Nicolae Ceaușescu

Rezumat

Nicolae Ceaușescu (26 ianuarie 1918, Scornicești, Olt, România – 25 decembrie 1989) a fost un tiran român. A fost secretar general al PCR în perioada 1965-1989, primul președinte al României (1974-1989). A fost condamnat la moarte pentru genocid și subminarea economiei naționale și executat prin împușcare pe 25 decembrie 1989.

Familia

Părinții săi au fost Andruță și Alexandrina (născută Lixandra).

Au fost 10 copii: Niculina, Marin, Nicolae, Maria, Florea, Nicolae Andruță, Ilie, Elena, Costel și Ion.

Repere

La 11 ani a plecat la București și a ajuns ucenic de cizmar.

În 1933 a devenit membru al Uniunii Tineretului Comunist din România, care era ilegală în acea vreme.

A fost arestat de mai multe ori pentru diverse activități de propagandă comunistă, ilegale în acea perioadă.

În 1936 a fost arestat din nou. A fost condamnat la 2 ani și jumătate de închisoare. A fost eliberat la termen în 1938.

A cunoscut-o pe Elena Petrescu.

În 1940 a fost arestat din nou. A stat în închisoare la Doftana, Caransebeș, Văcărești. A fost transferat în Lagărul de la Târgu Jiu. A fost eliberat în 1944.

A fost secretar al Uniunii Tineretului Comunist (UTC) în perioada 1944-1945.

În 1948 devine subsecretar de stat în ministerul Agriculturii în guvernul Petru Groza.

A devenit ministru adjunct la Ministerul Apărării Naționale și șef al Direcției Superioare Politice a Armatei. Ceaușescu a condus unitățile militare care au înăbușit răscoala țăranilor din Vadu Roșca (jud. Vrancea), care se împotriveau colectivizării forțate. Flancat de două tancuri, Ceaușescu ordonă personal deschiderea focului de pe mitralierele aflate în camioanele care însoțeau tancurile. 9 țărani sunt uciși de gloanțe (Aurel Dimofte, Ionuț Cristea, Ion Arcan, Dumitru Crăciun, Toader Crăciun, Stroie Crăciun, Dumitru Marin, Marin Mihai, Dana Radu) și alți 48 sunt răniți.

Ceaușescu a refuzat să participe la invazia trupelor Pactului de la Varșovia în Cehoslovacia din 1968 și a condamnat public acțiunea, ceea ce i-a atras simpatia Occidentului.

Devine secretar general al Partidului Muncitoresc Român (PMR) în 1965 după moartea lui Dej. Schimbă numele partidului în Partidul Comunist Român (PCR). Republica Populară Română (RPR) devine Republica Socialistă România (RSR).

În 1966 avorturile sunt restricționate.

Devine președinte al Consiliului de Stat în 1967.

În 1974 devine primul președinte al României.

Perioada anilor 70 a reprezentat o perioadă de o relativă destindere economică, în care România a fost apropiată de Occident și SUA.

Se permite plecarea a 200 000 de etnici germani contra cost, între 1968 și 1989.

În 1979 se dă în folosință metroul din București.

Perioada 1981-1989 a reprezentat o perioadă neagră în istoria României. Ceaușescu s-a ambiționat să plătească datoria externă a României, ceea ce a dus la sacrificii extrem de dure în privința nivelului de trai: bunurile de larg consum (carne și produse din carne, ouă, lapte și produse lactate, fructe de import, cafea, ciocolată, orez, făină) aproape dispar, importurile din Occident sunt tăiate pentru populație, se taie electricitatea timp de o oră seara, apa caldă este livrată sporadic, frigul pătrunzător (sub 10 grade Celsius) domnește în majoritatea apartamentelor de bloc. Românii folosesc aragazul și diverse aparate electrice pentru a se încălzi. Se formează cozi imense atunci când se vând diverse alimente. Mărfurile refuzate la export sunt tranzacționate pe sub mână. În paralel, membrii nomenclaturii comuniste se aprovizionează de la casele de comenzi cu orice produse alimentare și nealimentare, trăiesc în apartamente bine încălzite, cu apă caldă permanentă și tot confortul necesar, călătoresc în străinătate, etc.

Pilele devin extrem de importante în procurarea de alimente, găsirea unui loc de muncă bine plătit (în unele cazuri munca fiind extrem de ușoară), rezolvarea unor probleme birocratice.

Birocrația este adeseori infernală. Se formează cozi uriașe.

România intră în incapacitate de plată în 1982.

Venirea la putere a lui Gorbaciov în URSS, în 1985, nu aduce nicio schimbare în politica dictată de Ceaușescu.

A fost construită Casa Poporului, o clădire extrem de costisitoare (cca 2 miliarde de dolari) și megalomanică. Au fost distruse cartierele Uranus, Antim.

Se construiește Centrul Civic din București pentru nomenclatura comunistă.

În 1977, Ion Mihai Pacepa, director adjunct al Departamentului de Informații Externe al Securității, fuge din țară și primește azil în Statele Unite. În 1986 publică cartea ,,Orizonturi roșii: Cronicile unui spion comunist, care oferă informații extrem de incomode despre activitatea secretă a regimului.

Învățământul devine din ce în ce mai ideologizat. Multe manuale sunt supraîncărcate cu informații inutile, foarte dificile și prost explicate. Creștinismul nu este studiat în școlile primare, gimnaziale și liceale decât fragmentar și distorsionat (de viziunea marxist-leninistă, care susținea ateismul) la alte discipline. Elevii sunt obligați să lucreze gratuit în agricultură sau în ateliere industriale. Deși se spunea că învățământul este gratuit, se strângeau fondul școlii și fondul clasei în mod obligatoriu, fără niciun fel de acte. Meditațiile la unele materii (română, matematică, limbi străine, medicină) ajunseseră o afacere înfloritoare pentru că învățământul făcut la clasă era de slabă calitate, materia era dificilă și prost explicată, iar examenele de admitere la universități erau grele.

Cultul personalității cunoaște forme aberante, mai ales după vizita în China și Coreea de Nord, din 1971. Portretul lui Ceaușescu apare obligatoriu în orice manual, la început, și în multe ziare, reviste și cărți, la început, uneori și în cuprins. Diverși actori îi ridică în slăvi în poezii pe soții Ceaușescu și PCR la televiziune. Se organizează periodic parade megalomanice, cu zeci de mii de oameni, în care sunt lăudați conducătorii și PCR.

Presa este drastic cenzurată. Mass-media este ideologizată și manipulatoare.

Nu apar în cinematografe filmele în care apar critici ale regimului comunist. Diverse persoane fac bișniță cu biletele de cinema la filmele populare.

Bibliile sunt greu de procurat.

Cărțile devin un refugiu în fața greutăților vieții pentru mulți români.

Institutul de Cercetări Pedagogice și Psihologice este închis în urma „Afacerii Meditația Transcedentală”, în 1982.

Institutul de Matematică al Academiei Romane (IMAR) a fost desființat în 1975.

În 1983 este introdusă obligativitatea înregistrării mașinilor de scris și multiplicat la Ministerul de Interne.

Pe 23 august 1983 Televiziunea Română face prima transmisiune color.

Programul de la Televiziunea Română ajunge de 2 ore, de la 20.00 la 22.00.

Mulți vizionează filme străine și meciuri internaționale la posturile bulgărești. Cei care au aparate video (aduse din străinătate) vizionează filme pe casete video.

În locurile aglomerate diverse persoane vând semințe de floarea soarelui și dovleac și susan, care nu se găseau în magazine.

Călătoria cu trenul este adeseori infernală, vara din pricina căldurii sufocante, iarna din cauza frigului din vagoane.

Securitatea era infiltrată în toată societatea românească. Multe convorbiri telefonice sunt ascultate.

Plecările în străinătate sunt puține și selective. Cei care încercau să treacă granița în mod ilegal erau împușcați dacă erau văzuți.

Deținerea de valută era ilegală.

Opozanții regimului erau arestați, bătuți, torturați și condamnați la închisoare sau omorâți în bătaie de lucrătorii Securității sau Miliției.

Elena Ceaușescu capătă din ce în ce mai multă influență în statul român.

În marile orașe, în special în București, transportul public devine un coșmar din pricina supraaglomerării.

Are loc cutremurul din 1977. A avut o magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter. A durat 56 secunde și a făcut circa 1570 victime, din care cca 1400 în București.

Are loc greva minerilor din Valea Jiului, între 1 și 3 august 1977. Ceaușescu a ajuns personal printre mineri și le-a făcut diverse promisiuni.

Postul Radio Europa Liberă (înființat în 1949 de Congresul SUA; transmitea în țările Europei de Răsărit) a reprezentat cea mai eficientă formă de rezistență anticeaușistă și anticomunistă. Regimul lui Ceaușescu a încercat, parțial cu succes, să bruieze emisiunile despre România comunistă. Vlad Georgescu, Noel Bernard și Mihail Cismărescu (pseudonimul Radu Gorun) au murit de cancer în urma iradierilor provocate de Securitatea condusă de Ceaușescu. Aceeași Securitate a încercat uciderea lui Emil Georgescu prin intermediul a 2 francezi, Freddy Layani și Jean-Claude Cottenceau. Georgescu este înjunghiat de 22 ori, dar scapă cu viață. S-a pus o bombă care a explodat la sediul Europei Libere în seara zilei de 21 februarie 1981, dar fără victime.

În 1977 Securitatea a încercat asasinarea Monicăi Lovinescu, aflată la Paris. Ea ajunge în comă la spital, dar scapă cu viață.

Securitatea a încercat asasinarea lui Paul Goma în 1982, dar fără succes.

Are loc revolta anticeaușistă și anticomunistă de la Brașov, pe 14 noiembrie 1987.

La Revoluția din Decembrie 1989 Ceaușescu ordonă deschiderea focului asupra manifestanților anticeaușiști și anticomuniști. Militarii, securiștii și milițienii execută ordinul. Sute de manifestanți mor. Ceaușescu este forțat să fugă cu elicopterul de pe clădirea Comitetului Central și este prins la Târgoviște. Este judecat, condamnat la moarte pentru genocid, subminarea economiei naționale și subminarea economiei de stat. Este executat prin împușcare pe 25 decembrie 1989, împreună cu soția lui.

La începutul anului 1990, după câteva decenii de comunism, decalajul între România și celelalte țări foste comuniste se mărește simțitor.

În 1990 existau circa 100 000 copii în orfelinate, în condiții tragice.

Dărâmarea de biserici și mănăstiri

Nicolae Ceaușescu a ordonat dărâmarea de biserici și mănăstiri, între care Biserica Văcărești și Mănăstirea Văcărești (1716), Mănăstirea Cotroceni (1679), Mănăstirea Mihai Vodă (1594) sau Biserica Sf. Vineri (1854) pentru a face loc Casei Poporului. În total au fost distruse în București 23 de biserici. Iată lista lor:

Biserica Sf. Nicolae-Sârbi, începutul secolului al XVI-lea, demolată în 1985.

Biserica Crângași (1564) și cimitirul adiacent, distruse în 1986.

Biserica Albă-Postăvari (1568), cu picturi murale de Anton Serafim, demolată în martie 1984.

Biserica Sf. Nicolae-Jitnița (1590) din Calea Văcărești, demolată în iulie 1986.

Clădirea Mănăstirii Mihai Vodă, 1591, demolată în 1984.

Biserica Spirea Veche, secolul al XVI-lea, reînnoită în secolul al XVIII-lea, demolată în aprilie 1984.

Biserica Enei (1720-1724), avariată de o macara în timpul lucrărilor de la blocul Dunărea, prăbușit la cutremurul din 1977, a fost demolată în primăvara aceluiași an. Biserica Enei, cu un ansamblu important de pictură murală, a fost prima din seria lăcașelor de cult demolate din București.

Biserica Sf. Vineri-Hereasca din secolul al XVII-lea, demolată în iunie 1987, doar la câțiva ani după renovare. Biserica era împodobită cu picturi de Dumitru Belizarie.

Biserica Sf. Spiridon-Vechi din secolul al XVII-lea, demolată în iulie 1987. În timpul demolării a fost furată icoana dăruită bisericii de patriarhul Silvestru al Antiohiei la 1748.

Mănăstirea Cotroceni din 1679, cu biserică din 1598, demolată în 1985.

Biserica Olteni, ctitorită în 1696, demolată în iunie 1987. În 1821, în timpul luptelor dintre eteriști și otomani, biserica servise arnăuților drept loc de rezistență și fusese avariată de bombardamente. Între 1863 și 1865 biserica fusese restaurată în stil neogotic. Picturile murale executate de Gheorghe Tattarescu au fost parțial distruse, parțial furate în timpul demolării.

Aripile de nord și de est ale Mănăstirii Antim (1713-1715), demolate în 1984.

Mănăstirea Văcărești (1716-1722), cea mai însemnată mănăstire din București, demolată între 1984 și 1987. Dintr-o suprafață de cca 2.500 m² de frescă datând din timpul edificării au putut fi salvați de către prof. Dan Mohanu și studenții săi de la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu doar cca 140 m². Pictura murală care împodobea paraclisul locului de închinare a voievodului a fost aproape complet distrusă, cu excepția unor fragmente cu icoane sau scene biblice care au fost probabil furate de muncitorii șantierului de demolare.

Biserica Bradu Staicu, 1726, restaurată în 1875 de arhitectul Al. Freiwald, demolată în octombrie 1987. Odată cu biserica a dispărut pilonul mesei altarului, considerat a fi mai vechi decât biserica.

Biserica Mănăstirii Pantelimon, 1750, demolată în 1986.

Biserica Izvor, 1785, demolată în 1984.

Biserica Sf. Troiță-Izvor, 1804, descrisă de Barbu Ștefănescu Delavrancea în nuvela Hagi-Tudose, demolată în octombrie 1987. Odată cu demolarea au dispărut numeroase obiecte de cult.

Biserica Gherghiceanu, 1939, demolată în 1984.

Biserica Crângași 2, 1943, demolată în 1982.

Biserica Mărgeanului, 1946, demolată în 1981.

Biserica Doamna Oltea, 1947, demolată în 1986.

Pentru că muncitorii au refuzat să dărâme Biserica Sf. Vineri, autoritățile comuniste au adus pușcăriașii care au dărâmat biserica în iunie 1987.

Au fost salvate unele biserici și mănăstiri cu ajutorul lui Eugen Iordăchescu, inginer în domeniul translatării de clădiri: Schitul Maicilor din București, Biserica Olari, Biserica Sfântul Ilie Rahova, Biserica Mihai Vodă și clopotnița acesteia, Mănăstirea Antim, Biserica Petru Iacob din Reșița, Biserica Sfântul Ioan, Biserica Sfântul Gheorghe, Biserica Sfântul Ștefan „Cuibul cu barză”, ansamblul statuar de la Biserica Domnița Bălașa, Biserica Mănăstirii Râmeț, Palatul Sinodal.

Viața sentimentală

S-a căsătorit în 1947 cu Elena Petrescu. Au avut 3 copii: Valentin (născut în 1948), Zoia (1949 – 2006) și Nicu  (1951 – 1996)

Personalitatea

A fost un tiran și un om fără scrupule. Agramat, incult, complexat. Infatuat, ambițios, perseverent.

Bibliografie

Vlad Georgescu-Istoria românilor de la origini până în zilele noastre, Editura Humanitas, București, 1992

https://www.wilsoncenter.org/sites/default/files/media/documents/article/RAPORT%20FINAL_%20CADCR.pdf

https://romanialibera.ro/special/o-zi-din-viata-dictatorului-5040/

https://www.amosnews.ro/arhiva/aniversare-ceausescu-91-26-01-2009

 

Nicolae Ceaușescu Nicolae Ceaușescu Nicolae Ceaușescu Nicolae Ceaușescu Nicolae Ceaușescu Nicolae Ceaușescu Nicolae Ceaușescu Nicolae Ceaușescu Nicolae Ceaușescu Nicolae Ceaușescu Nicolae Ceaușescu Nicolae Ceaușescu Nicolae Ceaușescu Nicolae Ceaușescu Nicolae Ceaușescu Nicolae Ceaușescu Nicolae Ceaușescu Nicolae Ceaușescu Nicolae Ceaușescu Nicolae Ceaușescu