Metodele psihologiei
1.Metoda observației
Urmărește 2 aspecte:
-latura stabilă a personalității (înălțime, greutate, lungimea membrelor, forma și mărimea capului)
-latura dinamică a personalității (comportamentul în situații concrete)
Condițiile unei bune observații:
1.să fie făcută cu scop și cu un plan dinainte stabilit
2.să fie bine selectată situația în care iese la iveală cel mai bine caracteristica studiată
3.să aibă un caracter focalizat (să nu urmărească și alte aspecte ale comportamentului)
4.să fie sistematică, structurată
5.să rețină și să înregistreze fidel și complet datele obținute
Clasificarea tipurilor de observație
1.după modul de desfășurare
a.observație directă (observatorul este prezent în spațiul de acțiune al subiectului și subiectul este conștient de acest lucru)
b.observație indirectă (observatorul nu se găsește în spațiul de acțiune al subiectului)
c.observator uitat (observatorul este prezent, dar este atât de familiar încât subiectul îl ignoră)
2.după gradul de implicare a observatorului în desfășurarea evenimentelor
a.observație pasivă
b.observație activă
3.după încadrarea în timp
a.observație continuă (care durează mult timp)
b.observație secvențială (cu întreruperi)
4.după obiectivul urmărit
a.observare parțială (selectivă)
b.observare globală (este observat comportamentul general)
5.după persoana observată
a.observare obișnuită (observatorul este diferit de subiect)
b.autoobservație (observatorul este chiar subiectul)
Metoda experimentului
Recurge la provocarea deliberată a evenimentelor.
A fost introdusă de W. Wundt în 1879.
Operează cu variabile:
1.Independente (I)
Sunt controlate direct de experimentator, fiind folosite pentru provocarea evenimentelor.
2.Dependente (R)
Sunt reprezentate de reacțiile și răspunsurile date de subiect.
3.Subiect (S)
Sunt cele care aparțin subiectului (vârstă, sex, nivel de instruire, etc) și care sunt identificate și controlate de experimentator.
4.Intermediare (E)
Nu pot fi identificate și controlate de experimentator. Depind de interiorul subiectului.
Metoda convorbirii
Metoda anchetei
Are două forme:
1.Ancheta pe bază de chestionare
Cuprinde întrebări factuale sau de identificare, de cunoștințe, de atitudini, de opinii, de motivație
Chestionarele pot fi:
a.cu răspunsuri dihotomice, închise (da sau nu)
b.răspunsuri libere (subiectul scrie liber ce părere are)
c.răspunsuri în evantai (5-7 răspunsuri tip, alcătuite de experimentator)
2.Ancheta pe bază de interviu
Interviul poate fi:
a.clinic: centrat pe persoană
b.focalizat: centrat pe o temă-problemă
Metoda biografică
Se urmărește reconstituirea istoriei persoanei, încercându-se identificarea evenimentelor cauză, mijloc și scop.
Informațiile pot fi obținute fie de la persoana respectivă, fie de la alte persoane.
Metoda analizei produselor activității
Sunt evaluate numărul, frecvența în unitatea de timp considerată, complexitatea, originalitatea, noutatea, valoarea și utilitatea produselor activității. Acestea sunt grăitoare cu privire la nivelul de dezvoltare a aptitudinilor, a calităților voinței (perseverență, etc), a creativității.
Testul psihologic
Este o probă etalonată și standardizată printr-o aplicare experimentală anterioară, pe un eșantion reprezentativ, care se aplică în aceleași condiții tuturor subiecților studiați, iar rezultatele se interpretează în funcție de aceleași bareme.
Testul trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:
1.Fidelitatea: să măsoare ceea ce își propune
2.Validitatea (concordanța între rezultatele obținute de un subiect la test și rezultatele pe care el le are sau le va avea în activitatea sa)
Clasificare
Testele se clasifică după:
a.modul de concretizare a răspunsurilor
teste de performanță și teste de personalitate
b.după modul de aplicare
teste individuale și teste colective
c.după durata de completare a testului
teste cu timp impus și teste în timp liber (la alegere)
Bibliografie
Manual de psihologie, clasa a X-a, autori Elena Lupşa şi Victor Bratu, pag 9, Editura Corvin, Deva.
https://oradeapipp.files.wordpress.com/2013/11/psihologie-clsx.pdf