Biblioteca Academiei

Biblioteca Academiei

Citare

Dacă vreţi să citaţi acest articol copiaţi textul de mai jos, adăugând la sfârşit data citării:

Enciclopedie.info, Biblioteca Academiei, http://www.enciclopedie.info/biblioteca-academiei/, (data citării)

Rezumat

Biblioteca Academiei (Bucureşti, Calea Victoriei, nr. 125, sector 1), care cuprinde cca 14 milioane de unităţi, conservă manuscrise şi tipărituri despre istoria şi cultura română şi istoria şi cultura universală. Colecţiile speciale (manuscrise, documente, stampe, desene, fotografii, muzică, numismatică, hărţi) sunt printre cele mai prestigioase din ţară. Colecţia de manuscrise este cea mai bogată din ţară. Împrumută la domiciliu maximum două cărţi publicate după 1950.

Istoric

Biblioteca Academiei a fost înfiinţată la 6 august 1867. Începând din 1885, primeşte câte trei exemplare din toate tipăriturile din ţară, potrivit legii tipăriturilor legale. În 1901 a intrat în posesia fondului de carte al Bibliotecii Centrale (astăzi Biblioteca Naţională), devenind cea mai mare bibliotecă din ţară. În 1930 avea circa 300 000 volume, peste 7000 de manuscrise şi 50 000 documente.[1]

Conţinut

Biblioteca Academiei  conservă manuscrise şi tipărituri despre istoria şi cultura română şi istoria şi cultura universală. Colecţiile bibliotecii au o structură enciclopedică, începând de la primele tipărituri în limba română până la ultimele publicaţii pe orice fel de suport. Cuprinde cca 14 milioane de unităţi, din care 3 600 000 monografii şi 5 300 000 de publicaţii seriale. Colecţiile speciale (manuscrise, documente, stampe, desene, fotografii muzică, numismatică, hărţi, monede) sunt printre cele mai prestigioase din ţară. Colecţia de manuscrise este cea mai bogată din ţară.[2]

Fondul de manuscrise cuprinde fondul românesc (6000 de volume), fondul grec (1566 de volume); fondul occidental (1000 de volume), în cadrul căruia cel latin este cel mai important, urmat de fondul slavon (860 de volume) şi fondul oriental (420 de volume).

Cele peste 600 000 documente istorice sunt acte publice şi particulare ce acoperă perioada secolelor XIV- XIX. Ele sunt scrise în slavonă, latină, română şi greacă.

Colecţia de corespondenţă şi autografe, mai nou constituită, conţine cca 500 000 de piese, organizate pe fonduri, în ordine alfabetică şi cronologică. Există importante arhive ale unor personalităţi (I. Ghica, V. Alecsandri, M. Kogălniceanu, T. Maiorescu, Spiru Haret, Liviu Rebreanu, etc).

Colecţia de Carte Românească Veche cuprinde 6000 de volume (2120 titluri) tipărite între 1508-1830. Ele conturează cel mai complet tablou al istoriei culturii româneşti.

Colecţia de cărţi rare străine conţine 11 000 de volume.

Fondul de stampe are 95 000 de piese şi 43 000 desene (artişti români, europeni, orientali). Există o colecţie de peste 300 000 de fotografii, reprezentative pentru şcoala românească şi străină şi pentru toate tehnicile fotografice, la care se adaugă 2000 de albume de fotografie. Există şi cca 200 000 de cărţi poştale.

Fondurile de hărţi şi atlase cuprind 5520 de atlase, aproximativ 17 000 hărţi foi, 3786 planuri de moşii, 250 hărţi murale, hărţi în relief şi planigloburi. Există un bogat material cartografic privitor la provinciile româneşti ex.: Mappa Specialis Walachiae de 1788; Harta Moldovei, desenată de Rhigas Velestinli, 1792; Harta Principatelor Unite, 1860-1865, sau alte hărţi ale României întocmite de geografi celebri precum Schmidt, Konrad, Bieltz, Mercator.

Colecţia muzicală cuprinde 10 284 manuscrise, 55 000 tipărituri muzicale, 20 775 discuri, casete audio şi video, CD-uri şi DVD-uri, cu o mare valoare documentară, conservând opere fundamentale ale culturii muzicale clasice, compoziţii simfonice, opere şi operete, impresionante colecţii de folclor, etc.

Colecţia numismatică conţine 170 000 monede şi însemne monetare, 20 000 de medalii, plachete, decoraţii, peste 700 de sigilii, 400 ponduri antice, medievale şi moderne, mai mult de 600 de pietre gravate, între care şi celebra Camee Orghidan, peste 15 000 de obiecte de muzeu şi circa 40000 de timbre.[3]

Împrumut

Se pot împrumuta numai cărţi publicate după 1950. Se pot împrumuta numai maximum două cărţi şi nu se mai împrumută altele până ce nu au fost restituite primele. Perioada maximă de împrumut este de 15 zile, cu posibilitatea de a prelungi încă 15 zile. În caz de nerestituire, pierdere sau distrugere se suspendă permisul şi după primirea a două notificări abonatul este sancţionat cu obligaţia de a înlocui respectiva carte sau de a o plăti (la valoarea de inventar, cu aplicarea coeficientului de inflaţie, la care se adaugă o sumă echivalentă cu 1-5 ori preţul astfel calculat).[4]

 

Articole înrudite

Istorie

Literatură

Artă

Arheologie

Jurnalistică

Bucureşti

România

 

Biblioteca Academiei Biblioteca Academiei Biblioteca Academiei Biblioteca Academiei Biblioteca Academiei Biblioteca Academiei Biblioteca Academiei Biblioteca Academiei Biblioteca Academiei Biblioteca Academiei

Note subsol:

Lasă un răspuns