Conjuncție (gramatică)

Rezumat

Conjuncția (conjunctio (latină) înseamnă legătură) este partea de vorbire neflexibilă care este un cuvânt ajutător (instrument gramatical) și care face legătura între două părți de propoziție de același fel (subiecte, nume predicative, atribute, complemente) și între două propoziții. Conjuncțiile pot fi simple sau compuse. Conjuncțiile sunt coordonatoare (copulative, disjunctive, adversative și concluzive) sau subordonatoare.

Cele mai folosite

Cele mai frecvente conjuncții sunt: și, nici, dar, iar, însă, ci, sau, ori, deci, că, să, ca să, dacă, deci, căci, fiindcă, deoarece, deși, încât.

Cele mai frecvente locuțiuni conjuncționale sunt: pentru că, pentru ca să, fără (ca) să, până să, cu toate că, măcar să, chiar dacă, așa încât, de parcă, din cauză că, în loc să, în timp ce, în vreme ce, (ori) de câte ori, ca și când, ca și cum, de parcă.

Tipuri

A.După forma lor

1.Conjuncții simple

Ex: și, nici, dar, iar, însă, ci, sau, ori, deci, că, să, dacă, deci, căci, fiindcă, deoarece, deși, încât.

2.Conjuncții compuse

Ex: ca să, ci și, cum că, etc

Spune-mi cu cine te împrietenești ca să-ți spun cine ești.

B.După funcția îndeplinită

1.Conjuncții coordonatoare

Fac legătura între două părți de propoziție sau între două propoziții care stau pe același plan, adică nu sunt dependente una de alta.

Cele mai răspândite conjuncții și locuțiuni conjuncționale coordonatoare sunt: și, nici, precum și, sau, ori, fie, dar, iar, însă, ci, așadar, deci, prin urmare

Conjuncțiile coordonatoare sunt de 4 feluri:

a.Copulative

Leagă 2 părți de propoziție sau două propoziții înfățișate de vorbitor ca asociate

Ex: și, nici, precum și, ci și, dar și, și cu

Du-te, leneşule, la furnică şi vezi munca ei şi prinde minte!

Ea, care nu are nici mai-mare peste ea, nici îndrumător, nici sfătuitor

Îşi pregăteşte de cu vară hrana ei şi îşi strânge la seceriş mâncare (Biblia, Proverbele lui Solomon,6.6-8)

Mila şi adevărul să nu te părăsească; leagă-le împrejurul gâtului tău, scrie-le pe tabla inimii tale;( Biblia, Proverbele lui Solomon 3.1)

Prefăcătoria şi cuvântul mincinos îndepărtează-le de la mine; sărăcie şi bogăţie nu-mi da, ci dă-mi pâinea care-mi este de trebuinţă

Ca nu cumva, săturându-mă, să mă lepăd de Tine şi să zic: „Cine este Domnul?” Ca nu cumva, sărăcind, să mă apuc de furat şi să defaim numele Dumnezeului meu.(Biblia, Proverbele lui Solomon 30.7-9)

Dojeneşte-ţi prietenii în taină şi-i laudă în public. (proverb latin)

Vorbești de lup și lupu-i la ușă.

b.Disjunctive

Sunt cele care sunt înfățișate de vorbitor ca opuse și excluzându-se reciproc

Ex: sau, ori, fie

Sau e albă, sau e neagră.

Ori laie, ori bălaie.

Ori la bal, ori la spital.

Totul sau nimic.

c.Adversative

Sunt cele care sunt înfățișate ca opuse, dar fără a se exclude reciproc

Ex: dar, iar, însă, ci, or

Omul nu trăiește ca să mănânce, ci mănâncă ca să trăiască.

Lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba.

d.Conclusive

A doua propoziție este urmarea, consecința primei propoziții.

Ex: deci, prin urmare, așadar, în concluzie

Învăț temeinic, deci voi lua notă mare.

B.Conjuncții subordonatoare

Conjuncțiile și locuțiunile conjuncționale subordonatoare fac legătura dintre o propoziție subordonată și regenta ei.

Cele mai frecvente conjuncții și locuțiuni conjuncționale sunt: că, să, ca să, (ca …să), dacă, de, căci, deoarece, fiindcă, pentru că, pentru ca să (pentru ca…să), fără să, cum, după cum, precum, deși, încât

Ex: Văd că vrei să mergi și tu.

Spune-mi cu cine te împrietenești ca să-ți spun cine ești.

Bibliografie

Ștefania Popescu- Gramatica practică a limbii române, pag 343-354, Editura Didactică și Pedagogică

Gheorghe Constantinescu-Dobridor- Dicționar de termeni lingvistici, Editura Teora, 1998

Conjuncție (gramatică) Conjuncție (gramatică) Conjuncție (gramatică) Conjuncție (gramatică) Conjuncție (gramatică) Conjuncție (gramatică)