Ferdinand I al României
Rezumat
Ferdinand I al României (născut pe 24 august 1865, Sigmaringen, Germania – decedat pe 20 iulie 1927) a fost al 2-lea rege al României. A domnit între 1914 și 1927. A fost nepotul lui Carol I. A fost căsătorit cu regina Maria a României. A avut 6 copii, unul dintre ei fiind Carol (viitorul Carol al II-lea al României).
Familia
La naștere numele său a fost Ferdinand Victor Albert Mainrad, prinț de Hohenzollern-Sigmaringen.
Tatăl său a fost Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen, de origine germană. Mama sa a fost Antónia a Portugaliei. A avut 2 frați: Wilhelm și Karl Anton.
S-a căsătorit cu prințesa Maria de Edinburgh, viitoarea regină Maria a României. Au avut 6 copii: Carol (născut în 1893, viitorul rege Carol al II-lea al României), Elisabeta (născută în 1894, viitoarea regină Elisabeta a Greciei), Maria (născută în 1900, viitoarea regină Maria a Iugoslavei), Nicolae (născut în 1903), Ileana (născută în 1909), Mircea (născut în 1913, decedat la 3 ani de febră tifoidă).
Copilăria și tinerețea
Și-a petrecut copilăria la Sigmaringen. A urmat gimnaziul și liceul la Dusseldorf. Urmează Școala Militară din Kassel. Urmează cursurile Universității din Leipzig și ale Școlii Superioare de Științe Politice și Economice din Tübingen.
Era o fire timidă și tăcută. A fost atras de botanică și limbi străine.
Din 1883 până în 1889 a avut un profesor particular, Vasile D.Păun, fost director al Liceului Gheorghe Lazăr din București, trimis de Carol I pentru a-l învăța limba română, istoria, geografia și literatura română. Educația sa este prezentată astfel:
„Nu înconjurat de dascăli aduși acasă, ca doctorii la patul unui slăbănog, ci trimis la gimnasiul public, ca și Împăratul de acum al Germaniei, ca și Regele nostru, nu în trăsură, ci fie cât de rea vremea, pe jos, fără mănuși iarna și fără umbrelă de soare vara; supus acasă la disciplină militară; sculat la șase dimineața, băgat într-o baie rece, la aceeași temperatură în tot timpul; hrănit negreșit mai bine decât un spartan, dar îndestul de frugal; dus la biserică în toate duminicile; ținut departe de toate petrecerile cari i-ar fi umplut mintea de vedenii deșarte și inima de doruri sterpe; obișnuit a dispune de sume foarte neînsemnate de bani, dați lunar, cheltuiți cu rost, pe lucruri trebuincioase, și justificați până la cel din urmă pfennig; priveghiat, apoi, de ochii neîndurați a doi pedagogi, unul civil și celălalt militar, departe, departe de sânul familiei, pe care nu-i era dat s-o vadă decât la Sigmaringen, de trei ori pe an: la Crăciun, la Paști, și în vacanțele de vară; deprins, în sfârșit, a auzi repetându-i-se des cuvintele de aur ale A. Sale Regale, Principele Carol-Anton: « Nu-i destul că v-ați născut principi, ci trebuie să munciți ca să dovediți că meritați titlul vostru ».
În România
În 1889 Ferdinand sosește în România.
În 1890 Ferdinand începe o relație cu Elena Văcărescu, scriitoare renumită aflată la Paris, cu care se logodește. Elena Văcărescu a fost prima femeie care devine membră a Academiei Române.
Totuși Carol I nu este de acord cu continuarea relației.
Pe 10 ianuarie 1893 are loc căsătoria cu principesa Maria de Edinburgh, care devine regina Maria a României. În epocă căsătoriile regilor erau motivate de interese politice, fiind aranjate la nivel european.
În 1914 moare Carol I.
Succesiunea la tron
Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen refuză succesiunea la tron în 1880 și același lucru îl face și fiul său cel mai mare, Wilhelm, în 1888, astfel încât Ferdinand, al doilea fiu al lui Leopold, devine succesor la tron în 1914, după moartea regelui Carol I. Astfel nepotul lui Carol, Ferdinand, preia tronul de la unchiul său.
Războiul și Unirea din 1918
În Primul Război Mondial România a fost neutră în primii 2 ani (1914-1916). Apoi a intrat în război de partea Antantei (Imperiul Britanic, Franța și Rusia). În urma câștigării de către Antanta a războiului, Basarabia se unește cu România (27 martie 1918), Bucovina se unește cu România (15/28 noiembrie 1918) și Transilvania se unește cu România, realizându-se Marea Unire, la 1 decembrie 1918. În 1914, România Mică avea 137 000 km², cu 7 700 000 locuitori. În 1918, România Mare, cu Transilvania, Bucovina, Basarabia, Cadrilaterul, avea 295.000 km², cu 17 000 000 locuitori.
Pe 15 octombrie 1922 regele Ferdinand este încoronat care rege al tuturor românilor, alături de regina Maria.
Ferdinand îl dezmoștenește pe fiul său, Carol, din pricina relațiilor de iubire ale acestuia, cu Ioana Lambrino (înainte de căsătoria cu principesa Elena a Greciei, viitoarea regină Elena a României) și cu amanta sa, Elena Lupescu, după căsătoria cu principesa Elena. Este desemnat Mihai (viitorul rege Mihai I al României) ca succesor al tronului. Căsătoria cu Ioana Lambrino este anulată. Carol este trimis într-o călătorie în jurul lumii pentru a o uita pe Ioana Lambrino.
Regele Ferdinand moare după o lungă suferință, în urma unui cancer la colon, pe 20 iulie 1927. Este înmormântat la Curtea de Argeș.
Realizări din timpul domniei
1.Sufragiul universal (doar pentru bărbați), egal, direct și secret. Se renunță la votul cenzitar, consacrat de Constituția din 1866. Votul universal, inclusiv pentru femei, va fi introdus de Constituția din 1938.
2.Reforma agrară din 1921
3.Constituția din martie 1923.
Personalitatea
„Bălai, năltuț și subțirel la trup, cu ochii albaștri închiși, foarte blânzi, cu nasul arcat, semnul cel mai caracteristic al liniei suabe de Hohenzollern, cu expresia gurii și a feței așa de fină și de curată, ca ai crede-o de fată mare, amestec armonic al sângelui latin, cu tipul plăvit, gânditor și vesel tot deodată al germanilor de la sud. Ar prinde, poate, mirare pe cineva, dacă i-ai spune că acest tânăr are încă sfiiciuni de femeie, se roșește încă la obraz ca o fecioară de abia scoasă în lume. Minte cumpănită, vorba măsurată, precisă; judecata clară, înțelege lucrurile dintr-o dată își întrebuințează limba numai atuncea când ar avea de spus ceva bine gândit. În intimitate, voios, glumeț pe socoteala slăbiciunilor omenești, însă niciodată personal; compătimitor și darnic, blajin cu toată lumea, prieten de temei.”(Prof. Vasile D. Păun (profesorul său particular), Principele Ferdinand de Hohenzollern)[1]
,,ca tânăr, se poate spune că însuşirea caracteristică a principelui Ferdinand era o extremă modestie amestecată cu o timiditate aproape chinuitoare. Foarte curtenitor şi politicos, se ferea totdeauna de a jigni sentimentele cuiva şi ceda terenul chiar când cunoştea subiectul în discuţie mai bine decât cei cu care discuta. Îi plăcea singurătatea, natura şi arta. Urând orice pompă şi ceremonie zadarnică, moştenise totuşi de la mama sa o sfioasă mândrie unită cu un respect german pentru legi şi forme. Disciplina cea mai absolută fusese principala linie a educaţiei sale şi un simţ de datorie care i-a rămas în toată viaţa, ajutându-i neînduplecat să biruie sentimentele lui personale, neîngăduindu-le vreodată să se pună la mijloc între dânsul şi ce trebuia să facă. Blând, fără egoism, cei ce-l cunoşteau adânc îl iubeau.” (Nicolae Iorga).[2]
Bibliografie
http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Ferdinand_I_de_Hohenzollern-Sigmaringen
https://peles.ro/personalitati/regele-ferdinand-i/
https://www.britannica.com/biography/Ferdinand-I-king-of-Romania
https://www.radioromaniacultural.ro/portret-regele-ferdinand-i-intregitorul/
Ferdinand I al României Ferdinand I al României Ferdinand I al României Ferdinand I al României Ferdinand I al României Ferdinand I al României Ferdinand I al României Ferdinand I al României Ferdinand I al României Ferdinand I al României Ferdinand I al României Ferdinand I al României Ferdinand I al României Ferdinand I al României Ferdinand I al României Ferdinand I al României Ferdinand I al României Ferdinand I al României Ferdinand I al României Ferdinand I al României