Cefalopodă

Cefalopodă

Rezumat

Coconut Octopus, Veined Octopus
Amphioctopus marginatus (Coconut Octopus). Autor: Berrnard Dupont. Data: 16 octombrie 2009. Locaţia: Makawide Island, Lembeh Strait, Sulawesi, Indonezia. Licenţă: Attribution-ShareAlike 2.0 Generic (CC BY-SA 2.0). Sursa: Flickr.

Cefalopodele (clasa Cephalopoda) sunt moluşte de apă sărată, prădătoare, care se înmulţesc prin ouă. Multe cefalopode îşi pot schimba culoarea. Ele împroaşcă cerneală când sunt atacate. Cefalopedele sunt consumate de unii oameni.

Reprezentanţi

Sepie. Autor: Taso Viglas. Data: 8 mai 2008. Licenţă: Attribution 2.0 Generic (CC BY 2.0). Sursa: Flickr.

Reprezentanţii cefalopodelor sunt: caracatiţa, sepia, calmarul (sau calamarul) şi nautilul (sau nautilus). Sepia are o cochilie redusă, iar nautilul are o carapace răsucită în spirală. Caracatiţa nu are cochilie.[1]

Hrana

Nautilus pompilius. Autor: Daiju Azuma. Data:. Locaţia: Suma Aqualife Park, Kobe, Japan. Licenţă:Attribution-ShareAlike 2.5 Generic (CC BY-SA 2.5). Sursa: Wikimedia Commons.

Cefalopodele sunt moluşte prădătoare. Ele se hrănesc cu peşti, crustacee, moluşte, alte cefalopode.[2]

Mediu

Cefalopodele sunt exclusiv animale marine. Unele cefalopode trăiesc şi la adâncimi de 5000 de metri.[3]

Prădători

Caribbean Reef Squid calmar
Calmar, specia Sepioteuthis sepioidea (Caribbean Reef Squid) adult. Autor: Sharife. Data: 11 ianuarie 2009. Locaţia: Insulele Cayman. Licenţă: Attribution 2.0 Generic (CC BY 2.0). Sursa: Flickr.

Cefalopodele sunt hrana unor balene, a focilor, a peştilor şi a păsărilor marine.[4]

Trăsătură distinctivă

Trăsătura de bază a cefalopodelor este prezenţa braţelor. Caracatiţa are 8 braţe. Sepia şi calmarul au 8 braţe şi 2 tentacule mai lungi. Nautilul are până la 94 de braţe.[5]

Reproducerea

Cefalopodele se înmulţesc prin ouă. Numărul ouălor variază de la câteva duzini la caracatiţele cu ouă mari până la 100 000 ouă la caracatiţa comună.[6]

Sistemul nervos

Blue-ringed Octopus
Hapalochlaena lunulata (Blue-ringed Octopus). Autor: Steve Childs. Data: 13 aprilie 2010. Locaţia: Lembeh, Indonezia. Licenţă: Attribution 2.0 Generic (CC BY 2.0). Sursa: Flickr.

Caracatiţele au un sistem nervos dezvoltat. Ele sunt înzestrate cu o inteligenţă remarcabilă şi sunt capabile să înveţe.[7]

La specia de caracatiţă Amphioctopus marginatus a fost observată în 2009 capacitatea de a folosi unelte: caracatiţele din această specie au folosit jumătăţile de coji de nuci de cocos ca adăpost. Este singura nevertebrată la care a fost observată capacitatea de a folosi unelte.[8]

Schimbarea culorii

Majoritatea cefalopodelor au celule pigmentare (cromatofori) şi celule reflectorizante (iridocite) în piele. Culorile şi modelele de culori sunt etalate în funcţie de condiţiile respective: atac, camuflaj, odihnă, alarmă şi apărare.[9][10][11]

Cerneala

Cerneala cefalopodelor este folosită pentru apărare şi scăpare.[12]

Recorduri

Cea mai mare caracatiţă măsurată din lume, din specia Enteroctopus dofleini, are o anvergură a braţului de 9 m şi 272 kg.[13]

Cea mai mică caracatiţă este din specia Octopus wolfi şi are 2,5 cm lungime şi cântăreşte mai puţin de un gram.[14]

Cea mai mare sepie atinge 50 cm.[15]

Bibliografie

Britannica, https://www.britannica.com/animal/cephalopod

 

Cefalopodă Cefalopodă Cefalopodă Cefalopodă Cefalopodă Cefalopodă Cefalopodă Cefalopodă Cefalopodă Cefalopodă

Please follow and like us:

Note subsol:

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.