Nivelul de trai din România

Nivelul de trai din România

Preţurile apartamentelor din blocuri

Cele mai scumpe apartamente în blocuri erau în 2016 în oraşele Cluj (1048E/m pătrat), Bucureşti (1018E/m pătrat), Timişoara (933E/m pătrat), Constanţa (897E/m pătrat), Iaşi (887 E/m pătrat), Braşov (827E/m pătrat), Craiova (776E/m pătrat), Sibiu (752E/m pătrat), Ploieşti (748E/m pătrat) şi Piteşti (737E/m pătrat).

Alimente scumpe

Cea mai mare pondere a alimentelor în coşul de consum (33%) se înregistra în România în 2011.

Creşteri de preţuri

România a înregistrat cele mai mari creşteri de preţuri (50%) din UE în perioada 2005-2012, dublu faţă de media europeană.

România avea a doua cea mai mare creştere a preţurilor la alimente din UE, după Bulgaria, în 2011.

Datorii la bănci

Datoria medie a unui român către bănci era de 1300 lei în 2012.

Aparate electrocasnice şi electronice

În 2014 la o sută de gospodării se găseau: 158 de telefoane, 141 televizoare, 97 de aragaze, 56 de frigidere, 67 de maşini de spălat rufe şi 44 de calculatoare; 27 aveau un autoturism, 30 aveau o bicicletă (cele mai multe sunt în regiunea de vest 50), 0,4 aveau o motocicletă sau o motoretă în 2014.[1]

La 100 gospodării existau 165 telefoane mobile, 144 televizoare color, 47 calculatoare, 70 maşini automate de spălat rufe, 70 aspiratoare, 32 biciclete, 28 maşini în 2015.

La 100 gospodării existau 175 telefoane mobile, 150 televizoare, 50 calculatoare, 72 maşini automate de spălat rufe, 73 aspiratoare, 35 biciclete, 30 maşini în 2016.[2]

Unele gospodării din Oltenia folosesc nişte maşini de spălat modificate, care se pot alimenta dintr-un butoi. 60% din locuinţele din mediul rural nu aveau apă curentă în 2013.[3]

65% din români aveau cel puţin un aparat foto în 2013. Mai mult de 29% din români aveau două aparate foto. 12% din familii aveau câte un aparat pentru fiecare membru al familiei. 30% dintre cei care foloseau aparate de fotografiat aveau aparate DSLR în 2013.[4]

Case şi facilităţi

Mărimea caselor şi numărul de persoane

Românii trăiau în cele mai mici case din UE în 2014. Suprafaţa medie a locuinţei urbane era de 40 metri pătraţi în România, comparativ cu 90 metri pătraţi în marile metropole şi 100 de metri pătraţi în oraşele mici în Uniunea Europeană, în 2014. 40% din locuinţele românilor sunt ocupate de 3-5 persoane, iar în 5% din case locuiesc şase sau mai multe persoane, în 2014. 38% din casele românilor aveau WC-ul în curte, comparativ cu 2,7% în Uniunea Europeană, în 2011.[5]

Facilităţi

Electricitatea (99%) şi conexiunea la internet în gospodărie (56% în 2016, 72% în 2018) se aflau pe primele locuri între utilităţi în mediul rural. Urmează, în ordine, accesul la alimentare cu apă curentă (45%), la canalizare (45%), la baie/ duş în interiorul locuinţei (36%), la alimentare cu apă caldă (32%), la grup sanitar în interiorul locuinţei (28%) şi la reţeaua de gaze (10%) (2016).

38% din casele românilor aveau WC-ul în curte, comparativ cu 2,7% în Uniunea Europeană, în 2011 şi circa 30% în 2017, România fiind detaşat pe ultimul loc în Europa (Bulgaria avea 16%). Circa 60% din case aveau baie şi toaletă în incintă în 2010. 12% din locuinţele urbane nu aveau baie proprie în 2010. 88% din gospodăriile rurale nu aveau baie proprie în 2010. Doar 13% din locuinţele rurale erau racordate la reţeaua de canalizare în 2009. În România necesarul locativ era de 1 milion de locuinţe.[6]

Prima Casă

200 000 de români şi-au cumpărat o locuinţă prin programul ,,Prima Casă” din 2009 până în mai 2017. 7000 de dosare se aflau în analiză şi numărul solicitărilor zilnice era de peste 500, în mai 2017.[7]

Căldură

Acces

22% din români nu aveau dotările necesare pentru încălzirea sau răcirea locuinţei în 2018, comparativ cu doar 5% din europeni.

Pierderi de căldură

Multe blocuri vechi de locuinţe nu sunt suficient încălzite. Blocurile vechi pierd foarte multă căldură, transportul căldurii se face cu mari pierderi de căldură, de două ori mai mari ca în UE. Există un program de reabilitare termică a blocurilor, care se derulează în prezent.

Centrale de apartament. Debranşare

Românii cu posibilităţi materiale şi-au montat centrale de apartament. Unii români cu probleme financiare s-au debranşat de tot de la sistemul centralizat.

În 2002 existau 2,5 milioane de apartamente branşate la sistemul centralizat, iar în 2013 mai existau 1,4 milioane. Alba, Mureş, Maramureş, Bistriţa, Satu Mare, Ialomiţa şi Ilfov nu mai sunt dependente de sistemul centralizat. În alte 17 judeţe doar 30% din apartamente mai erau conectate la sistemul centralizat în 2013.[8]

30 000 de apartamente foloseau centrale proprii în 2014 şi circa 48 000 în 2015. Circa 260 000 de familii au decis să renunţe la încălzirea centralizată în 2010-2015.

Întreaga populaţie din 9 judeţe folosea încălzirea centralizată şi 10% din familiile din alte 12 judeţe foloseau încălzirea centralizată la sfârşitul lui 2015. Bucureştiul acoperea 40% din totalul apartamentelor care foloseau încălzirea centralizată la sfârşitul lui 2015.[9]

În 2013 circa 2 milioane de locuinţe foloseau centrale termice la nivel naţional, iar 1,35 milioane erau racordate la sistemul centralizat. Cei care foloseau centrale termice făceau o economie de 30% în medie.[10]

Lemne de foc

Necesarul de lemn de foc în România era de 21 milioane de metri cubi în 2017. [11]3,5 milioane de gospodării se încălzeau cu lemne în 2017.[12]

 

Please follow and like us:

Note subsol:

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.