Cupa Mondială

Cupa Mondială

Rezumat

Cupa Mondială FIFA este una din cele mai importante competiţii globale, alături de Jocurile Olimpice. Se desfăşoară o dată la patru ani. Cupa Mondială presupune două faze: faza calificărilor şi turneul final, la care participă 32 echipe: cele 31 echipe naţionale care au trecut de calificări şi echipa gazdă, care se califică automat. Turneul final durează circa o lună. Prima ediţie s-a desfăşurat în 1930, în Uruguay. Actuala câştigătoare a Cupei Mondiale este Franţa. Naţionala cu cele mai multe trofee câştigate este Brazilia, care a cucerit 5 trofee (1958, 1962, 1970, 1994, 2002). Au cucerit de 4 ori trofeul Germania (1954, 1974, 1990, 2014[1]şi Italia (1934, 1938, 1982 și 2006[2]. Au câştigat de două ori trofeul Argentina (1978, 1986[3]), Franţa (1998, 2018[4]şi Uruguay (1930, 1950[5]. Au câştigat o singură dată Anglia (1966)[6] şi Spania (2010)[7]. Pele are cele mai multe trofee câştigate (3), în anii 1958, 1962, 1970. Brazilia are cele mai multe meciuri câştigate (70). Miroslav Klose este golgheterul din toate timpurile al Cupei Mondiale, cu 16 goluri.[8] Peter Shilton (Anglia 1982-1990) şi Fabien Barthez (Franţa 1998-2006) sunt portarii cu cele mai multe meciuri fără gol primit la un turneu final (10). Vittorio Pozzo este antrenorul cu cele mai multe titluri câştigate (2) (1934, 1938). Helmut Schon (RFG) este antrenorul cu cele mai multe meciuri câştigate (16) (1966-1978). Mario Zagallo (Brazilia) are cele mai multe trofee ca jucător şi antrenor (4) (1958, 1962-jucător, 1970-antrenor, 1994-antrenor secund).[9]

Echipe

Mário Zagallo în 1974. Fotografie decupată. Autor: Mieremet Rob / Anefo. Data: 1 iulie 1974. Licenţa: Creative Commons Attribution-Share Alike 3.0 Netherlands license. Sursa: Dutch National Archives, The Hague, Fotocollectie Algemeen Nederlands Persbureau (ANeFo), 1945-1989, Nummer toegang 2.24.01.05 Bestanddeelnummer 927-2948, http://www.gahetna.nl/collectie/afbeeldingen/fotocollectie/zoeken/weergave/detail/start/0/tstart/0/q/zoekterm/Zagalo%20anefo%202.24.01.05

Naţionala cu cele mai multe trofee câştigate (5) – Brazilia (1958, 1962, 1970, 1994, 2002)

Naţionala cu cele mai multe finale jucate (8) – Germania(RFG) (1954, 1966, 1974, 1982, 1986, 1990, 2002, 2014)

Naţionala cu cele mai multe semifinale jucate (13) – Germania (RFG) (1934, 1954, 1958, 1966, 1970, 1974, 1982, 1986, 1990, 2002, 2006, 2010, 2014)

Cele mai multe calificări la un turneu final de Campionat Mondial (21) – Brazilia (toate turneele organizate)

Naţionala cu trofee câştigate consecutiv (2) – Italia (1934, 1938), Brazilia (1958, 1962)

Naţionala cu cel mai multe finale jucate consecutiv (3) – Germania (1982, 1986, 1990), Brazilia (1994, 1998, 2002)

Naţionala cu cea mai lungă perioadă între trofeele câştigate (44 ani) – Italia  (1938-1982)

Naţionala cu cea mai lungă perioadă între finalele jucate (48 ani) – Argentina (1930-1978)

Naţionala cu cele mai multe finale jucate şi pierdute (3) – Olanda (1974, 1978, 2010)

Naţionala cu cele mai multe prezenţe la un turneu final, care nu a trecut niciodată de prima fază (8) – Scoţia (1954, 1958, 1974, 1978, 1982, 1986, 1990, 1998)

Naţionala cu cele mai multe prezenţe, care nu a câştigat niciodată un meci (3) – Bolivia (1930, 1950, 1994), Honduras (1982, 2010, 2014)

Cele mai multe finale cu aceleaşi adversare (3) – Argentina vs. Germania (1986, 1990, 2014)

Naţionala care a trecut de cele mai multe ori de prima fază a competiţiei (17) – Germania (toate turneele, în afară de cele din 1930, 1938 şi 1950) / Brazilia (toate turneele, în afară de cele din 1930, 1934 şi 1966)

Naţionala cu cele mai puţine prezenţe la un turneu final, dar cu cele mai multe calificări din faza grupelor (3) – Irlanda (1990, 1994, 2002)

Echipa gazdă eliminată din prima rundă – Africa de Sud (2010).

Jucători trofee şi prezenţe

Edson Arantes do Nascimento
Pelé în 1962. Autor: Bilsen, Joop van / Anefo. Data: 19 octombrie 1962. Locaţia:. Licenţa: Attribution-ShareAlike 3.0 Netherlands (CC BY-SA 3.0 NL). Sursa: Dutch National Archives, The Hague, Fotocollectie Algemeen Nederlands Persbureau (ANEFO), 1945-1989, Nummer toegang 2.24.01.05 Bestanddeelnummer 914-4284, http://www.gahetna.nl/collectie/afbeeldingen/fotocollectie/zoeken/weergave/detail/q/id/aa1c1c92-d0b4-102d-bcf8-003048976d84

Cele mai multe trofee câştigate (3) – Pelé (1958, 1962, 1970)

Cele mai multe turnee finale jucate (5) – Antonio Carbajal (Mexic / 1950 – 1966) / Lothar Matthaus (Germania / 1982 – 1998)

Cele mai multe turnee in lot (5) – Antonio Carbajal, Lothar Matthaus, Gianluigi Buffon (Italia / 1998 – nu a jucat, 2002 – 2014)

Cele mai multe finale jucate (3) – Nílton Santos (Brazilia / 1950, 1958, 1962), Pelé (Brazilia / 1958, 1962, 1970), Pierre Littbarski (RFG / 1982, 1986, 1990), Lothar Matthäus (RFG / 1982, 1986, 1990), Cafu (Brazilia / 1994, 1998, 2002), Ronaldo (Brazilia / 1994, 1998, 2002)

Cele mai multe semifinale jucate (4) – Miroslav Klose (Germania / 2002, 2006, 2010, 2014)

Cele mai multe nominalizări in echipa turneului (3) – Djalma Santos (Brazilia / 1954, 1958, 1962), Franz Beckenbauer (RFG / 1966, 1970, 1974), Philipp Lahm (Germania / 2006, 2010, 2014)

Cele mai multe meciuri jucate la turnee finale (25) – Lothar Matthaus (Germania + RFG / 1982-1998)

Cele mai multe minute jucate la turnee finale (2.217) – Paolo Maldini (Italia / 1990 – 2002)

Cele mai multe meciuri câştigate la turnee finale (17) – Miroslav Klose (Germania / 2002 – 2014)

Cele mai multe finale jucate consecutiv (3) – Cafu (Brazilia / 1994, 1998, 2002)

Cele mai multe finale jucate cu naţionale diferite (2) – Luis Monti (Argentina – 1930 / Italia – 1934)

Cele mai multe apariţii la turnee finale din postura de căpitan (16) – Diego Armando Maradona (Argentina / 1986 – 1994)

Cele mai multe turnee finale din postura de căpitan (4) – Rafael Marquez (Mexic / 2002, 2006, 2010, 2014)

Cele mai multe meciuri din postura de rezervă (11) – Denilson (Brazilia / 1998 – 2002)

Jucători vârstă

Cel mai tânăr fotbalist la un turneu final – Norman Whiteside (Irlanda de Nord /  17 ani şi 41 zile, contra Iugoslaviei, 17 iunie 1982)

Cel mai tânăr fotbalist într-o finală – Pelé (Brazilia / 17 ani şi 249 zile, contra Suediei, 29 iunie 1958)

Cel mai tânăr căpitan la un meci de la turneu final – Tony Meola (SUA / 21 de ani şi 109 zile, contra Cehoslovaciei, 10 iunie 1990)

Cel mai vârstnic fotbalist la un turneu final – Faryd Mondragon (Columbia / 43 ani şi 3 zile, contra Japoniei, 24 iunie 2014)

Cel mai vârstnic fotbalist într-o finală – Dino Zoff (Italia / 40 ani şi 133 zile, contra RFG, 11 iulie 1982)

Cel mai vârstnic căpitan la un turneu final – Peter Shilton (Anglia / 40 ani şi 292 zile, contra Italiei, 7 iulie 1990)

Cel mai vârstnic debutant la un turneu final – David James (Anglia / 39 ani şi 321 zile, contra Algeriei, 18 iunie 2010)

Coechipierii cu cea mai mare diferenţă de vârstă la un turneu final – Camerun, CM 1994, 24 ani şi 42 zile (Rigobert Song, 17 ani şi 358 zile – Roger Milla, 42 ani şi 35 zile)

Coechipierii cu cea mai mare diferenţă de vârstă într-o finală – Italia, CM 1982, 21 ani şi 297 zile (Giuseppe Bergomi, 18 ani şi 201 zile – Dino Zoff, 40 ani şi 133 zile)

Cea mai mare pauză a unui fotbalist între două apariţii – Faryd Mondragon (Columbia / 15 ani şi 363 zile, 1998 – 2014)

Cea mai lungă perioadă între prezenţe la turnee finale (44 ani) – Elba ,,Tim” de Padua Lima (Brazilia / 1938, jucător – 1982, antrenor)

Cel mai tânăr marcator din istoria turneelor finale – Pelé (Brazilia / 17 ani, 7 luni şi 27 zile, contra Ţării Galilor, 19 iunie 1958)

Cel mai tânăr marcator într-o finală – Pelé (Brazilia / 17 ani, 8 luni şi 6 zile, contra Suediei, 29 iunie 1958)

Cel mai vârstnic marcator la un turneu final – Roger Milla (Camerun / 42 ani, 1 lună şi 8 zile, contra Rusiei, 28 iunie 1994)

Cel mai vârstnic marcator într-o finală – Nils Liedholm (Suedia / 35 ani, 8 luni şi 21 zile, contra Braziliei, 29 iunie 1958).

Fotbalişti goluri

Miroslav Klose în 2016, la un meci în onoarea lui Michael Schumacher. Autor: Sven Mande. Data: 27 iulie 2016. Locaţia: Opel Arena, Mainz, Rheinland Pfalz, Germania. Licenţa:Attribution-ShareAlike 4.0 International (CC BY-SA 4.0). Sursa: Wikimedia

Cele mai multe goluri marcate la turneele finale (16) – Miroslav Klose (Germania / 2002 – 2014)

Cele mai multe goluri marcate la un singur turneu final (13) – Just Fontaine (Franţa / 1958)

Cele mai multe goluri marcate într-un singur meci la turneu final (5) – Oleg Salenko (Rusia / contra Camerunului, CM 1994)

Cele mai multe goluri înscrise într-o singură finală (3) – Geoff Hurst (Anglia / contra RFG, 1966)

Cele mai multe goluri marcate într-un meci pierdut (4) – Ernest Wilimowski (Polonia / contra Braziliei, CM 1938)

Cele mai multe goluri marcate în finale (3) – Vava (Brazilia / 2 contra Suediei în 1958 şi 1 contra Cehoslovaciei în 1962),  Pelé (Brazilia / 2 contra Suediei în 1958 şi 1 contra Italiei în 1970), Geoff Hurst (Anglia / toate contra RFG în 1966), Zinedine Zidane (Franţa / 2 contra Braziliei în 1998 şi 1 contra Italiei în 2006)

Cele mai multe meciuri cu cel puţin un gol marcat (11) – Ronaldo (Brazilia / 1998 – 2006), Miroslav Klose (Germania / 2002 – 2014)

Cele mai multe meciuri consecutive cu cel puţin un gol marcat (6) – Just Fontaine (Franţa / 1958), Jairzinho (Brazilia / 1970)

Cele mai multe meciuri consecutive cu cel puţin 2 goluri marcate (4) – Sandor Kocsis (Ungaria / 1954)

Cele mai multe hat-trickuri la un turneu final (2) – Sandor Kocsis (Ungaria / 1954), Just Fontaine (Franţa / 1958), Gerd Muller (RFG / 1970), Gabriel Batistuta (Argentina / 1994, 1998)

Cel mai rapid hat-trick la un turneu final – Laszlo Kiss (Ungaria / 8 minute, contra El Salvador, 1982)

Cele mai multe turnee finale cu cel puţin 1 gol marcat în fiecare (4) – Pelé (Brazilia / 1958 – 1970), Uwe Seeler (RFG / 1958 – 1970), Miroslav Klose (Germania / 2002 – 2014)

Cele mai multe turnee cu cel puţin 5 goluri marcate în fiecare (2) – Teofilo Cubillas (Peru / 1970 şi 1978), Miroslav Klose (Germania / 2002 şi 2006), Thomas Muller (Germania / 2010 şi 2014)

Cea mai lungă perioadă între primul şi ultimul gol marcat la un turneu final – Miroslav Klose (Germania / 12 ani, 1 lună şi 7 zile / 1 iunie 2002 – 8 iulie 2014)

Cele mai multe goluri marcate din penalty (4) – Eusebio (Portugalia / 1966), Rob Rensenbrink (Olanda / 1978), Gabriel Batistuta (Argentina / câte 2 în 1994 şi 1998)

Cele mai multe penalty-uri ratate la un turneu final (2) – Asamoah Gyan (Ghana / contra Cehiei, CM 2006 şi contra Uruguayului, CM 2010)

Cel mai rapid gol din istoria CM – Hakan Sukur (Turcia / 11 secunde, contra Coreei de Sud, 2002)

Cel mai rapid gol într-o finală – Johan Neeskens (Olanda / 90 secunde, contra RFG, 1974)

Cea mai rapidă ,,dublă” la un turneu final – Toni Kroos (Germania / 69 secunde, contra Braziliei, 2014)

Cel mai târziu gol – Alessandro Del Piero (Italia / minutul 121, contra Germaniei, 2006), Abdelmoumene Djabou (Algeria / minutul 121, contra Germaniei, 2014)

Cel mai târziu gol într-o finală – Georff Hurst (Anglia / minutul 120, contra Germaniei, 1966)

Portari

Cele mai multe meciuri fără gol primit la un turneu final (10) – Peter Shilton (Anglia / 1982 – 1990), Fabien Barthez (Franţa / 1998 – 2006)

Cele mai multe minute consecutive fără gol primit la un turneu final – Walter Zenga (Italia / 517 minute, 1990)

Cele mai multe goluri primite la turnee finale (25) – Antonio Carbajal (Mexic) şi Mohamed Al-Deayea (Arabia Saudită)

Cele mai multe goluri primite la un singur turneu final (16) – Hong Duk-Yung (Coreea de Sud / 1954)

Cele mai multe goluri primite într-un singur meci de turneu final (10) – Luis Guevara Mora (El Salvador / contra Ungariei, 1982)

Campionul mondial cu cele mai puţine goluri primite pe durata turneului (2) – Fabrien Barthez (Franţa / 1998), Gianluigi Buffon (Italia / 2006), Iker Casillas (Spania / 2010)

Portarul cu cele mai puţine goluri primite într-un turneu final (0) – Pascal Zuberbuhler (Elveţia / 2006)

Cele mai multe penaltiuri apărate (2 / fără lovituri de departajare) – Jan Tomaszewski (Polonia / 1974) şi Brad Friedel (SUA / 2002)

Antrenori

Helmut Schön în 1973. Autor: Magnussen, Friedrich. Data: 11 septembrie 1973. Licenţa: Attribution-ShareAlike 3.0 Germany (CC BY-SA 3.0 DE). Sursa: Wikimedia Commons.

Cele mai multe meciuri la un turneu final (25) – Helmut Schon (RFG / 1966 – 1978)

Cele mai multe meciuri câştigate (16) – Helmut Schon (RFG / 1966 – 1978)

Cele mai multe titluri de campion mondial (2) – Vittorio Pozzo (Italia / 1934 şi 1938)

Cele mai multe turnee finale (6) – Carlos Alberto Parreira (1982, 1990, 1994, 1998, 2006, 2010)

Cele mai multe naţionale antrenate la turnee finale (5) – Bora Milutinovic (Mexic – 1986, Costa Rica – 1990, SUA – 1994, Nigeria – 1998, China – 2002), Carlos Alberto Parreira (Kuweit – 1982, UAE – 1990, Brazilia – 1994 şi 2006, Arabia Saudită – 1998 şi Africa de Sud – 2010)

Cele mai multe turnee finale cu aceeaşi naţională (4) – Walter Winterbottom (Anglia / 1950 – 1962), Helmut Schon (RFG / 1966 – 1978)

Cele mai multe victorii consecutive (12) – Luiz Felipe Scolari (cu Brazilia în 2002 şi cu Portugalia în 2006)

Cel mai tânăr antrenor la un turneu final – Juan Jose Tramutola (Argentina / 27 ani şi 267 zile, 1930)

Cel mai vârstnic antrenor la un turneu final – Otto Rehhagel (Grecia / 71 ani şi 317 zile, 2010)

Cele mai multe trofee câştigate ca jucător şi antrenor (4) – Mario Zagallo (Brazilia / 1958 şi 1962 ca jucător, 1970 ca antrenor, 1994-antrenor secund[10]

Cele mai multe apariţii la turnee finale ca jucător şi antrenor (5) – Mario Zagallo (Brazilia / 1958, 1962, 1970, 1974, 1998), Franz Beckenbauer (RFG / 1966, 1970, 1974, 1986, 1990), Berti Vogts (RFG şi Germania / 1970, 1974, 1978, 1994, 1998)

Arbitri

Cele mai multe participări la turnee finale (3) – John Langenus (Belgia / 1930 – 1938), Evan Eklind (Suedia / 1934 – 1950), Benjamin Griffiths (Tara Galilor / 1950 – 1958), Arthur Ellis (Anglia / 1950 – 1958), Juan Gardeazabal (Spania / 1958 – 1966), Jamal Al Sharif (Siria / 1986 – 1994), Joel Quiniou (Franţa / 1986 – 1994), Ali Mahomed Bujsaim (UAE / 1994 – 2002), Oscar Ruiz (Columbia / 2002 – 2010), Carlos Eugenio Simon (Brazilia / 2002 – 2010), Marco Rodriguez (Mexic / 2006 – 2014)

Cele mai multe meciuri arbitrate (9) – Ravshan Irmatov (Uzbekistan / 2010 – 2014)

Cele mai multe meciuri arbitrate la un singur turneu final (5) – Benito Archundia (Mexic / 2006), Horacio Elizondo (Argentina / 2006), Ravshan Irmatov (Uzbekistan / 2010)

Cel mai tânăr arbitru – Juan Gardeazabal (Spania / 24 ani şi 193 zile, 1958)

Cel mai vârstnic arbitru – George Reader (Anglia / 53 ani şi 236 zile, 1950)

Disciplină

Cel mai rapid cartonaş galben – Giampiero Marini (Italia / min. 1, contra Poloniei, 1982), Serghei Gorlukovici (Rusia / min. 1, contra Suediei, 1994)

Cea mai rapidă eliminare la un turneu final – Jose Batista (Uruguay / secunda 56, contra Scoţiei, 1986)

Cel mai târziu recepţionat cartonaş galben – Edinho (Brazilia / în timpul loviturilor de departajare, contra Franţei, 1986), Carlos Roa (Argentina / în timpul loviturilor de departajare, contra Angliei, 1998)

Cea mai târzie eliminare – Leandro Cufre (Argentina / după loviturile de departajare, contra Germaniei, 2006)

Eliminare de pe banca de rezerve – Claudio Caniggia (Argentina / contra Suediei, 2002)

Cele mai multe cartonaşe (6) – Zinedine Zidane (Franţa / 1998 – 2006), Cafu (Brazilia / 1994 – 2006)

Cele mai multe eliminări (2) – Rigobert Song (Camerun / 1994 şi 1998), Zinedine Zidane (Franţa / 1998 şi 2006)

Echipa cu cele mai multe eliminări – Brazilia, 11 eliminări în 97 de meciuri

Turneul final cu cele mai multe eliminări (28) – CM 2006

Echipa cu cele mai multe cartonaşe galbene – Argentina, 88 cartonaşe în 64 meciuri

Meciul cu cele mai multe eliminări (4) – Portugalia vs. Olanda, 2006 (2 jucători de la fiecare echipă)

Meciul cu cele mai multe cartonaşe galbene (16) – Portugalia vs. Olanda, 2006 / Camerun vs. Germania, 2002

Echipa cu cele mai multe cartonaşe galbene într-un singur meci (9) – Portugalia, contra Olandei, 2006 / Olanda, contra Spaniei, 2010

Turneul final cu cele mai multe cartonase galbene – CM 2006, 345 cartonaşe în 64 meciuri

Jucătorul cu cele cele mai multe cartonaşe într-un singur meci (3) – Josip Simunic (Croaţia / contra Australiei, arbitru Graham Poll a uitat să îl elimine)

Cele mai multe eliminări într-o finală (2) – Argentina, 1990, Pedro Morzon şi Gustavo Dezotti, contra RFG

Cele mai multe suspendări (2) – Andre Kana-Biyik (Camerun / 1990)

Cea mai lungă suspendare – Diego Armando Maradona (Argentina / 15 luni pentru dopaj, 1994)

Cea mai lungă suspendare după un meci de turneu final – Luis Suarez (Uruguay / 9 meciuri, 2014, pentru muşcarea lui Giorgio Chiellini), Ndaye Mulamba (Zair / 1 an, 1974, pentru lovirea arbitrului), Samir Shaker Mahmoud (Iraq / 1 an, pentru scuiparea arbitrului)

Meciuri jucate/meciuri câştigate

Cele mai multe meciuri jucate (106) – Germania

Cele mai multe meciuri câştigate (70) – Brazilia

Cele mai puţine meciuri jucate (1) – Indonesia (sub denumirea Indiile de Est Olandeze), CM 1938

Cele mai multe meciuri pierdute (24) – Mexic

Cele mai multe egaluri (21) – Italia

Cele mai multe înfrângeri consecutive (6) – El Salvador

Cele mai multe meciuri consecutive fără victorie (9) – El Salvador

Cele mai multe meciuri jucate până la prima victorie (17) – Bulgaria

Cele mai multe goluri marcate (224) – Germania

Cele mai multe goluri primite (121) – Germania

Cele mai puţine goluri marcate (0) – Canada, China, Indonezia, Trinidad & Tobago, RD Congo (ca Zair)

Cele mai puţine goluri primite (2) – Angola

Cele mai multe meciuri jucate fără să înscrie gol (3) – Canada, China, Trinidad & Tobago, RD Congo

Cele mai multe meciuri consecutive în care a primit gol (6) – El Salvador

Cea mai mare medie de goluri marcate per meci (2,72) – Ungaria

Cea mai mare medie de goluri primite per meci (6) – Indonezia

Cea mai mică medie de goluri primite per meci (0,67) – Angola

Cele mai multe întâlniri între 2 echipe (7) – Brazilia vs. Suedia (1938, 1950, 1958, 1978, 1990 şi de două ori în 1994), Germania vs. Iugoslavia/Serbia  (1954, 1958, 1962, 1974, 1990, 1998 şi 2010), Argentina vs Germania (1958, 1966, 1986, 1990, 2006, 2010 şi 2014)

Cele mai multe întâlniri între 2 echipe în finale (3) – Argentina vs. Germania (1986, 1990, 2014)

Echipa cu cele mai multe turnee în care a fost neînvinsă (7) – Brazilia (1958, 1962, 1970, 1978, 1986, 1994, 2002)

Echipa cu cele mai multe eliminări fără să fie învinsă (3) – Anglia (1982, 1990, 2006)

Echipa cu cele mai multe eliminări în care care nu a câştigat nici un meci (6) – Mexic (1930, 1950, 1954, 1958, 1966, 1978), Bulgaria (1962, 1966, 1970, 1974, 1986, 1998)

Recorduri în cadrul unui singur turneu final

Cele mai multe victorii (7) – Brazilia, 2002

Campioana cu cele mai multe meciuri în care nu a câştigat (3) – Italia, 1982

Campioana cu cele mai puţine victorii (3) – Uruguay, 1950, din 4 meciuri

Echipa cu cele mai multe victorii care nu a cucerit trofeul (6) – Olanda, 2010 / Argentina, 2014

Cele mai multe meciuri fără victorie (5) – Iugoslavia, 1974 / Argentina, 1974 / RFG, 1978 / Belgia, 1986 / Irlanda, 1990 / Argentina, 1990

Campioana cu cele mai multe înfrângeri (1) – Germania, 1954 / Argentina, 1978 / Spania, 2010

Cea mai bună clasare fără să fi câştigat vreun meci – Irlanda, sferturi de finală, 1990

Cele mai multe goluri marcate (27) – Ungaria, 1954

Cele mai puţine goluri primite (0) – Elveţia, 2006

Cele mai multe goluri primite (16) – Coreea de Sud, 1954

Cele mai multe minute fără gol primit (517) – Italia, 1990

Cel mai bun golaveraj (+17) – Ungaria, 1954

Campioana cu cel mai bun golaveraj (+14) – Brazilia, 2002 / Germania, 2014

Cel mai slab golaveraj (-16) – Coreea de Sud, 1954

Campioana cu cel mai strâns golaveraj (+6) – Italia, 1982 / Spania, 2010

Cea mai mare medie de goluri per meci (5,40) – Ungaria, 1954

Campioana cu cele mai multe goluri marcate (54) – Germania, 1954

Campioana cu cele mai puţine goluri marcate (8) – Spania, 2010

Finalista cu cele mai puţine goluri marcate (5) – Argentina, 1990

Campioana cu cele mai multe goluri primite (14) – Germania, 1954

Campioana cu cele mai puţine goluri primite (2) – Franţa, 1998 / Italia, 2006 / Spania, 2010

Campioana cu cea mai slabă medie de goluri per meci (1,14) – Spania, 2010

Turneul final cu cele mai multe echipe neînvinse (5) – CM 2006 (Elveţia, Argentina, Anglia, Franţa, Italia)

Turneul final cu cele mai puţine echipe neînvinse (0) – CM 1954

Cea mai mare diferenţă de goluri (9) – Ungaria vs. Coreea de Sud 9-0 (1954), Iugoslavia vs. Zair 9-0 (1974), Ungaria vs. El Salvador 10-1 (1982)

Cele mai multe goluri marcate într-un meci (12) – Austria vs. Elveţia 7-5 (1954)

Egalul cu cele mai multe goluri marcate (8) – URSS vs. Columbia 4-4 (1962)

Cea mai mare recuperare de handicap (3 goluri) – Columbia a revenit de la 0-3, pentru 4-4, contra URSS, CM 1962 / Uruguay a revenit de la 0-3, pentru 3-3, contra Senegalului, CM 2002

Cele mai multe goluri marcate în prelungiri (5) – Italia vs. RFG 3-2 (1970)

Finala cu cele mai multe goluri marcate (7) – Brazilia vs. Suedia 5-2 (1958)

Finala cu cele mai puţine goluri marcate (0) – Brazilia vs. Italia 0-0 (după 90 minute, 1994)

Cele mai multe goluri marcate într-un turneu (171) – 1998 şi 2014

Cele mai puţine goluri marcate într-un turneu (70) – 1930 şi 1934

Turneul cu cea mai mare medie de goluri per meci (5,38) – 1954

Turneul cu cea mai mică medie de goluri per meci (2,21) – 1990

Cei mai mulţi marcatori (111) – 1998

Organizare

Ţări care au găzduit cele mai multe turnee finale (2) – Mexic (1970, 1986), Italia (1934, 1990), Franţa (1938, 1998), Germania (1974, 2006), Brazilia (1950, 2014)

Finala cu cel mai mare număr de spectatori (114.600) – Argentina vs. RFG, 29 iunie 1986, Estadio Azteca, Mexico City

Meciul cu cel mai mare număr de spectatori (199.854) – Uruguay vs. Brazilia, 16 iulie 1950, Stadionul Maracana, Rio de Janeiro

MECIUL CU CEL MAI MIC NUMĂR DE SPECTATORI LA UN TURNEU FINAL (300) – ROMÂNIA vs. PERU, 14 IULIE 1930, ESTADIO POCITOS, MONTEVIDEO

Turneul cu cel mai mare număr de spectatori – CM 1994, 5.570.000

Turneul cu cea mai mare medie de spectatori per meci – CM 1994, 68.991

Turneul cu cel mai mic număr de spectatori – CM 1934, 390.000

Turneul cu cea mai mică medie de spectatori per meci – CM 1934, 23.235

Calificări

Cele mai multe încercări reuşite de calificare – Brazilia (15 / 1930 – 2018) şi Germania (14 / 1934 – 2018)

Cele mai multe încercări nereuşite de calificare (20) – Luxemburg (1934 – 2018)

Echipa care a trebuit să joace cele mai multe partide pentru a se califica la turneul final (22) – Australia, preliminarii şi baraj CM 2018

Echipa care a trebuit să călătorească cea mai lungă distanţă pentru a se califica la turneul final – Australia, CM 2018, 250.000 km

Cea mai mare diferenţă de scor în calificări – Australia vs. Samoa Americana 31-0 (11 aprilie 2001)

Meciul cu cel mai mare număr de spectatori (162.764) – Brazilia vs. Columbia, 9 martie 1977, Stadionul Maracana, Rio de Janeiro

Meciul cu cel mai mic număr de spectatori (0) – Costa Rica vs. Panama, 26 martie 2005, Stadio Ricardo Saprissa, San Juan de Tibas

Nationala cu cea mai lungă perioadă între calificările la un turneu final (56 ani) – Egipt (1934 – 1990)

Cele mai multe meciuri jucate în calificări (68) – Ivan Hurtado (Ecuador / 1994-2010)

Cel mai tânăr jucător într-un meci din preliminarii – Souleymane Mamam (Togo / 13 ani şi 310 zile, contra Zambiei, 6 mai 2001)

Cel mai vârstnic fotbalist într-un meci din preliminarii – MacDonald Taylor Sr. (Insulele Virgine Americane / 46 ani şi 175 zile, contra Saint Kitts and Nevis, 18 februarie 2004)

Cele mai multe goluri marcate în calificări (39) – Carlos Ruiz (Guatemala / 2002 – 2016)

Cele mai multe goluri marcate într-un meci de calificare (13) – Archie Thompson (Australia / contra Samoa Americană, preliminarii CM 2002)

Cel mai rapid gol într-un meci de calificare – Christian Benteke (Belgia / 8,1 secunde, contra Gibraltar, preliminarii CM 2018)

Portarul cu cele mai multe minute fără gol primit în preliminarii – Richard Wilson (Noua Zeelandă / 921 minute, 1982)

Cea mai rapidă eliminare în calificări – Rashed Al Hooti (Brahrein / secunda 37, contra Iranului, preliminarii CM 2014)

Cea mai lungă suspendare după un meci din calificări – Roberto Rojas (Chile / pe viaţă, amnistiat după 12 ani / în meciul contra Braziliei, din 1989, s-a prefăcut că a fost rănit de o petardă, iar meciul a fost suspendat).

România

Cea mai bună clasare a României la o cupă mondială a fost locul 5 la Cupa Mondială din 1994. România a ratat la mustaţă calificarea în semifinale, pierzând la loviturile de departajare în faţa Suediei.(2-2 (1-1, 0-0), 4-5).[11][12]

 

Bibliografie

https://www.sport.ro/cupa-mondiala-2018/cupa-mondiala-2018-toate-recordurile-campionatelor-mondiale-romania-e-prezenta-la-un-singur-capitol-si.html

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/momente-de-la-cupa-mondiala-de-fotbal-din-1930-pana-azi

 

Cupa Mondială Cupa Mondială Cupa Mondială Cupa Mondială Cupa Mondială Cupa Mondială Cupa Mondială Cupa Mondială Cupa Mondială Cupa Mondială Cupa Mondială Cupa Mondială Cupa Mondială Cupa Mondială Cupa Mondială Cupa Mondială Cupa Mondială Cupa Mondială Cupa Mondială Cupa Mondială Cupa Mondială Cupa Mondială Cupa Mondială Cupa Mondială Cupa Mondială Cupa Mondială Cupa Mondială Cupa Mondială Cupa Mondială Cupa Mondială Cupa Mondială Cupa Mondială Cupa Mondială Cupa Mondială Cupa Mondială

Note subsol:

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.