Lumea vie

Lumea vie

Denumiri

Lyrurus tetrix, Black Grouse
Cocoş de mesteacăn (Lyrurus tetrix), Black Grouse, mascul. Autor: Steve Garvie. Data: 6 februarie 2009. Locaţia: Glen Quaich, Breadalbane, Scoţia. Licenţa: Attribution-ShareAlike 2.0 Generic (CC BY-SA 2.0)
Sciurus vulgaris, Eurasian Red Squirrel, Red Squirrel
Veveriţă roşcată (Sciurus vulgaris fuscoater) pe copac gros. Autor: Vladimir Maftei. Data: 29.10.2014. Locaţia: Bucureşti, Parcul Herăstrău. Licenţa: Toate drepturile rezervate.

Orice organism viu poartă o denumire populară (sau uneori mai multe, există şi sinonime, de exemplu Sciurus vulgaris are 2 denumiri populare: veveriţa roşie şi veveriţa roşie eurasiatică[1]; tăunul mai este numit în popor bărzăun, gărgăun, musca calului, etc[2]) şi o denumire ştiinţifică (sau uneori mai multe; există sinonime ştiinţifice, de exemplu cocoşul de mesteacăn are denumirea ştiinţifică actuală Lyrurus tetrix, dar în trecut era denumit Tetrao tetrix[3]).

Denumirea ştiinţifică este în limba latină. Ea este compusă din două cuvinte (de exemplu veveriţa roşie (sau roşcată) are denumirea ştiinţifică Sciurus vulgaris, deci vorbim de o nomenclatură binară sau binomială) sau din trei cuvinte (de exemplu tigrul siberian are denumirea ştiinţifică Panthera tigris altaica, aici fiind o nomenclatură trinominală; similar, în România există veveriţa Sciurus vulgaris fuscoater[4], care este o subspecie a veveriţei roşii Sciurus vulgaris). Primul cuvânt reprezintă genul, al doilea reprezintă specia. Dacă există al treilea cuvânt, el reprezintă subspecia. Prin convenţie, primul nume din cadrul denumirii ştiinţifice se scrie cu literă mare, iar ultimul cuvânt se scrie cu literă mică (de exemplu Sciurus vulgaris). Dacă denumirea ştiinţifică are trei cuvinte, primul se scrie cu literă mare iar următoarele două cuvinte se scriu cu literă mică. Unitatea folosită în clasificarea plantelor şi animalelor se numeşte taxon. Astfel ,,Sciurus vulgaris” este un taxon. ,,Calendula officinalis” este un alt taxon. Taxonomia este ştiinţa care se ocupă cu clasificarea organismelor vii.

Regnuri

Toate organismele vii se pot încadra în următoarele regnuri:

1.Monera (gr. monéres- singur, izolat[5]): procariote (greacă: pro – înainte, caryon – nucleu[6]):bacteriile

2.Protista (protiste): alge roşii, alge brune, alge verzi, euglenoficee; oomicete; sarcodine, ciliofore, zooflagelate, sporozoare

3.Fungi (ciuperci)

4.Plantae (plante)

5.Animalia (animale)

Tipuri de organisme vii

Organismele vii pot fi clasificate în funcţie de diverse criterii:

a.după caracteristicile structurale

1.virusuri (sau viruşi): entităţi infecţioase strict parazite, fără organizare celulară

2.organisme cu structură celulară

b.după structură

  1. Organisme procariote: organisme primitive unicelulare, fără nucleu distinct. Sunt grupate în regnul Monera: bacteriile
  2. Organisme eucariote: organisme unicelulare şi pluricelulare. Au un nucleu distinct. Eucariotele formează regnurile Protista, Fungi, Plantae şi Animalia.

c.după modul de nutriţie:

1.organisme autotrofe, producătoare de substanţe organice din substanţe minerale, folosind energia solară (fotosintetizante) sau energia chimică (chimiosintetizante)

2.organisme heterotrofe, consumatoare de substanţe organice. Pot fi erbivore, carnivore, parazite (consumatoare de substanţe organice din corpurile organismelor vii gazdă), saprofite (consumatoare de substanţe organice în descompunere)

Organisme heterotrofe parazite: (om şi animale) purice, căpuşă, sarcoptul scabiei (sau sarcoptul râiei); (numai la animale): albine parazite, viespi parazite, muşte parazite, furnici parazite, tăuni, etc.

Organisme saprofite: fungi, anumite bacterii (de exemplu Escherichia coli, Spirochaeta cytophaga), unele oomicete (de exemplu Saprolegnia [7]

3.organisme mixotrofe, cu nutriţie şi autotrofă şi heterotrofă: euglenoficee, plante semiparazite şi plante carnivore (peste 600 specii în lume[8])

Euglenoficeeele (euglena verde, Phacus, Ascoglena) posedă clorofilă, deci sunt organisme fotoautotrofe. În condiţii de întuneric ele pierd clorofila, dar trăiesc în continuare saprofit.

Viscum album
Vâsc (Viscum album). Autor: Luc Coekaerts. Data: 7 noiembrie 2015. Locaţia: Cuis, Champagne-Ardenne, Franţa. Licenţă: CC0 1.0 Universal (CC0 1.0) Public Domain Dedication. Sursa: Flickr.

Plante semiparazite[9]: vâscul[10][11], silurul[12][13], clocoticiul[14][15]

Personalităţi

John Ray

John Ray (pictură în ulei). Autor: anonim. Data: necunoscută, donată înainte de 1939. Locaţia: National Portrait Gallery nr. 563. Licenţă: This is a faithful photographic reproduction of a two-dimensional, public domain work of art. Sursa: Wikimedia Commons.

John Ray (scris şi John Wray; 1627-1705) a fost un naturalist, teolog şi scriitor englez. A avut contribuţii importante în botanică, zoologie şi teologie. A clasificat plantele cunoscute până la el într-o lucrare monumentală. A insistat asupra distincţiei între plantele monocotiledonate şi cele dicotiledonate. El întreprinde şi o clasificare a animalelor. La insecte face distincţia între cele cu metamorfoză completă şi cele cu metamorfoză incompletă. Stabileşte specia ca ultimă noţiune în taxonomie. A argumentat existenţa lui Dumnezeu ca şi Creator omniscient. A rămas în istorie ca un naturalist important în conturarea taxonomiei ca ştiinţă.[16][17]

Carl Linné

Carl Linné (pictură în ulei). Autor: Alexander Roslin. Data: 1775. Locaţia: National Museum (Suedia), nr. 1053. Licenţă: This is a faithful photographic reproduction of a two-dimensional, public domain work of art. Sursa: Wikimedia Commons.

Carl Linné (sau Charles Linnaeus sau Carl Linnaeus; 1707-1778) a fost un naturalist şi teolog suedez, considerat părintele taxonomiei. Două au fost contribuţiile sale rămase în istorie. Sistemul de clasificare varietate-specie-gen-ordin-clasă-regn (exemplul dat de Linné: Canis lupus (lupul cenuşiu) şi Canis latrans (coiotul) sunt specii, Canis este gen, Canidae-familia, Carnivora-ordinul, Mammalia-clasa, Chordata-încrengătura, Animalia-regn, Eukarya-domeniul[18]) a fost prima sa contribuţie. Naturaliştii timpului puneau laolaltă toate animalele domestice şi toate animalele acvatice. A doua contribuţie istorică a fost sistemul binomial de denumire (gen-specie, de exemplu Rosa canina, în care primul termen este unul latin). Sistemul binomial nu a fost inventat de Linné, dar a fost consacrat de el.[19] Charles Linné a fost şi credincios, el scriind şi despre represaliile lui Dumnezeu împotriva acelora care au încălcat poruncile Sale.[20]

Bibliografie

Manual de Biologie, clasa a IX-a, Editura Corint, pag 8-9

Britannica, John Ray, https://www.britannica.com/biography/John-Ray-English-naturalist

http://www.ucmp.berkeley.edu/history/linnaeus.html

Britannica, Carolus Linnaeus, https://www.britannica.com/biography/Carolus-Linnaeus

 

lumea vie lumea vie lumea vie lumea vie lumea vie lumea vie lumea vie lumea vie lumea vie lumea vie lumea vie lumea vie lumea vie lumea vie lumea vie lumea vie lumea vie lumea vie lumea vie

Please follow and like us:

Note subsol:

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.