Declinul faunei

Declinul faunei

Citare

Dacă vreţi să citaţi acest articol copiaţi textul de mai jos, adăugând la sfârşit data citării:

Enciclopedie.info, Declinul faunei, http://www.enciclopedie.info/declinul-faunei/, (data citării)

Rezumat

Numărul de animale sălbatice a scăzut cu 58% din 1970 până în 2012 şi scade cu 2% în fiecare an. Speciile terestre au scăzut cu 38% în perioada 1970-2012. Speciile de apă dulce au scăzut cu 81%. Creaturile marine au cunoscut un declin de 36% în perioada 1970-2012. Cauzele sunt braconajul, agricultura, pescuitul excesiv, despăduririle, schimbarea climatică, aruncarea de deşeuri plastice, poluarea aerului, apei şi solului.

A şasea extincţie în masă

A şasea extincţie în masă este mai severă decât lasă impresia analiza exclusivă a speciilor dispărute. Pierderile de populaţii la vertebratele terestre sunt extrem de mari chiar şi la speciile catalogate ,,low concern”. 32% din speciile de vertebrate sunt în descreştere, ca populaţie şi areal. Toate cele 177 mamifere pentru care există date detaliate au pierdut 30% sau mai mult din arealul lor şi mai mult de 40% din aceste specii au cunoscut un declin sever, adică o restrângere de areal de mai mult de 80%.[1]

Scăderea populaţiilor de animale sălbatice

În 2012 populaţia de animale sălbatice a scăzut cu 52% în medie în raport cu anul 1970 din pricina vânătorii, braconajului şi defrişărilor.[2]

Declinul mamiferelor

Vânătoarea pentru carne, produse medicinale, decor şi comerţ cu animale de crescut a făcut ca 301 specii de mamifere terestre să fie ameninţate cu extincţia. Regiunile cu cele mai multe specii ameninţate sunt Asia (în special sud-estul Asiei) şi Africa. Ţările cu cele mai multe specii ameninţate cu extincţia din pricina vânătorii sunt: Madagascar, Indonezia, Filipine, Brazilia, Papua Noua Guinee, India şi China. 26% din speciile de mamifere terestre sunt ameninţate cu extincţia. Cele 301 specii ameninţate cu extincţia din pricina vânării lor reprezintă 7% din toate mamiferele terestre.[3]

Agresiunea asupra organismelor acvatice

Produsele chimice au determinat efecte adverse cronice asupra organismelor acvatice în 42% din râurile europene monitorizate şi au fost probabil fatale asupra acestora în 14% din râurile monitorizate.

Pesticidele, hidrocarburile aromatice policiclice (HAP), soluțiile ignifuge bazate pe brom, vopselele fără miros, lacurile pentru protejarea lemnului sunt substanţele poluante cele mai agresive pentru ecosistemele acvatice, dintre cele 223 de substanțe analizate.

Bazinele hidrografice mai industrializate din nordul Europei sunt mai poluate decât cele din  sudul continentului.[4]

Pierderile de zone sălbatice

Zonele sălbatice de pe Pământ sunt cu 10% mai mici după două decenii, ajungând la 20%. Cele mai mari pierderi au fost înregistrate în zona Amazonului (30%) şi Africa Centrală (14%). 3,3 milioane de km de zone sălbatice au dispărut în raport cu anii 90.[5]

Rinoceri

La începutul secolului trecut existau o jumătate de million de rinoceri în lume. În 2017 existau circa 29 000 de rinoceri în lume. Nepalul a reuşit dublarea populaţiei de rinoceri, care a ajuns la 645, graţie unei campanii împotriva braconajului.[6]

La începutul secolului 20 existau 500 000 rinoceri în Africa şi Asia. În 1970 mai existau 70 000, iar acum există cca 30 000 de rinoceri în sălbăticie (circa 20 000 de rinoceri albi, circa 5000-5500 rinoceri negri, circa 3500 de rinoceri cu un corn, mai puţin de 100 de rinoceri de Sumatra şi circa 58-61 rinoceri de Java, rinocerul negru vestic a fost declarat extinct recent).[7][8]

Braconajul rinocerilor este cauzat de cererea în creştere de corn de rinocer din ţările asiatice, în principal din Vietnam şi China. Cornul de rinocer este folosit ca medicament sau ca simbol al bogăţiei.[9]

Cel puţin 1338 de rinoceri au fost braconaţi în Africa în 2015. Comerţul cu corn de rinocer a fost declarat ilegal la nivel internaţional în 1977 prin Convenţia asupra comerţului cu specii de animale sălbatice ameninţate (CITES). Africa de Sud, unde se găsesc 80% din totalul de rinoceri, a interzis comerţul cu corn de rinocer în 2008. De la această dată au fost braconaţi cel puţin 5940 rinoceri.[10]Comerţul cu coane de rinocer în interiorul Africii de Sud a devenit legal în 2017, după 8 ani de interdicţie.[11]

Actualmente mai există numai 60 de rinoceri de Java, care se află în Parcul Național Ujung Kulon din Java, Indonezia.[12]

Gheparzi

Populaţia de gheparzi de pe glob a scăzut dramatic până la circa 7100 de exemplare. Habitatul lor actual este de circa 9% din habitatul lor din trecut. Ei sunt comercializaţi ilegal ca animale de crescut şi sunt vânaţi în exces, inclusiv pentru carne. Populaţiile de gheparzi din Asia au fost cel mai crunt afectate, unde au mai rămas doar mai puţin de 50 într-o regiune din Iran. Au mai rămas câţiva în câteva zone din subcontinentul indian. Mai mult de jumătate din gheparzii de pe glob trăiesc în şase ţări din Africa. Doar circa o treime din gheparzi trăiesc în zone protejate. Din cele 18 populaţii de gheparzi pentru care există date statistice, 14 sunt în declin.[13][14]

 

Articole înrudite

Poluare

Biologie

Comerţ

Agricultură

 

declinul faunei declinul faunei declinul faunei declinul faunei declinul faunei declinul faunei declinul faunei declinul faunei declinul faunei declinul faunei declinul faunei declinul faunei declinul faunei declinul faunei declinul faunei declinul faunei declinul faunei declinul faunei declinul faunei declinul faunei declinul faunei declinul faunei declinul faunei declinul faunei declinul faunei declinul faunei declinul faunei declinul faunei declinul faunei declinul faunei declinul faunei declinul faunei declinul faunei

Note subsol:

Lasă un răspuns