Biserică
Citare
Dacă vreţi să citaţi acest articol copiaţi textul de mai jos, adăugând la sfârşit data citării:
Enciclopedie.info, Biserică, http://www.enciclopedie.info/biserica/, (data citării)
Rezumat
Biserica este trupul lui Hristos (care este capul ei), mireasă a lui Hristos (Biserica Triumfătoare). Membrii Bisericii sunt toţi cei uniţi prin aceeaşi credinţă în Hristos. Biserica cuprinde creştinii credincioşi, îngerii şi pe toţi drepţii (creştinii credincioşi) adormiţi întru Domnul. Rolul ei este acela de a-i învăţa pe oameni şi a-i ajuta să se îndrepte pentru a se mântui. Biserica a fost întemeiată de Iisus (Mt16.16-18). Biserica, în calitate de clădire, este casa lui Dumnezeu (Evrei10.21) şi lăcaş de rugăciune.
În anul 1054 s-a produs Marea Schismă, în urma căreia au apărut Biserica de Apus şi Biserica de Răsărit. Biserica de Apus a format catolicismul, iar Biserica de Răsărit a format ortodoxia.[1] Începând cu anul 1529 s-a dezvoltat protestantismul, care a divizat Biserica de Apus.[2]
Bisericile ortodoxe au o ierarhie formată din diaconi, preoţi şi episcopi. Biserica Catolică îl are în frunte pe Papa de la Roma, la nivelul imediat inferior fiind cardinalii. Bisericile protestante resping orice ierarhie bisericească, au doar o ierarhie administrativă formată din pastori şi episcopi.[3]
Biserica este, aşa cum spune Crezul Ortodox, ,,una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică”.
Biserica, trupul lui Hristos
Creştinii cred nu numai în Sfânta Treime şi în adevărurile de credinţă, ci şi în Biserică. Hristos este capul Bisericii, iar Biserica este trupul Său (Efes 1.22, Col 1.18).
Apariție
Biserica a fost fondată de Iisus Hristos când i-a spus lui Petru, care spusese că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Cel Viu, că pe această piatră (Petru se tâlcuieşte ,,piatră”) va fonda Biserica, iar porțile iadului nu o vor birui (Mt16.16-18). Ea este reamintită atunci când Iisus le spune apostolilor să propovăduiască evanghelia tuturor și să boteze în numele Tatălui, Fiului și Sfântului Duh. (Mt28.18-20). Biserica apare ca o comunitate de oameni credincioși după Cincizecime (Rusalii), când apostolii sunt învestiți cu putere de sus, cu puterea Duhului Sfânt (Fapte2.1-4). Biserica a sporit cu 3000 de suflete după cuvântarea lui Petru (Fapte 2.38-42).
Membri
Membrii Bisericii sunt toţi cei uniţi prin aceeaşi credinţă în Hristos. Biserica cuprinde oamenii creştini credincioşi (credincioşii de rând şi preoţii), îngerii (fiinţe spirituale netrupeşti, înzestrate cu minte şi libertate) şi pe toţi drepţii (oamenii creştini credincioşi) adormiţi întru Domnul (Evrei12.22-24).
Intrarea în Biserică
Omul devine membru al Bisericii prin harul Sfintelor Taine, cu precădere prin botez, mirungere și împărtășanie. Prin Sf. Botez devenim făpturi noi în Hristos şi mădulare ale Bisericii, murind şi înviind în chip tainic cu Hristos. Prin Taina Mirungerii, nou-botezatul primeşte o sumedenie de daruri pentru întărirea şi creşterea în viaţa cea nouă, iar prin Sfânta Împărtăşanie se realizează deplina unire cu Hristos începută în Taina Botezului şi întărită în Taina Mirungerii, potrivit cuvintelor Mântuitorului:„Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi eu întru El” (Ioan 6.56).
Credincioşi de rând şi preoţi
Oamenii (membrii Bisericii) reprezintă ogorul lui Dumnezeu pe care muncesc cei împreună-lucrători cu Dumnezeu (preoții) (1Cor3.9). Credincioşii trebuie să asculte de preoţii care îi învaţă şi le iartă păcatele. Căci Iisus le-a spus apostolilor: „Cel ce vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă şi cel ce se leapădă de voi de Mine se leapădă; iar cel ce se leapădă de Mine se leapădă şi de Cel ce M-a trimis pe Mine.” (Luca 10, 16) şi „Luaţi Duh Sfânt; cărora le veţi ierta păcatele, li se va ierta, şi cărora le veţi ţine, ţinute vor fi.” (Ioan 20, 22-23, Mt16.19). Preoţii nu trebuie să se comporte ca şi când ar fi stăpâni peste biserici, ci să fie pilde turmei (credincioşilor). De asemenea, ei trebuie să-i cerceteze pe credincioşi nu cu silnicie, ci cu voie bună, nu pentru câştig urât, ci din dragoste.(1 Pet5.2-3)
Mădulare
Apostolul Pavel arată că cei ce formează biserica reprezintă mădularele ei, în care fiecare are un dar specific, după harul dat: unii au darul prorociei, alţii al slujirii, alţii al învățării, alţii au darul îndemnului sau îmbărbătării, alţii al dăruirii sau împărțirii de bunuri celor în nevoie, alţii al conducerii şi alţii al milostivirii (Rom12.4-8). Cel care învaţă trebuie să o facă cu sârguinţă (Rom12.7), cel care este conducător trebuie să aibă tragere de inimă, iar cel care miluieşte trebuie să o facă cu voie bună (Rom 12.8). Pavel mai vorbește și de faptul că de la Duhul Sfânt unul capătă înţelepciune, altul cunoaştere, altul credinţă, altul darurile vindecărilor, altul darul facerii de minuni, altul darul profeţiei, altul darul deosebirii duhurilor, altul felurimea limbilor, iar altul tălmăcirea limbilor. Aşadar unii sunt apostoli, alţii profeţi, alţii învăţători, alţii făcători de minuni, alţii sunt vindecători, alţii sunt milostivi, alţii sunt cârmuitori, alţii vorbesc în limbi străine şi alţii tălmăcesc limbile străine. Apostolul Pavel învață că dacă un mădular suferă toate mădularele suferă împreună, iar dacă un mădular este cinstit toate mădularele se bucură, arătând că fiecare încălcare a legii lui Dumnezeu are consecințe negative asupra celorlalți și fiecare faptă bună are consecințe pozitive asupra celorlalți. (1Cor12.1-31).
Biserica Luptătoare și Biserica Triumfătoare
Biserica de pe pământ (cea văzută) se numește Biserică Luptătoare, cea de-a doua se numește Biserică Triumfătoare. Prima luptă împotriva păcatului și răului, suferă prigoane, a doua este triumfătoare, membrii ei au primit ,,cununa dreptății”(2Tim4.8), ,,cununa cea neveștejită a măririi”(1Pet5.4). Biserica Luptătoare şi Biserica Triumfătoare împreună alcătuiesc același trup al lui Hristos. Membrii ei sunt solidari: cei de aici se roagă pentru cei adormiți, iar duhurile unora din cei adormiți (sfinții) se roagă pentru cei din lumea pământească. (Apoc5.8, 8.3-4).
Biserica Triumfătoare ca mireasă a lui Hristos
Iisus Hristos este mirele.(Mt9.15, Mt25.5,6, 10, Apoc 21.2). Sf. Apostol Pavel scrie corintenilor: „V-am logodit unui singur bărbat ca să vă înfăţişez lui Hristos fecioară neprihănită” (2 Cor 11. 2). Apocalipsa înfățișează Ierusalimul cel ceresc (Biserica Triumfătoare) sau Noul Ierusalim ca pe o mireasă a Mielului (Apoc21. 2, 9; 22, 17). Biserica Triumfătoare, în calitatea ei de zidire nouă şi de mireasă a lui Hristos, se înfăţişează ca un „cer nou şi pământ nou”, cum au văzut Isaia (Is 65, 17) şi Petru (2Petru 3. 13) şi cum apare în Apocalipsa (21. 1). „Atunci drepţii vor lumina ca soarele în împărăția Tatălui lor”(Matei 13. 43).
Caracteristici
Biserica este una
Mântuitorul a întemeiat o singură Biserică (Matei 16, 18), nu mai multe. Ea este înfăţişată ca singura mireasă a lui Hristos (Efes. 5.25- 27, 2 Cor11. 2), ca o casă a lui Dumnezeu şi a lui Hristos (Evr.3. 6, 10.21), ca Trupul unic al lui Hristos (Rom. 12. 5), ca o singură turmă (Ioan 10. 16; 21. 15, 17. 20-23, Efes. 4.4).
Biserica este sfântă
Biserica se numeşte sfântă, pentru că sfânt este Capul ei, Mântuitorul Iisus Hristos. Sf. Apostol Pavel zice: „Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre aşa cum şi Hristos a iubit Biserica şi pe Sine S-a dat pentru ea/ca s-o sfinţească, curăţind-o prin baie de apă întru cuvânt/ca s-o înfăţişeze Sieşi Biserică slăvită, fără să aibă pată sau creţuri sau altceva de acest fel, ci să fie sfântă şi fără prihană” (Efes. 5, 25-27).
Toţi oamenii, inclusiv preoţii, sunt păcătoşi (Fac. 6. 5, 12; 3 Regi 8. 46; Pilde 20. 9; Eccl. 7. 20; Iov 14. 4, 5; Iacov 3. 2; 1 Ioan 1.8). Rolul Bisericii este de a-i învăţa şi a-i ajuta pe toţi oamenii să se mântuiască, aşa cum doreşte Iisus (1Tim 2.4), şi aceasta este o misiune sfântă. Iar mântuirea se poate realiza doar prin îndreptarea oamenilor, care se face prin îndeplinirea Sfintelor Taine (botez, căsătorie, mirungere, spovedanie, împărtăşanie, Sfântul Maslu), prin participarea la Sfânta Liturghie şi celelalte slujbe şi apoi prin aplicarea învăţăturilor în viaţa de zi cu zi.
Biserica este sobornicească
Biserică „sobornicească” înseamnă o Biserică răspândită în toată lumea (,,suboriu” înseamnă în slavonă adunare, mulțime), cuprinzând pe credincioşii din toate neamurile pământului. Iisus le-a poruncit apostolilor: „Drept aceea, mergeţi şi învăţaţi toate neamurile…” (Matei 28, 19).
Biserica este apostolească
Biserica se întemeiază pe apostoli (Mt16.16-19, 28.18-20, FA2.1-4).
Apostol Pavel scrie preoților din Efes: „Prin urmare, voi nu mai sunteţi străini, şi nici venetici, ci sunteţi concetăţeni ai sfinţilor şi casnici ai lui Dumnezeu/zidiţi pe temelia apostolilor şi a profeţilor, piatra cea din capul unghiului fiind Însuşi Iisus Hristos” (Efes. 2, 19-20).
Acelaşi apostol scrie preoţilor din Tesalonic: „Astfel că, fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră” (2 Tes. 2. 15).
Biserica este organizată ierarhic
Comunitatea Bisericii este organizată ierarhic. Biserica face deosebire între păstori şi
turmă, cler şi popor: ,,Căci noi împreună-lucrători cu Dumnezeu suntem; voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu.” (1 Cor. 3. 9).
Ierarhia bisericească are trei trepte:
1) diaconi (Fapte 6, 3-6; 1 Tim. 3, 8-12).
,,Diaconii, de asemenea, să fie cuviincioşi, nu vorbind în doi peri, nu dedaţi la vin mult, nu agonisitori de câştig ruşinos/păstrând taina credinţei în cuget curat./ Dar şi aceştia să fie mai întâi puşi la încercare; apoi să fie făcuţi diaconi, dacă sunt fără prihană./Femeile, de asemenea, să fie veghetoare asupră-le, nu clevetitoare, cumpătate, credincioase întru toate/Diaconul să fie bărbat al unei singure femei, să-şi chivernisească bine casa şi pe copiii săi./ Fiindcă cei ce-şi fac bine slujba, rang bun îşi dobândesc şi mult curaj în credinţa cea întru Hristos Iisus” (1Tim3.8-13)
2)preoţi (Fapte14, 23; 15, 2, 4, 6, 22-23; 20, 17; 1 Tim. 5. 17; Tit 1, 5)
„Nu nesocoti harul care este întru tine, care ţi s-a dat prin profeţie, cu punerea mâinilor preoţimii/” (1 Tim4, 14; şi 2 Tim1, 6)
,,Preoţii care cârmuiesc bine să se învrednicească de îndoită cinste[4] , mai ales cei ce se ostenesc cu cuvântul şi cu învăţătura” (1 Tim5.17)
3)episcopi (Fapte 20, 28; I Tim3, 1-7, Tit1.5-9
,,Pentru aceasta te-am lăsat în Creta, ca să pui rânduială în cele ce-au mai rămas şi ca-n fiecare cetate să aşezi preoţi aşa cum ţi-am poruncit eu:/ dacă cineva este fără prihană, bărbat al unei singure femei, având copii credincioşi şi-n afara oricărei învinuiri de rele purtări sau de nesupunere./ Fiindcă episcopul trebuie să fie fără prihană, ca un iconom al lui Dumnezeu, nu îngâmfat, nu mânios, nu beţiv, nu bătăuş, nu poftitor de câştig ruşinos/ci primitor de străini, iubitor al binelui, cu stăpânire de sine, drept, cuvios, înfrânat,/ strâns legat de cuvântul cel vrednic de crezare al învăţăturii, destoinic atât să-ndemne întru învăţătura cea sănătoasă, cât şi să-i mustre pe cei ce vorbesc împotriva ei.”(Tit 1.5-9)
,,De pofteşte cineva episcopie, bun lucru doreşte./ Trebuie însă ca episcopul să fie fără prihană, bărbat al unei singure femei, veghetor asupră-şi, măsurat, cuviincios, primitor de străini, destoinic să-i înveţe pe alţii/nu beţiv, nu bătăuş, ci potolit, nu certăreţ, nu iubitor de argint/bine chivernisindu-şi casa lui, avându-şi copiii ascultători cu toată bunăcuviinţa/că dacă cineva nu ştie să-şi rânduiască propria sa casă, cum va purta grijă de Biserica lui Dumnezeu?/ să nu fie de curând botezat, ca nu cumva, orbit de trufie, să cadă în osânda diavolului/Dar trebuie să aibă mărturie bună de la cei din afară, ca nu cumva să cadă în ocară şi-n cursa diavolului”. (1 Tim 3.1-7)
Aceste trei trepte ierarhice sunt mărturisite de Sf.Scriptură şi de Sf. Tradiţie. Faptele Apostolilor evocă alegerea şi hirotonirea celor şapte diaconi (Fapte 6. 3-6), iar Sf. Apostol Pavel stabileşte nişte criterii pentru funcţia de diacon (1Tim 3. 8-13). Sf. Pavel şi Sf. Barnaba hirotonesc preoţi în cetăţi (Fapte 14. 23); Sf. Apostol Pavel aşază episcopi: pe Timotei în Efes (1 Tim 1.3) pe Tit în Creta (Tit l. 5).
Articole înrudite
Bibliografie
1) Noul Testament, versiune revizuită, redactată şi comentată de Bartolomeu Valeriu Anania, sprijinit pe numeroase alte osteneli, Ediţia a doua, revăzută şi îmbunătăţită, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1995
2) http://teologie.md/index.files/doc/Catehism.pdf, pag 82-91
3) Ene Branişte şi Ecaterina Branişte-Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase, Editura Diecezană Caransebeş, 2001, ISBN 973-97569-7-2, pag 62-63
Note subsol:
- 1. https://dexonline.ro/definitie/catolicism
- 2. https://dexonline.ro/definitie/protestantism
- 3. Ene Branişte şi Ecaterina Branişte-Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase, Editura Diecezană Caransebeş, 2001, ISBN 973-97569-7-2, pag 396-397
- 4. Originalul sugerează şi ideea de îndoită răsplată; remuneraţie dublă (vezi şi versetul următor).(Valeriu Anania)