Ion Iliescu
Rezumat
Ion Iliescu (3 martie 1930 Oltenița, România) este un inginer și un politician român. A fost un politician în structurile comuniste (secretar CC al PCR, ministru, deputat), apoi președinte interimar în perioada 22 decembrie 1989-1992, apoi președinte ales al României de 2 ori, în 1992-1996 și în 2000-2004, apoi senator de 2 ori, în perioada 1996-2000 și 2004-2008. Lider al FSN și PDSR. Reprezentant al neocomunismului nostalgic în România. Lider cu mentalitate și apucături tiranice, autoritare, comuniste și nedemocratice. Este artizanul mineriadelor și contramanifestațiilor din perioada de după Revoluția din Decembrie 1989. A deturnat sensul anticomunist al Revoluției din Decembrie 1989 prin preluarea puterii și printr-o guvernare cu numeroase elemente violente și nedemocratice. A învrăjbit societatea românească, semănând discordie între diverse categorii de cetățeni: intelectualitate-muncitorime, studențime -muncitorime. A reprezentat interesele Moscovei comuniste din acea perioadă.
Familia
Tatăl său a fost Alexandru Iliescu și mama sa Maria (născută Dumitru Toma).
Tatăl său a fost comunist ilegalist. În 1931 a plecat în URSS. A participat la Congresul al V-lea al PCdR(Partidul Comunist din România). A rămas 4 ani în URSS. Când s-a întors în România, a fost arestat și încarcerat. Condamnarea a fost de 3 ani, fiind acuzat că ar fi militat pentru dezmembrarea României și trecerea Basarabiei la URSS. A murit în închisoare.
Părinții săi s-au despărțit când Ion avea un an. Tatăl său s-a recăsătorit la scurt timp.
Repere
A studiat la Liceul Industrial-Polizu, Liceul „Spiru Haret” şi Colegiul „Sfântul Sava”.
Intră la Institutul Politehnic din Bucureşti (1950) unde studiază hidroenergia şi gospodărirea apelor.
Lucrează la Institutul Energetic din Moscova (1950 – 1954).
În 1951 se căsătoreşte cu Nina Şerbănescu, inginer, cercetător ştiinţific în domeniul coroziunii metalelor.
În 1955 devine inginer proiectant la Institutul de Studii şi Proiectări Energetice din Bucureşti.
Devine secretar al CC al UTM în 1956.
Intră în Comitetul Central al PCR în 1965.
Devine membru al Marii Adunări Naţionale (forul legislativ din acea vreme) în perioada 1957 – 1985.
Activează ca ministru al Tineretului în 1967-1971.
Devine secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, secţia de Propagandă, în 1971.
Se opune orientării spre comunismul asiatic, susținând linia Moscovei. De aceea Ceaușescu îl marginalizează.
Ajunge vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Timiş, între anii 1971 – 1974 şi preşedinte al Consiliului Judeţean Iaşi, între anii 1974 – 1979.
Devine membru supleant în 1974, permanent din 30 martie 1979, al Consiliului de Stat.
Este eliberat din funcţia de membru al CC al PCR pe 22 noiembrie 1984.
Conduce Consiliul Naţional al Apelor (1979-1984).
Devine director al Editurii Tehnice (1984-1989)
Activează ca preşedinte al Federaţiei Române de Caiac-Canoe.
La Revoluția din Decembrie 1989 participă doar după fuga lui Ceaușescu cu elicopterul de pe sediul Comitetului Central din 22 decembrie. Este chemat de generalul Militaru.
Cele 3 mandate
La alegerile din 20 mai 1990, Iliescu obține 85% din voturi în fața celor 2 contracandidați, Radu Câmpeanu (PNL, 10%) și Ion Rațiu (PNȚCD) 4%.
Manifestațiile maraton din Piața Universității, care durează din 22 aprilie până pe 15 iunie 1990, contestă legitimitatea lui Iliescu și FSN-ului. Iliescu a refuzat dialogul cu reprezentanții manifestanților. Manifestațiile se sfârșesc tragic cu venirea minerilor în capitală.
Conduce România cu Petre Roman ca prim ministru al unui guvern FSN până în septembrie 1991 și apoi cu Theodor Stolojan până în 1992.
La alegerile din 11 octombrie 1992, Iliescu obține în al 2-lea tur de scrutin 61% în fața contracandidatului Emil Constantinescu (CDR), care obține 38% din voturi.
Conduce statul român cu Nicolae Văcăroiu ca prim ministru al unui guvern dominat de FDSN (PDSR din 1993)
Una dintre problemele economice majore, care nu a fost rezolvată, a fost închiderea întreprinderilor de stat cu pierderi, mereu amânată din pricina temerii că FSN își va pierde mare parte din electorat.
O a doua problemă, tot nerezolvată, a fost restituirea bunurilor confiscate abuziv de comuniști, fie în natură, fie cu achitarea contravalorii în bani.
O a treia problemă a fost legată de dezvoltarea televiziunilor private, susținătoare ale opoziției. Când acestea au ajuns la o acoperire foarte mare în țară, Iliescu a pierdut alegerile.
O parte covârșitoare din intelectualitate și o parte covârșitoare din studențime și o mare parte din presă îl contestă pe Iliescu.
La alegerile din 17 noiembrie 1996, Emil Constantinescu câștigă alegerile cu 54% în al 2-lea tur de scrutin, Ion Iliescu obținând 45%.
Iliescu devine senator în cadrul opoziției.
Pe 10 decembrie 2000, Iliescu obține 66% din voturi în al 2-lea tur de scrutin în fața contracandidatului C.V. Tudor, care obține 33% din voturi.
Iliescu conduce statul român împreună cu Adrian Năstase ca prim ministru.
Devine șef la Institutul Revoluţiei Române (2004-2021). A plecat prin demisie în 2021.
Pe 21 aprilie 2005 pierde funcția de președinte al PSD în fața lui Mircea Geoană. Devine președinte de onoare al PSD.
Mineriade și contramanifestații
Iliescu a ordonat 4 mineriade: 28-29 ianuarie 1990, 18-19 februarie 1990, 13-15 iunie 1990, 24-28 septembrie 1991 și numeroase contramanifestații cu diverse categorii de muncitori, conduși de forțele de securitate. La mineriada din 13 iunie 1990, au murit oficial 6 persoane, prin împușcare (4), prin înjunghiere (1) și în urma unui infarct (1): Mitriță Lepădatu, Gheorghe Duncă, Valentin Mocanu, Dragoş Drumea şi alţi doi al căror nume nu este public. Dar estimările avizate indică în jur de 100 persoane ucise.[2][3]
Atitudinea față de fostul rege Mihai I
În 1990 regimul condus de el l-a obligat pe fostul rege Mihai I să părăsească țara, când acesta se îndrepta spre Curtea de Argeș.
În 1992 i s-a permis fostului rege Mihai I să vină în țară de Paști.
În 1994 i s-a interzis din nou să viziteze România, fiind întors la aeroport.
Viața sentimentală
Este căsătorit cu Nina Şerbănescu din 1951. Nu au copii. Soția lui a avut 3 sarcini toxice, iar apoi nu a mai putut rămâne însărcinată.
Cei doi au adoptat fără acte un copil, Mihail Bujor Sion, rămas orfan în urma unui accident aviatic în care și-a pierdut ambii părinți. Acesta a devenit șef al cancelariei prezidențiale, consilier prezidențial pe probleme economice și a ocupat diverse funcții diplomatice. Mihai a fost căsătorit cu Ioana Pavelescu, fiind în prezent căsătorit cu modelul Laura Iordache.
Cărți
Probleme globale. Creativitate (1992)
Revoluţie şi reformă (1993)
România în Europa şi în lume(1994)
Revoluţia trăită (1995)
Momente de istorie (volumul I, 1995, volumul II şi III, 1996)
Dialoguri româno-americane (1996)
Viaţa politică, între violenţă şi dialog (1998)
Încotro – societatea românească? (1999)
Renaşterea speranţei (2001)
Revoluţia Română (2001)
Integrare şi globalizare, viziunea românească (2002)
Agent KGB
În 1995 în ziarul Ziua apare un interviu în care un fost ofițer KGB afirmă ca Iliescu este un infiltrat KGB.
Trimitere în judecată
A fost trimis în judecată în Dosarul Revoluției din 1989 și în Dosarul Mineriadei din 13-15 Iunie 1990 pentru diverse infracțiuni foarte grave, dar cele 2 dosare tărăgănează de zeci de ani de zile.
Grațieri
În 2004 Iliescu l-a grațiat pe Miron Cozma, apoi în urma protestelor a revocat decretul.
Apartenența religioasă
S-a declarat liber cugetător.
Jignirea unui ziarist
Pe 15 august 1992, la Constanța, de Ziua Marinei, Iliescu i-a spus: ,,măi animalule! De ce strigi așa, băi, animalule?” ziaristului Paul Pârvu, de la ziarul Telegraf. Ziaristul îl întrebase dacă se simte vinovat pentru morții de la Revoluție și dacă este criminal.
Avere
Averea declarată oficial:
-4200 euro pensie
– venituri de 325 000 de euro în perioada ian.2011-octombrie 2023
-o indemnizație lunară de circa 700 euro de la Academia de Științe Agricole și Silvice Gheorghe Ionescu-Sisești din București.
– 13 050 lei (iulie 2017) de la Administrația Prezidențială
-vilă cu etaj de 171 cm pătrați, pe strada Moliere, în cartierul Primăverii.
Personalitatea
Este tupeist, curajos, nesimțit, ambițios, oportunist. Abil, viclean. Tendințe autoritare. Nedemocrat. Lipsit de scrupule.
Declarații celebre
Pus astfel în lumină, ancorat in sinergia faptelor, recursul la universalitate nu eludează meandrele concretului.
(despre soții Ceaușescu)… nu au nimic de-a face nici cu socialismul, nici cu ideologia comunismului științific. Au întinat numai numele Partidului Comunist Român. Au întinat numai memoria celor care și-au dat viața pentru cauza socialismului în această țară. (decembrie 1989)
Unii le plâng de milă câtorva golani (din Piața Universității), care provoacă dezordine în centrul orașului.(iunie 1990)
(către mineri) Vă mulţumesc pentru că aţi demonstrat şi în aceste zile, că sunteţi o forţă puternică, cu o înaltă disciplină civică şi muncitorească, oameni de nădejde şi la bine, dar mai ales la greu”( 15 iunie 1990)
Măi animalule! De ce strigi așa, băi animalule?(15 august, 1992)
Geoană s-a purtat ca un prostănac între cele două tururi de scrutin ale prezidenţialelor, când s-a dus prin ţară şi a spus că UDMR va merge alături de PSD la guvernare.(1.03.2005)
Nu-s apărătorul sărăciei, aşa cum tot spune Ponta, şi nu am pledat pentru sărăcirea tuturor. Dar mai bine sărac şi cinstit, decât bogat şi hoţ (16 octombrie 2010)
Bibliografie
https://web.archive.org/web/20041021002732/http://www.presidency.ro/index.php?_RID=htm&id=4https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Ion_Iliescu
https://www.mediafax.ro/editorialistii/istoria-fara-perdea-22-decembrie-1989-lovitura-de-stat-data-revolutiei-romane-cum-a-aterizat-ion-iliescu-in-fruntea-tarii-19809592
https://hotnews.ro/russian-dissident-who-copied-the-gorbachev-foundations-archive-mitterrand-and-gorbachev-wanted-the-european-socialist-union-thatcher-opposed-germanys-reunification-745182
https://www.realitatea.net/stiri/actual/marele-secret-al-lui-ion-iliescu-de-ce-nu-a-avut-copii-cui-ii-va-lasa-toata-averea_63138ac84514643150491482
https://romanialibera.ro/sport/ion-iliescu-a-implinit-81-de-ani-vezi-cele-mai-tari-declaratii-ale-fostului-presedinte-218444/
Ion Iliescu Ion Iliescu Ion Iliescu Ion Iliescu Ion Iliescu Ion Iliescu Ion Iliescu Ion Iliescu Ion Iliescu Ion Iliescu Ion Iliescu Ion Iliescu Ion Iliescu Ion Iliescu Ion Iliescu