 3.16)
Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită (1 Pet 5.8)
Iar ziua Domnului va veni ca un fur, când cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile, arzând, se vor desface, şi pământul şi lucrurile de pe el se vor mistui.(Apoc 3.10)
Aşadar, bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile ca pe înseşi trupurile lor.(Efes 5.28)
- Iar fratele cel smerit să se laude întru înălţimea sa,
- Şi cel bogat întru smerenia sa, pentru că va trece ca floarea ierbii.(Iac 1.9-10)
Iisus Hristos are capul și părul alb ca lâna albă, ca zăpada (1.14)
Întrebări retorice
Şi dacă dreptul abia se mântuieşte, ce va fi cu cel necredincios şi păcătos? (1 Pet 4.18)
- Vrednic de crezare, este cuvântul: de pofteşte cineva episcopie, bun lucru doreşte.
- Se cuvine, dar, ca episcopul să fie fără de prihană, bărbat al unei singure femei, veghetor, înţelept, cuviincios, iubitor de străini, destoinic să înveţe pe alţii,
- Nebeţiv, nedeprins să bată, neagonisitor de câştig urât, ci blând, paşnic, neiubitor de argint,
- Bine chivernisind casa lui, având copii ascultători, cu toată bună-cuviinţa;
- Căci dacă nu ştie cineva să-şi rânduiască propria lui casă, cum va purta grijă de Biserica lui Dumnezeu? (1Tim 3.5)
Pavel scrie despre apostoli: ,,Cine ne va despărţi de iubirea lui Hristos?: Oare necazul? sau strâmtorarea? sau prigoana? sau foametea? sau golătatea? sau primejdia? sau sabia?!…(Rom 8.35)
- Ce folos, fraţii mei, dacă zice cineva că are credinţă, iar fapte nu are? Oare credinţa poate să-l mântuiască? (Iac 2.14)
Iov, cap 38.
Cuvântul regelui este hotărâtor şi cine poate să-i spună: „Ce faci?”(Eccl 8.4)
Fiii oamenilor, până când grei la inimă? Pentru ce iubiţi deşertăciunea şi căutaţi minciuna? (Ps 4.2)
Că nu este întru moarte cel ce Te pomeneşte pe Tine. Şi în iad cine Te va lăuda pe Tine? (Ps 6.5)
Până când voi grămădi gânduri în sufletul meu, durere în inima mea ziua şi noaptea?
Până când se va înălţa vrăjmaşul meu împotriva mea? Ps 12.2-3
- Pentru ce, fiul meu, să te momească femeie străină şi tu să îmbrăţişezi sânul unei necunoscute? (Prov 5.20)
Până când, leneşule, vei mai sta culcat? Când te vei scula din somnul tău? (Prov 6.9)
- Oare poate pune cineva foc în sânul lui, fără ca veşmintele lui să nu ardă?
- Sau va merge cineva pe cărbuni fără să i se frigă tălpile?
- Aşa este cu cel ce se duce la femeia aproapelui său: nimeni din cei ce se ating de ea nu va rămâne nepedepsit.(Prov 6.27-29)
Mulţi oameni se laudă cu mărinimia, dar un prieten adevărat cine-l află? (Prov 20.6)
Cine poate spune: Curăţit-am inima mea; sunt curat de păcat? (Prov 20.9)
- Fiul meu, teme-te de Domnul şi de rege şi cu cei ce se răzvrătesc nu lega prietenie,
- Că fără de veste va veni nenorocirea şi cine poate să cunoască sfârşitul lor năprasnic? (Prov 24.21-22)
Cine s-a suit în ceruri şi iarăşi s-a pogorât, cine a adunat vântul în mâinile lui? Cine a legat apele în haina lui? Cine a întărit toate marginile pământului? Care este numele lui şi care este numele fiului său? Spune dacă ştii! (Prov 30.4)
Prefăcătoria şi cuvântul mincinos îndepărtează-le de la mine; sărăcie şi bogăţie nu-mi da, ci dă-mi pâinea care-mi este de trebuinţă,/Ca nu cumva, săturându-mă, să mă lepăd de Tine şi să zic: „Cine este Domnul?” Ca nu cumva, sărăcind, să mă apuc de furat şi să defaim numele Dumnezeului meu.(Prov 30.8)
- Căci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Au nu fac şi vameşii acelaşi lucru?
- Şi dacă îmbrăţişaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult? Au nu fac şi neamurile acelaşi lucru?
- Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este.(Mt 5.46-48)
Pentru că ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său? (Mt 16.26)
Nu se cădea, oare, ca şi tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum şi eu am avut milă de tine? (Mt 18.33)
Au nu mi se cuvine mie să fac ce voiesc cu ale mele? Sau ochiul tău este rău, pentru că eu sunt bun?(Mt 20.15)
Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei? (Mt 23.33)
- Şi vorbind El, iată o mulţime şi cel ce se numea Iuda, unul dintre cei doisprezece, venea în fruntea lor. Şi s-a apropiat de Iisus, ca să-L sărute.
- Iar Iisus i-a zis: Iuda, cu sărutare vinzi pe Fiul Omului? (Lc 22.47-48)
- Deci arhiereul L-a întrebat pe Iisus despre ucenicii Lui şi despre învăţătura Lui.
- Iisus i-a răspuns: Eu am vorbit pe faţă lumii; Eu am învăţat întotdeauna în sinagogă şi în templu, unde se adună toţi iudeii şi nimic nu am vorbit în ascuns.
- De ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă pe cei ce au auzit ce le-am vorbit. Iată aceştia ştiu ce am spus Eu.
- Şi zicând El acestea, unul din slujitorii care erau de faţă, I-a dat lui Iisus o palmă, zicând: Aşa răspunzi Tu arhiereului?
- Iisus i-a răspuns: Dacă am vorbit rău, dovedeşte ce este rău, iar dacă am vorbit bine, de ce Mă baţi? (Ioan 18. 19-23)
Repetiția
Sintagme ,,Adevărat, adevărat vă spun…, ,,Ați auzit că vi s-a spus… dar eu vă spun…
Dumnezeu va răsplăti după faptele lui (Iov 34.11, Ps 27.5-6, 61.11, Prov 12.14, 24.12,29, Is 3.11, 65.7, 66.6, Ier 25.14, 32.19, 50.29, Pl 3.64, Iez 24.14, 36.19, Zah 1.6, Osea 12.3, Mt 16.27, Rom 2.6, 2cor 11.15, 2Tim 4.14, Apoc 2.23, 18.6, 20.13)
,,Nu te teme” sau ,,nu vă temeți” (Fac 15.1, 21.17, 26.24, 28.13, 35.17, etc, Exod 14.13, Num 14.9, Deut 1.21,29, 3.2,22, 18.22, 20.3, etc, Ios 8.1, 10.8,25, 11.6, Jud 4.18, 6.23, Rut 3.11, 1Reg 4.20, 12.20, etc, 2 Regi 9.7, 13.28, 3Regi 17.3, 4 Regi 1.15, 6.16, 19.6, 1Cron 28.20, 2Cron 20.15, 32.7, 2Ezdr 4.14, Is 7.4, 8.12, 10.24, etc, Ier 10.5, 30.10, 40.9, 42.11, etc, Dan 10.12,19, Ioil 2.21,22, Sof 3.16, Agheu2.5, Zah 8.13,15, Mt 1.20, 10.26,28, 31, 14.27, 17.7, 28.5.10, Mc 5.36, 6.50, Lc 1.13,30, 2.10, 5.10, 8.50, 12.4,7,32, Ioan 6.20, 12.15, FA 18.9, 27.24, 1 Pet 3.6,14, Apoc 1.17, 2.10)
- Atunci a rostit Domnul înaintea lui Moise toate cuvintele acestea şi a zis:
- „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos din pământul Egiptului şi din casa robiei.
- Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine!
- Să nu-ţi faci chip cioplit şi nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, şi din câte sunt în apele de sub pământ!
- Să nu te închini lor, nici să le slujeşti, că Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinţilor ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea şi al patrulea neam,
- Şi Mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.
- Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert, că nu va lăsa Domnul nepedepsit pe cel ce ia în deşert numele Lui.
- Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca să o sfinţeşti.
- Lucrează şase zile şi-ţi fă în acelea toate treburile tale,
- Iar ziua a şaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău: să nu faci în acea zi nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul care rămâne la tine,
- Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie.
- Să nu ucizi!
- Să nu fii desfrânat!
- Să nu furi!
- Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău!
- Să nu doreşti casa aproapelui tău; să nu doreşti femeia aproapelui tău, nici ogorul lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui şi nici unul din dobitoacele lui şi nimic din câte are aproapele tău!” (Exod 2. 1-17)
- Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor.
- Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.
- Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.
- Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.
- Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.
- Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.
- Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
- Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor.
- Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea.
- Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri, că aşa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi.(Mt 5.3-12)
Capitolul 13
- De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
- Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
- Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
- Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
- Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
- Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
- Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
- Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii – se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;
- Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
- Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
- Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.
- Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.
- Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.(1Cor, cap 13)
Cine ne va despărţi de iubirea lui Hristos?: Oare necazul? sau strâmtorarea? sau prigoana? sau foametea? sau golătatea? sau primejdia? sau sabia?!…
,,…sunt încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele viitoare, nici puterile,
nici înălţimea, nici adâncul şi nici o altă făptură nu va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru.(Rom 8.35, 38)
Apostolii sunt evocați astfel: ,,Noi întru toate suntem necăjiți, dar nu striviți; în stări fără ieșire, dar nu deznădăjduiți; prigoniți, dar nu părăsiți; doborâți, dar nu nimiciți. (4.8-9). Apostolii sunt
,,slujitori ai lui Dumnezeu: în multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări, în bătăi, în temniţe, în tulburări, în osteneli, în privegheri, în posturi, în curăţie, în cunoştinţă, în îndelungă-răbdare, în bunătate, în Duhul Sfânt, în iubire nefăţarnică, în cuvântul adevărului, în puterea lui Dumnezeu; prin armele dreptăţii cele de-a dreapta şi cele de-a stânga, prin slavă şi necinste, prin defăimare şi laudă; ca nişte amăgitori, şi totuşi iubitori de adevăr; ca nişte necunoscuţi, şi totuşi bine cunoscuţi; ca nişte muribunzi, şi iată că trăim; ca nişte pedepsiţi, şi totuşi nu ucişi; ca nişte întristaţi, dar pururea bucurându-ne; ca nişte săraci, dar pe mulţi îmbogăţindu-i; ca unii care n’au nimic şi pe toate le stăpânesc.(2 Cor 6.4-10).
Oximoron
Şi m-am dus la înger şi i-am zis să-mi dea cartea. Şi mi-a răspuns: Ia-o şi mănânc-o şi va amărî pântecele tău, dar în gura ta va fi dulce ca mierea. (Apoc 10.9)
Că unde este multă înţelepciune este şi multă amărăciune, şi cel ce îşi înmulţeşte ştiinţa îşi sporeşte suferinţa.(Eccl 1.18)
Fabula
Prima fabulă este spusă de Iotam, fiul lui Ierubaal. Abimelec este spinul care domnește peste copaci. Copacii sunt locuitorii din Sichem. Abimelec i-a ucis, împreună cu niște oameni răi și fără căpătâi plătiți de el, pe cei 70 fii ai lui Ierubaal pentru a lua el tronul. A scăpat doar Iotam, fiul cel mic al lui Ierubaal, care se ascunsese. Abimelec va fi ucis într-o luptă, ca pedeapsă de la Dumnezeu pentru crimele comise.(9.52-57)
A doua fabulă
Ioaș, regele lui Israel îi scrie o fabulă lui Amasia, regele Iudei. Spinul din Liban este Amasia. Cedrul Libanului este Ioaș. A avut loc o luptă în care a câștigat Ioaș, așa cum spune fabula.
- Iar Ioaş, regele lui Israel, a trimis la Amasia, regele Iudei, să i se zică: „Spinul cel din Liban a trimis la cedrul Libanului să-i zică: Dă-ţi fata după fiul meu! Şi trecând fiarele sălbatice din Liban au călcat spinul. (4Regi 14.9)
Proverbe
David amintește zicala: ,,Răul de la cel rău (diavol) vine.
- Să judece dar Domnul între mine şi între tine şi să mă răzbune împotriva ta; dar mâna mea nu va fi asupra ta. Din nelegiuiţi, nelegiuiţi ies, dar mâna mea nu va fi asupra ta.
- Răul de la cel rău vine, zice vechea zicală. De aceea eu nu voi pune mâna pe tine.(1Regi 24. 13-14)
- Şi a mai fost cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
- „Pentru ce spuneţi voi în ţara lui Israel pilda aceasta şi ziceţi: Părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-au strepezit dinţii?
- Precum este adevărat că Eu sunt viu, zice Domnul Dumnezeu, tot aşa este de adevărat că pe viitor nu se va mai grăi pilda aceasta lui Israel.
- Că iată toate sufletele sunt ale Mele; cum este al Meu sufletul tatălui, tot aşa şi sufletul fiului; sufletul care a greşit va muri. (Iez 18.1-3)
Iisus citează proverbul: Şi El le-a zis: Cu adevărat Îmi veţi spune această pildă: Doctore, vindecă-te pe tine însuţi!(Lc 4.23)
Petru citează proverbul ,,Câinele se întoarce la vărsătura lui şi porcul scăldat la noroiul mocirlei lui.(2Pet 2.22) El se referă la cei care fuseseră desfrânați, apoi se îndreptaseră iar apoi deveniseră din nou desfrânați.
Pavel citează un proverb cretan
- Unul dintre ei, chiar un prooroc al lor, a rostit: Cretanii sunt pururea mincinoşi, fiare rele, pântece leneşe.
- Mărturia aceasta este adevărată; pentru care pricină, mustră-i cu asprime, ca să fie sănătoşi în credinţă,(Tit 1.12-13)
Bibliografie
Biblia, introducere de patriarhul Teoctist, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, 1997.
Vladimir Prelipcean, Nicolae Neaga, Gheorghe Barna, Mircea Chialda Studiul Vechiului Testament, manual pentru Facultățile Teologice, Editura Renașterii, 2006
Biblia, traducere și introducere de Valeriu Anania http://www.dervent.ro/biblia.php
Merril C.Tenney-Studiu al Noului Testament.
Biblie Biblie Biblie Biblie Biblie Biblie Biblie Biblie Biblie Biblie Biblie Biblie Biblie Biblie Biblie Biblie Biblie Biblie Biblie Biblie Biblie Biblie Biblie Biblie Biblie Biblie Biblie Biblie Biblie Biblie Biblie Biblie Biblie Biblie Biblie Biblie Biblie Biblie Biblie Biblie Biblie Biblie Biblie Biblie Biblie Biblie Biblie Biblie