Glosă
Rezumat
Glosa este o poezie cu formă fixă, de origine spaniolă, cu conținut gnomic. Fiecare vers din prima strofă apare la sfârșitul fiecărei strofe, care comentează respectivul vers. Ultima strofă conține exclusiv versurile primei strofe, în ordine inversă.
Istoric
Datează din secolul al XIV-lea. Are o origine spaniolă.
Conținut
Conținutul glosei este unul sentențios, sapiențial. Tonul este unul sobru.
Dificultate
Glosa este o poezie pretențioasă, dificil de construit, fiind de aceea o prezență sporadică în literatură.
Literatura română
Mihai Eminescu (1850-1889) Glossă (10 strofe)
J.Boniface Hetrat (1851-1911) Glossă (6 strofe)
Exemple
J.Boniface Hetrat
Glossă
Purtându-ți fruntea’ n veci senină,
Urmează-ți brazda înainte,
Departe de a mulțimii tină,
Stăpân pe gândul tău cuminte.
Să nu urăști pe nime’n lume:
Destul de ură lumea-i plină…
Fii bun în al dreptății nume,
Purtându-ți fruntea ’n veci senină,
Te lasă’n voia minții tale
Și-a inimii ce nu te minte…
Pe-al vieții drum bătut de jale
Urmează-ți brazda înainte,
Milos și drept, nu’ntoarce fața
De la durere ș-o alină
Că doar cu rost să-ți fie viața
Departe de a mulțimii tină,
De-ți răsplătesc chiar mișelește
Iubirea cei săraci la minte,
Tu dă din umeri…și zâmbește
Stăpân pe gândul tău cuminte,
Stăpân pe gândul tău cuminte.
Departe de a mulțimii tină,
Urmează-ți brazda înainte,
Purtându-ți fruntea n veci senină.
Mihai Eminescu
Glossă
Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.
Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?…
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.
Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naşte
Şi o clipă ţine poate;
Pentru cine o cunoaşte
Toate-s vechi şi nouă toate.
Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.
Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate.
Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.
Nu spera când vezi mişeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:
Ce e val, ca valul trece.
Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.
De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
Tu rămâi la toate rece.
Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.
Bibliografie
Fierescu, Gh. Ghiță Mic dicționar îndrumător în terminologia literară, Editura Ion Creangă, 1979, https://dexonline.ro/definitie/glosa/definitii