Deprindere

Deprindere

Definiție

Deprinderile reprezintă componente automatizate ale activităţii, elaborate conştient, consolidate prin exerciţiu şi desfăşurate fără un control conştient permanent.

Automatizarea secundară

Deprinderea se caracterizează printr-o automatizare secundară care se referă la faptul că iniţial ea a fost o activitate conştientă, care în timp, prin exerciţiu şi consolidare, s-a transformat într-o activitate automată, dobândind stabilitate, precizie şi viteză.

Termenul de deprindere

Deprinderea nu este o formaţiune distinctă de activitate, ci desemnează gradul de stăpânire a unei activităţi sau operaţii, deci este o caracteristică a activităţii.

Intervenţia conştiinţei

În faza iniţială, când se formează deprinderea, controlul conştiinţei se aplică tuturor detaliilor acţiunii. Treptat, pe măsură ce deprinderea se interiorizează, atenţia se deplasează la ansamblul acţiunii. Deprinderile ajung să fie declanşate conştient, iar apoi au un uşor control conştient, fiind acţiuni postvoluntare.

Absenţa deprinderilor

Dacă nu există deprinderi nu se pot desfăşura activităţi complexe. Dar şi o consolidare eronată a unor deprinderi generează probleme, corectarea lor fiind anevoioasă.

Componentă a personalităţii

Omul se defineşte şi prin existenţa sau absenţa unor anumite deprinderi. Dacă vrem să cunoaştem pe cineva este relevant dacă acea persoană ştie să scrie sau să citească. Şi gradul de stăpânire a acestor deprinderi este important: cât de corect scrie, cât de repede poate citi.

Clasificare

-după gradul de complexitate:

1.Deprinderi simple: trasarea liniilor, ovalelor, bastonaşelor de către copilul care învaţă să scrie

2.Deprinderi complexe: scrierea literelor, silabelor, cuvintelor

-după procesele psihice automatizate implicate preponderent:

1.Deprinderi senzorio-perceptive: orientarea privirii astfel încât imaginea să cadă pe zona centrală a retinei

2.Deprinderi verbale (descifrarea cuvintelor rostite este facilitată de formarea unor deprinderi de auz verbal)

3.Deprinderi de gândire (construirea raţionamentelor conform unor algoritmi)

4.Deprinderi motorii (încheierea şireturilor, spălatul pe dinţi, spălatul la subsuori, tăiatul unghiilor, încuierea/deschiderea uşii, mersul pe bicicletă, înotul, etc )

-după tipul de activităţi în care se încadrează:

1.Deprinderi de joc (a practica un sport, a juca diverse jocuri de cuvinte (de exemplu fazan, omleta cuvintelor), etc)

2.Deprinderi de învăţare (deprinderea de a scrie, de a citi, de a calcula, de a rezolva probleme, de a lua notiţe, de a rezuma, de a-şi pregăti temele zilnic, de a memora voluntar un anumit material, de a redacta un comentariu literar, un eseu, o compunere, o scrisoare, etc)

3.Deprinderi de muncă (deprinderea de a zidi, de a zugrăvi, de a repara, etc)

Deprinderile nu sunt niciodată ,,pure”. De exemplu, scrisul este o deprindere motorie, de gândire şi o deprindere senzorio-perceptivă.

Condiţii

Condiţii de formare a deprinderilor:

1.Externe

a.Instruirea verbală care trebuie să conţină condiţiile de realizare, paşii care trebuie făcuţi, etc

b.Demonstrarea practică a acţiunii care urmează a fi deprinsă

c.Realizarea de exerciţii  pentru formarea şi automatizarea mişcărilor

d.Controlul şi autocontrolul execuţiei, semnalându-se erorile

e.Păstrarea metodelor, caracterul activ

2.Condiţii interne

a.Interesul celui ce vrea să înveţe deprinderea

b.Existenţa unor trăiri afective care însoţesc formarea deprinderilor

c.Prezenţa unor calităţi înnăscute (de exemplu vârsta) pentru tipul de activitate

d.Prezenţa altor deprinderi asemănătoare

Etape

Etapele de formare a deprinderilor

1.Familiarizarea cu acţiunea

Se produce instruirea verbală şi demonstrarea acţiunii. Subiectul capătă informaţiile necesare.

2.Învăţarea analitică

Acţiunea este împărţită în acţiuni mai mici şi fiecare acţiune mică este exersată separat. Sunt folosite voinţa, gândirea şi atenţia pentru corectarea  numeroaselor greşeli.

3.Organizarea şi sistematizarea

Acţiunile mici exersate sunt integrate progresiv în acţiunea mare.

4.Automatizarea

Prin exersarea repetată a acţiunii în ansamblul său sunt eliminate greşelile, operaţiile sunt prescurtate , iar atenţia necesară desfăşurării acţiunii scade progresiv.

5.Perfecţionarea

Presupune executarea acţiunii în condiţii diverse. Se ating niveluri superioare de precizie, corectitudine şi viteză.

Priceperi

Priceperile sunt rezultate în urma interacţiunii deprinderilor cu cunoştinţele.

Obişnuinţe

Obişnuinţele sunt componente automatizate ale acţiunii, rezultând în urma interacţiunii dintre deprinderi şi trebuinţe.

Spre deosebire de deprinderi, obişnuinţele se autodeclanşează şi se autoenergizează. Ele se desfăşoară cu regularitate.

Obişnuinţele sunt:

-pozitive:

Ex:spălatul pe mâini, spălatul pe dinţi, spălatul pe corp, spălatul la subsuori, folosirea deodorantului, tăierea unghiilor, salutul, politețea în vorbe și în fapte, virtuţile

-negative:

Ex: fumatul, consumul excesiv de alcool, mâncatul excesiv, consumul de droguri, aruncatul gunoaielor pe jos, scuipatul pe jos, distrugerea naturii, violența (pentru femei muşcatul şi trasul de păr), răzbunarea, prostituţia, cerşetoria, jignirea, luarea peste picior, bârfa, cearta, indiscreția, minciuna, lăudăroșenia, gluma repetată, nesărată şi fără discernământ, critica excesivă şi distructivă, mizantropia, vorbitul cu voce tare în public, înjuratul, dependenţa de televizor, de mobil, de internet, dependența de pornografie, dependenţa de lux, jocurile de noroc pe bani, copiatul, vorbitul la examene, plagiatul.

Citate

La început noi construim obiceiurile, apoi obiceiurile ne construiesc pe noi.(John Dryden)

Obișnuințele sunt a doua natură a omului.

Nu-ţi vei schimba niciodată viaţa până nu vei schimba ceva ce faci în fiecare zi.(Mike Murdock)

Cred că dacă faci tot mai des bine îţi va fi tot mai greu să faci rău.

Când rădăcinile sunt adânci nu contează cât de tare bate vântul.

Un reporter întreabă un cuplu:

Cum aţi reuşit să rămâneţi căsătoriţi până la 65 de ani?

Femeia răspunde:

Ne-am născut într-o vreme când, dacă ceva se strica îl reparam, nu îl aruncam.

Dacă nu poţi sta lângă un om atunci când îi este greu nu ai dreptul să stai nici când îi este bine.

Oamenii fericiţi nu au tot ce iubesc, dar iubesc tot ce au.

Bibliografie

Manual de psihologie, clasa a X-a, autori Elena Lupşa şi Victor Bratu, Deprinderi, pag 57-59, Editura Corvin, Deva.

https://oradeapipp.files.wordpress.com/2013/11/psihologie-clsx.pdf

Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.