Gheorghe Ţiţeica

Gheorghe Ţiţeica

Citare

Dacă vreţi să citaţi acest articol copiaţi textul de mai jos, adăugând la sfârşit data citării:

Enciclopedie.info, Gheorghe Ţiţeica, http://www.enciclopedie.info/gheorghe-titeica/, (data citării)

Rezumat

matematician român
Gheorghe Ţiţeica. Autor: necunoscut. Data: necunoscută. Licenţa: Domeniul Public

Gheorghe Ţiţeica (1873-1939) a fost un matematician şi un pedagog român. În cadrul geometriei diferenţiale, el a fost unul dintre creatorii geometriei centroafine, în 1907 el introducând curbe, suprafeţe şi reţele ce îi poartă numele. A contribuit la creşterea nivelului învăţământului matematic românesc prin lucrările sale de matematică elementară. A fost printre redactorii revistei ,,Gazeta Matematică” (înfiinţată în 1895 la Bucureşti), la începuturile existenţei ei şi printre autorii revistelor ,,Natura” şi ,,Mathematica”. A fost apreciat de contemporanii săi pentru caracter, patriotism şi pentru spiritul său pedagogic.

Primii ani

S-a născut în 1873 la Turnu Severin. Tatăl său, Radu Ţiţeica, era mecanic de vapor, iar mama sa, Stanca, era casnică, ocupându-se de copii: trei fete şi un băiat.

Gheorghe a urmat şcoala primară la Turnu Severin, unde a obţinut în fiecare an premiul I.

Liceul

A urmat apoi liceul ,,Şcoala Centrală” din Craiova, actualul Liceu Carol I.  Şi aici a obţinut în fiecare an premiul I şi a obţinut şi bursa de studii ,,Eufrosin Poteca”. Tatăl său a murit şi el şi-a ajutat familia din bursa sa şi din meditaţiile pe care le dădea la matematică. Tânărul adolescent  a condus rubrica de matematică din ,,Revista Şcoalei”, unde publica regulat diverse articole matematice şi literare.

Universitatea

În 1892 Ţiţeica a fost admis la Şcoala Normală Superioară şi la Universitate, Facultatea de Ştiinţe, Secţia de Matematică. Constantin Gogu, un celebru profesor al vremii, îi devine mentor.

Profesor suplinitor

În 1895 el devine profesor suplinitor la seminarul teologic „Nifon“ din Bucureşti.

Şcoala Normală Superioară din Paris

În 1897 Gheorghe Ţiţeica începe cursurile la Şcoala Normală Superioară din Paris. Lucrează cu profesorul Jean Gaston Darboux la teza sa de doctorat intitulată „Asupra congruenţelor ciclice şi asupra sistemelor triplu conjugate”(1899). Publică diverse articole de geometrie diferenţială. Se împrieteneşte cu Henri Léon Lebesgue, devenit apoi un matematician celebru. ,,Eram încântat să-l regăsesc, plin de vioiciune, fericit să-mi vorbească despre căminul său, radiind, cu privirea sa luminoasă şi discretă, aceeaşi magnifică sănătate morală. Înţelegeam că în el se reuneau continuu preocuparea datoriei de împlinit şi o euforie izvorâtă din conştiinţa datoriei împlinite“, spunea prietenul lui.

În ţară

matematician român
Gheorghe Ţiţeica pe timbru. Autor: necunoscut. Data: 1961. Licenţă: Domeniul Public

Întors în ţară, Gheorghe Ţiţeica predă cursul de calcul diferenţial şi integral la Universitatea din Bucureşti. Apoi devine profesor agregat la Catedra de geometrie analitică şi trigonometrie sferică.

Revista ,,Natura”

A fost unul dintre fondatorii revistei ,,Natura” (1905-1949), alături de G.G. Longinescu. Aici publică diverse articole: articole de cultură, articole despre Galilei şi Arhimede şi articole despre profesorii săi de facultate.

,,Gazeta Matematică”

Gheorghe Ţiţeica a fost printre primii redactori ai revistei ,,Gazeta Matematică”, care a fost înfiinţată la Bucureşti în 1895. A scris alături de Ion Ionescu, Andrei Ioachimescu şi Vasile Cristescu.

Revista ,,Mathematica”

A scris împreună cu Dimitrie Pompeiu la revista ,,Mathematica”. Revista fusese înfiinţată în 1929 de Dimitrie Pompeiu şi Petru Sergescu.[1]

Distincţii

Matematicianul devine în 1909 membru corespondent al Academiei Române şi în 1913 membru titular al Academiei Române. În 1929 devine vicepreşedinte al Academiei Române şi în 1929 secretar general al instituţiei.

Între 1919-1923  Ţiţeica ocupă funcţia de decan al Facultăţii de Ştiinţe din Bucureşti.

În 1934 a devenit Doctor Honoris Causa al Universităţii din Varşovia.

Gheorghe Ţiţeica devine membru al Academiei de Ştiinţă din Maryland, S.U.A (1930).

Matematicianul român devine membru al Societăţii de Ştiinţe din Liège (1934).

Viaţa personală

Soţia sa a fost elveţianca Florence Thierin (1882–1965), fiica lui  Florentin Thierrin (1849–1907), directorul renumitului institut Schewitz-Thierin. A avut cu ea trei copii, Radu, Gabriela şi Şerban. Ţiţeica şi soţia lui aveau pasiunea drumeţiilor montane, ei locuind şi la Buşteni.

Ţiţeica mai avea şi o altă pasiune: cântatul la vioară.

Biblioteca sa a ajuns să numere 20 000 cărţi, din care unele rare.

Caracter

Gheorghe Ţiţeica a fost apreciat de contemporanii săi pentru caracterul, patriotismul şi ştiinţa sa pedagogică. Modelul său de pedagogie românească era Spiru Haret. Când preda, Ţiţeica era clar, foarte sistematic, expresiv şi accesibil chiar şi când preda lucruri foarte complicate.

Înfăţişare

Gheorghe Ţiţeica era de statură mijlocie, blond, cu fruntea pronunţată.

Opere

Geometrie superioară. Suprafeţe riglate (1931)

Geometria diferenţială proiectivă a reţelelor (1924) –cea mai importantă lucrare

Introducere în geometria diferențială proiectivă a curbelor.

Reţele derivate

Oeuvres (1941)

Bibliografie

Dicţionar cronologic al ştiinţei şi tehnicii universale, pag 86, 119, 121, 122  Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1979

Dicţionar Enciclopedic, vol VII, Gheorghe Ţiţeica, pag 243

Gheorghe Ţiţeica- Om de ştiinţă şi pedagog, de Teodora Stănescu Stanciu, STUDII ŞI COMUNICĂRI / DIS, vol. VI, 2013

Gazeta de sud, 11 decembrie 2010, http://www.gds.ro/Local/2010-12-11/Gheorghe+%C5%A2iteica%2C+un+creator+al+scolii+romanesti++de+geometrie/

Constructorii României, http://ler.is.edu.ro/~cr/index.php?page=person&id=154

 

Articole înrudite

Matematică

 

Note subsol:

Lasă un răspuns