Memorie
Rezumat
Memoria este procesul cognitiv superior care asigură întipărirea, stocarea și reactualizarea informaţiilor sub formă de amintiri. Trăsăturile memoriei sunt: activă, selectivă, inteligibilă, contextuală, mijlocită, organizată logic şi sistemic. Conţinutul memoriei este divers: imagini, cuvinte, idei, inferenţe (raţionamente), trăiri afective, mişcări, deprinderi. Întipărirea (fixarea, memorarea) poate fi voluntară sau involuntară, logică sau mecanică, toate tipurile de fixare având rolul lor. Păstrarea depinde de anumiţi factori și poate fi de foarte scurtă durată, de scurtă durată şi de lungă durată. Memoria de lungă durată poate fi episodică sau semantică. Memoria de lungă durată poate fi perceptivă, verbală, procedurală, afectivă. Reactualizarea se face prin recunoaştere şi reproducere. Ambele pot fi voluntare sau involuntare, pot avea grade diferite de fidelitate şi pot fi prompte sau lente. Calităţile educabile ale memoriei: volum, mobilitate, trăinicia păstrării, fidelitatea reactualizării, promptitudinea reactualizării. Optimizarea memoriei depinde de factori subiectivi, factori obiectivi şi ambianţă. Uitarea are un rol atât pozitiv, cât şi negativ. Ea poate fi totală, parţială sau situaţională. Se poate produce fie treptat, fie instantaneu. Uitarea are anumite cauze. Combaterea uitării se face printr-un număr optim de repetiţii, care trebuie să fie eşalonate în timp şi însoţite de încercări de reproducere. Nu trebuie uitate lecţiile vieţii, lecţiile istoriei, ajutorul primit la greu de la unele persoane. Trebuie uitate pe cât posibil evenimentele traumatizante, eşecurile şi dezamăgirile în dragoste.
Trăsături
Memoria are câteva trăsături:
1.Activă
Informaţiile memorate nu sunt păstrate în forma în care s-au întipărit, ci suferă anumite modificări.
2.Selectivă
Omul reţine doar o parte din informaţiile cu care intră în contact, în funcţie de motivaţie, interese, vârstă, grad de cultură și afectivitate.
3.Inteligibilă
Memorarea presupune înţelegerea materialului memorat.
4.Situaţională (contextuală)
La întipărire informaţia este memorată ca desfăşurându-se într-un anumit context spaţial şi temporal, iar la reactualizare informaţia este reamintită ca petrecându-se în acel context spaţio-temporal.
Ex: Am văzut un anumit meci de fotbal duminică seara acasă.
5.Mijlocită
Fixarea, păstrarea şi reactualizarea informaţiilor se realizează prin mijlocirea unor procedee mnemotehnice (repetiţii, sublinieri, asocierea cu fondul experienţei anterioare, etc).
6.Este organizată logic şi sistemic
Între informaţiile memorate se stabilesc legături de asemănare, de contrast.
Conţinut
Conţinutul memoriei este divers. Reţinem: imagini, cuvinte, idei, inferenţe (raţionamente), trăiri afective, mişcări, deprinderi.
Procese
1.Memorarea (fixarea, engramarea)
-după prezenţa sau absenţa intenţiei
a.Memorarea voluntară
Memorarea voluntară este memorarea premeditată, care stă sub semnul ,,vreau să memorez” (adică să memorez, să păstrez şi să reactualizez) şi care se realizează prin diverse procedee mnemotehnice (repetiţii, rezumate, etc)
b.Memorarea involuntară
Memorarea involuntară este memorarea care se realizează fără intenţia noastră.
Memorarea involuntară joacă un rol important în dobândirea unei mari părţi din experienţa de viaţă.
Este mai puţin organizată şi sistematizată comparativ cu memorarea voluntară.
-după prezenţa sau absenţa înţelegerii, a gândirii
a.Memorare logică
Este o memorare bazată pe înţelegerea materialului de memorat.
Este absolut necesară în procesul de învăţare, preponderent voluntară, economicoasă, mai productivă decât cea mecanică.
b.Memorare mecanică
Este o memorare în absenţa înţelegerii materialului de memorat. Este o memorare formală.
Este absolut necesară la începutul vieţii şi atunci când materialul de memorat nu are sens.
Nu are durabilitate pe termen lung.
2.Păstrarea
Trăinicia păstrării depinde de :
-particularităţile materialului de memorat (lungime, organizare, familiaritate, atractivitate)
-condiţiile în care a fost achiziţionat materialul de memorat (dacă memorarea a fost una de calitate sau nu)
-trăsăturile psihofiziologice ale subiectului (unii au o capacitate de memorare mai mare graţie antrenamentului şi tehnicilor folosite)
Păstrarea informaţiilor poate fi:
-în funcţie de forma în care materialul stocat se păstrează
a.Păstrare în formă exactă a informaţiilor
b.Păstrare în formă modificată a informaţiilor
Păstrarea (memoria) poate fi
-în funcţie de durată
a.Memoria de foarte scurtă durată (memoria senzorială)
Memoria senzorială (vizuală, auditivă, tactilă)
Durează 0-5 secunde. Face posibilă percepţia
b.Memoria de scurtă durată (memorie de lucru, memorie operaţională)
Durată
Asigură stocarea informaţiei pentru 15-20 secunde. D. Nornam susţine că ea durează între 1-2 secunde şi 8-10 minute.
Volum
Memoria de scurtă durată este limitată în ceea ce priveşte volumul. G. Miller demonstrează că limita este de 7+/-2 elemente (litere sau figuri simple). Dacă elementele sunt grupate, limita este de 7 grupări, dar fiecare nu poate avea mai mult de 5+/-1 elemente.
Importanţă
Ea este foarte importantă deoarece informaţiile din memoria de scurtă durată trec în memoria de lungă durată dacă sunt repetate de către subiect, dacă prezintă o încărcătură afectivă, sau dacă pot fi legate de cunoştinţele anterioare deja consolidate.
Ea ne ajută să operăm cu informaţiile curente cât este necesar, fiind numită din acest motiv şi memorie de lucru sau memorie operaţională.
c.Memoria de lungă durată
Păstrează informaţiile timp îndelungat, uneori toată viaţa.
Conţinutul ei este bine organizat şi poate fi folosit de subiect în funcţie de necesităţile apărute.
Memoria episodică cuprinde episoade trăite personal de subiect, într-un anumit context de spaţiu şi timp.
Memoria semantică cuprinde idei, concepte, operaţii, scheme, deprinderi, atitudini, convingeri.
Memoria de lungă durată poate fi
-după modalitatea informaţională preferenţială
1.Memoria perceptivă (vizuală, auditivă, tactilă, gustativă, etc)
Reţine percepţii de diverse tipuri (imagini, sunete, gusturi, etc)
2.Memoria verbală
Reţine un material abstract: concepte, simboluri, inferenţe
3.Memoria procedurală
Reţine acţiuni sau reguli de acţiuni
4.Memoria afectivă
Reţine emoţii, sentimente, pasiuni
3.Reactualizarea
Reactualizarea informaţiilor înseamnă folosirea şi valorificarea informaţiilor fixate şi păstrate.
Se realizează prin recunoaştere (în prezenţa obiectului, presupune preponderent procese de percepţie) şi reproducere (în absenţa subiectului)
Recunoaşterea şi reproducerea se pot realiza voluntar sau involuntar, pot avea grade diferite de fidelitate (de la foarte fidel la eronat) şi pot fi făcute prompt sau lent.
Şi reactualizarea produce modificări ale informaţiei, ca şi întipărirea şi păstrarea.
Calităţile memoriei
1.Volum
2.Mobilitate: capacitatea de a acumula cunoştinţe noi, de a le pune în legătură cu cele vechi, de a le reorganiza, de a le modifica pe cele existente.
- Rapiditatea fixării
4.Trăinicia păstrării
5.Fidelitatea reactualizării
6.Promptitudinea reactualizării
Aceste calităţi pot fi educate.
Factorii de optimizare a memoriei
1.Factori subiectivi
-sănătatea
-oboseala
-stresul
-gradul de implicare a subiectului
-interesele
-trebuinţele
-aspiraţiile
-atitudinile
Pentru o bună memorare trebuie să fim sănătoşi, odihniţi, să eliminăm stresul, să existe o implicare subiectivă, trebuie ca materialul de memorat să corespundă intereselor noastre, trebuie să existe o trebuinţă de creştere, trebuie să existe o aspiraţie de a realiza ceva şi trebuie să existe o atitudine pozitivă cu privire la materialul de memorat.
2.Factori obiectivi
-natura materialului (concret-intuitiv sau verbal-simbolic)
Memorarea trebuie să înceapă de la lucrurile mai uşoare şi să continue cu lucrurile mai grele.
-gradul de organizare a materialului
Materialele organizate se reţin mult mai bine decât cele neorganizate. Dacă materialul de memorat nu este organizat, sau este insuficient organizat, atunci trebuie să îl organizăm noi.
-volumul materialului
Dacă volumul este mai mare el trebuie memorat pe bucăţi.
-gradul de noutate a materialului
Materialele familiare se reţin mai uşor, cele nefamiliare mai greu. De aceea trebuie insistat pe memorarea celor nefamiliare.
-locul în cadrul activităţii
Se reţine mai uşor scopul şi mai greu mijloacele
-poziţia în structura seriei
Începutul şi sfârşitul se reţin mai uşor, iar mijlocul mai greu. De aceea trebuie insistat pe memorarea părţii de mijloc.
3.Ambianţa (factori perturbatori, lumină, temperatură, mobilier) joacă un rol important.
Astfel trebuie să ne creăm o ambianţă optimă pentru memorat. Trebuie în primul rând să eliminăm factorii perturbatori: zgomotele, discuţiile altora din jurul nostru. De asemenea, trebuie să refuzăm invitaţiile de a merge în altă parte şi să nu ne angajăm în alte activităţi prin casă. Apoi trebuie să avem o lumină bună în locul unde dorim să memorăm. Temperatura trebuie să fie potrivită. Mobilierul trebuie să fie şi el adecvat: trebuie să scriem la un birou sau la o masă, să stăm pe un scaun cu spătar.
Uitarea
Rol pozitiv
-are un rol pozitiv dacă uităm detaliile, informaţiile neesenţiale, inutile. În acest sens ea are un rol pozitiv, fiind un fenomen normal şi necesar pentru evitarea supraîncărcării inutile a minţii. Este bine ca detaliile unor evenimente traumatizante (decese, violenţe, abuzuri sexuale, şocuri de diverse tipuri) să fie uitate pentru a nu avea coşmaruri, a nu fi afectaţi de stres şi a ne putea duce viaţa în continuare. Este bine să uităm şi greşelile de mică şi medie importanţă ale prietenilor, rudelor, cunoscuţilor faţă de noi. Este bine să uităm eşecurile pentru a nu rămâne marcaţi pe viitor, dar să ne amintim lecţiile. În fotbal se spune că înfrângerile trebuie uitate repede. Dezamăgirile în dragoste trebuie uitate repede.
Rol negativ
-are un rol negativ dacă uităm lucrurile esenţiale, folositoare, necesare. În acest sens ea este un fenomen negativ, care trebuie combătut. Nu trebuie uitate nici lecţiile vieţii pentru a nu repeta aceleaşi greşeli. ,,Cine uită istoria este condamnat s-o repete”, spune o vorbă înţeleaptă. Nu trebuie uitate persoanele care ne-au făcut rău în mod premeditat pentru a nu repeta experienţa. Un proverb englezesc spune: ,,Dacă m-ai înşelat o dată, să-ţi fie ruşine! Dacă m-ai înşelat a doua oară să-mi fie ruşine!”. Este foarte rău să uităm cine a fost alături de noi la greu. Este foarte rău să uităm de unde am plecat.
Tipuri de uitare
Uitarea poate fi
1.Totală
2.Parţială
3.Situaţională (lapsusuri, blocaje temporare)
Cauze:
-nefolosirea informaţiilor timp îndelungat
-insuficienta consolidare în faza memorării
-stările emoţionale negative, momentele penibile, impresiile negative sunt uitate mai repede decât cele plăcute
-lipsa de interes
-lipsa de efort voluntar adecvat
-starea de oboseală
-consumul de droguri şi alcool
Uitarea se produce fie treptat (în mod obişnuit), fie instantaneu (în cazul şocurilor)
Combaterea uitării
Combaterea uitării se face prin repetiţii care trebuie să respecte următoarele condiţii:
-un număr de repetiţii optim
Un număr prea mic duce la subînvăţare şi iluzia învăţării. Un număr prea mare duce la supraînvăţare şi apariţia fenomenului de saturaţie
-repetiţii eşalonate în timp, nu comasate
Repetiţiile trebuie să fie eşalonate, adică făcute la distanţă de 5-20 minute sau 1-2 zile. În cazul comasării lor intervine oboseala.
-repetiţia trebuie însoţită de încercări de reproducere
Proverbe, citate
Cine uită istoria este condamnat s-o repete.
Dacă m-ai înşelat o dată, să-ţi fie ruşine! Dacă m-ai înşelat a doua oară să-mi fie ruşine!
Mincinosul trebuie să aibă memorie bună. (Quintilian)
Memoria este biblioteca minţii. (Francis Fauvel-Gouraud)
Memoria este un lucru complicat, o rudă a adevărului, dar în mod cert, nu e sora sa geamănă. (Barbara Kingsolver)
Memoria e chinul geloşilor.(Victor Hugo)
Uitarea este vechiul leac pentru mizeria umană.(Alfred de Musset)
Uitarea e leac jignirilor.(Publilius Syrus)
Nu uita cine ţi-a fost alături la greu.
Nu uita de unde ai plecat.
Fericirea nu este nimic altceva decât o sănătate bună şi o memorie proastă. (Albert Schweitzer)
Cine a iubit mai mult uită mai greu persoana iubită după ce s-a despărţit.
Bibliografie
Manual de psihologie, clasa a X-a, autori Elena Lupşa şi Victor Bratu, Memoria, pag 30-33, Editura Corvin, Deva.
https://oradeapipp.files.wordpress.com/2013/11/psihologie-clsx.pdf
Memorie Memorie Memorie Memorie Memorie Memorie Memorie Memorie Memorie Memorie Memorie Memorie Memorie Memorie Memorie Memorie Memorie Memorie Memorie Memorie Memorie Memorie Memorie Memorie Memorie Memorie Memorie Memorie Memorie Memorie Memorie Memorie Memorie Memorie Memorie Memorie Memorie Memorie Memorie Memorie