Limbaj

Limbaj

Citare

Dacă vreţi să citaţi acest articol copiaţi textul de mai jos, adăugând la sfârşit data citării:

Enciclopedie.info, Limbaj, http://www.enciclopedie.info/limbaj/, (data citării)

Definiţie

Limbajul în sens larg este un un sistem de semne care sunt manipulate după anumite reguli cu scopul de a fixa, a prelucra şi a transmite informaţii, emoţii, sentimente, rugăminţi, comenzi, instrucţiuni, întrebări.

Schema de comunicare

Schema de comunicare cuprinde următoarele elemente:

1.Emițătorul

2.Receptorul

3.Canalul de comunicare

Este veriga care mijlocește transmiterea mesajului: aerul, apa,

4.Semnalul

Este entitatea fizică prin care se obiectivează mesajul: sunet, semn grafic, gest, lumină, etc

5.Codul

Este un sistem de semne prin care se semnifică un anumit lucru.

Forme

Limbajul extern

Limbajul oral

Se formează primul în ontogeneză, pe baza lui se formează apoi și limbajul scris.

Limbajul oral prezintă avantajul expresivității (gestică, mimică, intonație, timbru, accent, alegerea cuvintelor, modul de frazare, etc).

Reflectă întreaga personalitate: nivelul intelectual, caracterul, temperamentul.

Forme
1.Monologul

a.Vorbitul către un auditoriu

Mesajul trebuie să fie adaptat nivelului auditoriului, trebuie să fie suficient de expresiv, fluent și să nu fie lung pentru a nu plictisi. Feed-backul auditoriului constă în mimică, gestică, rumoare, uneori aplauze sau huiduieli, pe care emițătorul le poate lesne înțelege.

b.Monologul oral absolut

Unii oameni practică un anumit monolog interior, în care se mustră singuri sau se încurajează singuri (de exemplu jucătorii de tenis practică acest lucru în mod frecvent). Dacă însă monologul are alte valențe și are o durată mare de timp atunci el depășește sfera normalului.

2.Dialogul

Rolurile de emițător și receptor se schimbă succesiv.

Limbajul scris

În ontogeneză apare mai târziu decât limbajul oral.

Apare doar în urma unui proces de învățare.

Se formează mai greu și mai lent decât limbajul oral, fiind mult mai pretențios.

Numărul celor care stăpânesc bine limbajul scris este mult mai mic decât numărul celor care posedă un limbaj verbal dezvoltat.

Reflectă mai fidel gândirea și capacitățile intelectuale.

Limbajul intern

Atinge nivelul optim la 14-16 ani.

Limbajul intern devine suportul principal al activității mentale, având avantajele conciziei și vitezei foarte mari (de sute de ori mai mare decât cea a vorbirii)

Limbajul intern îndeplinește funcții de anticipare, proiectare, conducere dinlăuntru și de coordonare a limbajului oral și a scrisului.

Este prezent și în vise.

Evoluția limbajului în ontogeneza timpurie

2-3 luni gânguritul: bebelușul emite sunete izolate ca răspuns la unele situații

6 luni lalațiunea: sunt emise și repetate silabe precum „la”, „pa”, „ma”, „ba”, etc

8-9 luni debutul înțelegerii: se urmează ordine simple, ceea ce înseamnă începutul înțelegerii limbajului

10-12 luni primele cuvinte: se emit cuvinte precum „mama”, „papa”, „apa”.

18 luni cuvântul-propoziție: se folosesc diverse cuvinte cu înțeles de propoziție (completate prin gesturi sau intonație)

2 ani propoziții incomplete: sunt construite propoziții simple, formate din câteva cuvinte, fără respectarea gramaticii

3 ani propoziții complete: comunicarea devine inteligibilă și coerentă

4 ani perfecționarea limbajului extern: limbajul extern se perfecționează, dar totuși există unele sunete deformate sau unele bâlbâieli (considerate normale pentru această vârstă)

5-6 ani apare limbajul asonor, pentru sine, în urma interiorizării limbajului oral

6-7 ani debutul învățării scrisului și cititului: se învață citirea materialelor scrise și se începe învățarea scrierii

Clasificare

Limbajele pot fi

a) după natura fizică a semnelor: vorbite, scrise, bazate pe gestică

b) după natura vocabularului: limbaje de cuvinte (cu structură alfabetică) şi limbaje ideografice (limbajul cifrelor, limbajul simbolic în genere). Limbajul simbolic a jucat şi joacă un rol important în cunoaşterea ştiinţifică.

Limbajul natural este 1.Aproape universal, el permiţând oamenilor să comunice aproape tot ce vor să comunice 2.Este reflexiv căci poate vorbi despre sine 3.Nu este foarte precis şi de aceea ştiinţa a adăugat şi limbajul simbolic în activitatea sa curentă. 4.Este indispensabil societăţii omeneşti.

Limbajul vorbit este un sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate, specific oamenilor, prin care aceştia îşi exprimă gândurile, sentimentele, dorinţele, etc.[1]

Funcţii

Limbajul are mai multe funcţii:

1.Funcţia informativă- pentru a transmite informaţii

Ex: Bucureştiul este capitala României.

Ex: Apa fierbe la 100 grade Celsius.

2.Funcția de cunoaștere

Sunt fixate rezultatele activității de cunoaștere prin intermediul limbajului scris.

3.Funcția simbolică (de reprezentare)

Sunt substituite obiectele, fenomenele și relațiile prin diverse semne (verbale, scrise)

4.Funcția persuasivă

Se urmărește inducerea unor idei și sentimente. Uneori se încearcă manipularea.

5.Funcția ludică

Este valorificată în literatură (în bancuri în special), jurnalistică, publicitate, în jocuri de cuvinte (fazan, omleta cuvintelor, cuvinte încrucișate)

6.Funcţia afectivă (expresivă)- pentru a exprima emoţii, sentimente, convingeri

Sunt valorificate și intonația, ritmul vorbirii, pauzele, accentele, mimica, pantomimica, gestica

Ex: Fir-ar să fie! (nemulţumire din pricina faptului că ceva nu a ieşit cum trebuie)

Ex: Of! (durere, neplăcere, amărăciune, regret; deznădejde; necaz, ciudă)

Ex: Vai…!(compătimire sau autocompătimire, durere, regret, suferinţă)

Ex: Măi să fie! (neîncredere în ceea ce spune interlocutorul)

Ex:  Wow! (admiraţie sau ironie, în funcție de ton)

Ex: Bravo! (aprobare, laudă, admiraţie, apreciere entuziastă sau ironie, în funcție de ton)

Ex: Felicitări! (laudă pentru un succes sau ironie, în funcție de ton)

Ex: Aşa da! (aprobare entuziastă sau ironie, în funcție de ton)

Ex: Ce meci! (dezamăgire sau entuziasm, în funcţie de ton)

Înjurăturile sunt expresiile enervării, supărării, mâniei. Nu au un conținut directiv serios.

7.Funcţia directivă- rugăminţi, interdicţii, comenzi, etc

a) Rugăminţi

Ex: Vă rog să vorbiţi respectuos!.

Ex: Vă rog să-mi spuneţi părerea dvs.

Ex: Te rog să nu sari peste mese!

Ex: Te-ai spălat pe dinți?  (dacă cel care a pus întrebarea știe că răspunsul este negativ; întrebare retorică care are sensul ,,te rog să te speli pe dinți)

b) Interdicţii

Ex: Fumatul în instituţiile publice este interzis!

Ex: Copiatul şi vorbitul sunt interzise în timpul examenului.

Ex: Consumul de mâncăruri sau băuturi aduse de acasă în incinta localului este interzis.

Ex: Consumul de băuturi alcoolice pe stradă este interzis.

Ex: Fumatul în lift este interzis.

c) Comenzi

Ex: Du-te la culcare!

Ex: Spală-te pe dinţi!

Ex: Îmbracă-te bine!

8.Funcția de solicitare de informații

Prin întrebări oamenii solicită informații

Ex: Care este capitala Spaniei?

Ex: Ce film ai văzut ieri?

Proverbe

Vorbe

Vorbele bune răcoresc mai mult decât apa rece (proverb englez, pag 53).

Cuvântul cel mai dulce

La-ntristare leac aduce (proverb românesc).

Limba oase n-are, dar oase sfărâmă (proverb românesc).

Vorbă lungă, sărăcia omului (proverb englez, pag 55).

Cei care vorbesc mult fac puține (great talkers are little doers) (proverb englez, pag 55).

Fapte, nu vorbe (deeds, not words) (proverb englez, pag 56).

Cuvântul întâi să-l cioplești, apoi să-l arăți (proverb românesc).

Cuvintele frumoase încântă proștii (proverb englez, pag 57).

Farmecul limbii e cea mai periculoasă vrajă (the magic of the tongue is the most dangerous of spells) (proverb englez, pag 59).

Cuvântul este oglinda sufletului, după cum vorbește omul, așa și e (speech is the mirror of the soul, as a man speaks, so he is) (proverb englez, pag 58).

Vorba zboară, scrisul rămâne (proverb românesc).

Cine defaimă pe altul înaintea ta și pe tine o să te defaime înaintea altora (proverb francez, pag  49).

Cine vorbește seamănă, cine ascultă culege (proverb francez, pag  48).

Tăcere

Mai bine să taci decât să vorbești rău (proverb francez, pag 221).

Nu știe să vorbească cine nu știe să tacă (proverb francez, pag 221).

Cine tace e lăsat în pace (proverb francez, pag 221).

Tăcerea e înțelepciune și creează prieteni (proverb englez, pag 219).

Când e supărat, omul serios tace (proverb bengalez, pag 122).

Taci să tac, să ne fie casa casă și masa masă (proverb românesc, pag 267).

Bibliografie

Logică şi argumentare, clasa a 9-a, pag 10-11,  Petre Bieltz şi Mircea Dumitru, Editura All Educational, 1999

Gheorghe Enescu- Dicţionar de logică, pag 167-172, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985

https://dexonline.ro/definitie/limbaj

Manual de psihologie, clasa a X-a, autori Elena Lupşa şi Victor Bratu, pag 40-42, Editura Corvin, Deva.

https://oradeapipp.files.wordpress.com/2013/11/psihologie-clsx.pdf

https://dexonline.ro/definitie/limbaj

Mic dicţionar de proverbe franceze, coordonator de ediţie şi traducător:prof.col.(r.) Mircea Duduleanu- Pelendava, ISBN 973-97244-4-2

Editura Pelendava, Bucureşti, 1998,

Mic dicţionar de proverbe engleze, Editura Pelendava, Bucureşti, 1997, ISBN 973-97244-2-6

Proverbe şi cugetări bengaleze, ediţie îngrijită de Amita Bhose, Editura Albatros, Bucureşti, 1975

Articole înrudite

Gramatică

Lingvistică

 

 

 

Please follow and like us:

Note subsol:

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.