Gândire
Definiție
Gândirea este procesul psihic de reflectare mijlocită și generalizat-abstractă (sub forma noțiunilor, judecăților și raționamentelor), a însușirilor comune, esențiale și necesare ale obiectelor și a relațiilor logice, cauzale dintre ele.
Caracteristici
1.Caracterul mijlocit
Gândirea nu operează asupra realității, ci asupra informațiilor oferite de percepții și reprezentări.
2.Caracterul general-abstract
Gândirea încearcă să surprindă însușirile generale și esențiale ale obiectelor.
3.Sistem multifazic
Gândirea se întinde pe toate cele trei coordonate temporale: trecut, prezent și viitor. Ea folosește informații din trecutul obiectului pentru a explica prezentul lui. Gândirea folosește informații din trecutul și prezentul obiectului pentru a prevedea evoluția lui în viitor.
4.Loc central
Gândirea se bazează pe celelalte funcții ale psihicului (percepție, reprezentare, etc), dar le și comandă. Gândirea decide de regulă ce ne amintim, ce ne imaginăm, ce deprinderi formăm, cu cine ne întâlnim, etc.
Trăsăturile gândirii (după Joy Paul Guilford):
1.Flexibilitatea
Înseamnă modificarea promptă a unghiului de abordare a unei probleme.
2.Fluiditatea (cursivitatea)
Reprezintă densitatea ideilor, opiniilor, soluțiilor în unitatea de timp. Este opusă vâscozității gândirii.
3.Originalitatea
Exprimă gradul de noutate al produselor și strategiilor.
4.Elaborarea
Exprimă gradul de completitudine a produselor gândirii.
Gândirea ca sistem de noțiuni, judecăți și raționamente
Noțiunea
Este unitatea informațională de bază a gândirii.
Noțiunea este un construct mental care include însușiri esențiale și necesare comune obiectelor concrete.
Are prin definiție un anumit grad de generalitate, mai mic sau mai mare
Ex: tigru siberian, tigru, mamifer, animal, ființă
Noțiunile pot fi:
-concrete
-abstracte
Ex: număr, frumos, bunătate
-empirice
-științifice
Cuprind însușirile esențiale și necesare ale obiectelor, reflectând legitățile realității.
Raționament
Raționamentul este o operație a gândirii care pornește de la anumite date, numite premise (judecăți, propoziții) și ajunge la alte date, numite concluzii.
Gândirea ca sistem de operații (latura relațională)
Operațiile sunt de două tipuri:
1.Fundamentale
a.Analiza
Este operația de descompunere mentală a unui obiect al cunoașterii în elementele sale componente și evaluarea fiecărui element.
b.Sinteza
Este reunirea elementelor obiectului cunoașterii într-un întreg unitar.
c.Comparația
Presupune reliefarea asemănărilor și deosebirilor dintre două obiecte, pe baza unui criteriu.
d.Abstractizarea
Este operația de selecție a unor însușiri sau relații și eliminarea altora, considerate neesențiale, accidentale.
e.Generalizarea
Este operația prin care este este extinsă o însușire de la câteva cazuri particulare la toate cazurile particulare. Merge de la individual la general.
f.Concretizarea (individualizarea)
Este operația care merge de la general spre individual.
2.Instrumentale
a.Algoritmica
Reprezintă o succesiune de pași, care, dacă sunt urmați în ordinea dată, conduc în mod cert la aflarea rezultatului sau la rezolvarea problemei.
Ex: rezolvarea unei ecuații de gr.I
b.Euristica
La fiecare pas există mai multe soluții posibile, astfel încât se ajunge la o desfășurare în evantai a rezolvării problemei.
Înțelegerea
Înțelegerea este funcția esențială a gândirii.
Se face pe baza combinării informațiilor acumulate pentru a dezvălui semnificația datelor noi.
Este nucleul tare al activității de cunoaștere în plan individual. De ea depind celelalte faze ale cunoașterii: interpretarea, explicarea și teoretizarea.
Se poate realiza spontan, dintr-o dată, sau treptat, în timp, sau discursiv.
Tendințe dezadaptative (distorsiuni de gândire, erori)
Au ca punct de plecare experiențele personale sau preluarea ideilor de la persoanele apropiate (părinți, rude, profesori, prieteni)
1.Suprageneralizarea
Se trece de la un eveniment izolat la o evaluare identică referitoare la orice situație asemănătoare.
Formulările verbale tipice sunt: ,,întotdeauna”, ,,de fiecare dată”, ,,totul”, ,,niciodată”
Ex: Niciodată nu te speli pe mâni înainte de a mânca!
Întotdeauna îți uiți cheia!
Suprageneralizarea induce neîncrederea în forțele proprii.
2.Gândirea în alb și negru
Recurge în autoevaluare sau evaluarea altora la categorii extreme, în bine sau mai adesea în rău.
3.Tragerea unor concluzii pripite
Concluziile negative sunt trase deși există puține date disponibile.
4.Deformarea selectivă
Recurge la supraevaluarea propriilor greșeli, concomitent cu subevaluarea aspectelor pozitive ale propriului comportament.
Duce la neîncrederea în sine și la scăderea stimei de sine.
5.Fixarea unor standarde nerealiste
Unii părinți fixează copiilor lor niște standarde nerealiste, imposibil de atins, prin vorbe precum: ,,trebuie să fii cel mai bun”, ,,trebuie să reușești”.
Acest lucru duce la eșec.
Bibliografie
Manual de psihologie, clasa a X-a, autori Elena Lupşa şi Victor Bratu, pag 26-29, Editura Corvin, Deva.
https://oradeapipp.files.wordpress.com/2013/11/psihologie-clsx.pdf
Gândire Gândire Gândire Gândire Gândire Gândire Gândire Gândire Gândire Gândire Gândire Gândire