Peşte

Peşte

Rezumat

Blue green damselfish
Chromis viridis (Blue green damselfish). Autor: Vladimir Maftei. Data: 15.05.2015. Locaţia: Grădina Zoologică Bucureşti. Licenţa: Toate drepturile rezervate.

Peştele (supraclasa Pisces) este un vertebrat acvatic, din subîncrengătura Gnatostomata, poichiloterm (cu temperatura variabilă), de obicei acoperit cu solzi, de obicei ovipar, de obicei cu fecundaţie externă, prevăzut cu înotătoare, cu respiraţie branhială. În lume există peste 30 000 specii de peşti care trăiesc în ape dulci (râuri, lacuri) sau sărate (mări, oceane).[1]Sunt pescuiţi sau crescuţi pentru carne, icre, grăsime şi pentru industria farmaceutică. Unii pescari practică pescuitul sportiv, care implică eliberarea peştilor. Unii peşti sunt crescuţi în acvarii, ca hobby. Poluarea apelor şi pescuitul excesiv au împuţinat dramatic numărul peştilor din râuri, lacuri, mări şi oceane. Peştele este considerat un aliment sănătos şi este frecvent recomandat, este folosit adesea în curele de slăbire şi este un aliment esenţial în dieta mediteraneană. Peştii au fost creaţi de Dumnezeu în ziua a cincea.(Fac1.20) Peştele este şi unul din simbolurile creştine.

Vertebrat

Zebrasoma flavescens, Yellow Tang, Lemon Sailfin, Somber Surgeonfish, Yellow Sailfin Tang
Chirurgul galben (Zebrasoma flavescens), Yellow Tang. Autor: Vladimir Maftei. Data: 29.10.2014. Locaţia: Grădina Zoologică Bucureşti. Licenţa: Toate drepturile rezervate.

Peştele este un animal vertebrat, alături de amfibieni, reptile, păsări şi mamifere. Peştii formează cel mai numeros grup de vertebrate.[2]

Animal acvatic

Peştele este un animal acvatic. Există peşti (Protopterus annectens) care pot supravieţui în pământ vreme îndelungată în cazul secării râurilor.[3]

Gnatostomata

Arabian Desjardini
Sailfin Tang (Arabian Desjardini). Autor: Vladimir Maftei. Data: 21.10.2014. Locaţia: Bucureşti, Parcul Herăstrău. Licenţa: Toate drepturile rezervate.

Gnatostomele sunt vertebrate care au fălci şi membre perechi. Peştii şi tetrapodele (amfibienii, reptilele, păsările şi mamiferele) sunt gnatostome.[4]

Temperatura corpului

Peştii sunt animale poichiloterme (cu temperatura variabilă).  Nevertebratele, batracienii și reptilele sunt şi ele animale poichiloterme.[5]

Circulaţia

Aproape toate speciile de peşti au sângele rece. A fost descoperită o specie de peşti (Lampris guttatus) cu sângele cald.[6]

Solzi

Discus Stendker marlboro red. Autor: Vladimir Maftei. Data: 22.10.2014. Locaţia: Grădina Zoologică Bucureşti. Licenţa: Toate drepturile rezervate.

Cele mai multe specii de peşti au solzi. Există şi specii de peşti fără solzi (somnul, etc). La acipenseride (nisetru, morun, cegă, păstrugă) solzii au fost înlocuiţi de cinci rânduri de plăci osoase.[7]

Clase

Siamese Algae Eater
Crossocheilus langei (Siamese Algae Eater). Autor: Vladimir Maftei. Data: 22.10.2014. Locaţia: Bucureşti, Parcul Herăstrău. Licenţa: Toate drepturile rezervate.

Peştii se împart în două mari clase:

  1. Peşti cartilaginoşi (rechin, pisică de mare, vulpe de mare, torpilă, etc). Prezintă schelet cartilaginos şi o coloană vertebrală care înlocuieşte în parte notocordul. Gura este sub terminală, adică este aşezată ventral sub bot. Ea are mai multe rânduri de dinţi, din care rândul interior este cel mai nou şi îl înlocuieşte în timp pe cel vechi. Lobul superior al înotătoarei codale este mai mare (heterocercă). Nu există vezică înotătoare. Sunt peşti de apă sărată. Unii sunt răpitori (rechinii). Unele specii de peşti cartilaginoşi sunt bentonice, adică trăiesc pe fundul mărilor sau oceanelor şi au corpul puternic turtit dorso-ventral.
  2. Peşti osoşi

La majoritatea speciilor există vezică înotătoare. Trăiesc în ape sărate sau dulci. Sunt cei mai numeroşi peşti.

a.Acipenseridele (nisetru, morun, cegă, păstrugă). Scheletul este în mare parte cartilaginos, dar bolta cutiei craniene este osificată. Notocordul este prezent toată viaţa. Gura este subterminală şi lipsită de dinţi. Tegumentul prezintă 5 rânduri de plăci osoase. Coada este heterocercă (cu lobi inegali). Capul se prelungeşte anterior cu un rostru.

b.Teleosteenii (crap, ştiucă, scrumbie, cod, somn, şalău, păstrăv) reprezintă cel mai evoluat şi mai răspândit grup de peşti. Scheletul este complet osificat. Doar discurile intervertebrale au rămas din notocord. Majoritatea speciilor au solzi. Culoarea pielii este dată de cromatofori (celule pigmentare speciale). Coada este homocercă (cu lobi egali). Gura este terminală. Din acest grup fac parte şi peştii dipnoi (care trăiesc în unele râuri din Africa, America de Sud şi Australia, care pot seca; au o respiraţie dublă, prin branhii şi plămâni.[8]

Înotătoare

Pygoplites diacanthus, Royal Angelfish, Angelfish, Bluebanded Angelfish, Empress Angelfish, Regal Angelfish, Regal Angelfish pasific, Royal Empress Angel, Royal Empress Angelfish
Peştele Înger Regal (Pygoplites diacanthus). Autor: Vladimir Maftei. Data: 21.10.2014. Locaţia: Parcul Herăstrău, Bucureşti. Licenţa: Toate drepturile rezervate.

Peştii dispun de înotătoare perechi (scapulare şi pelviene) şi neperechi (dorsală, codală şi anală)[9], cu ajutorul cărora se deplasează prin apă.[10]Înotătoarea codală împinge corpul înainte, iar celelalte înotătoare contribuie la menţinerea unei anumite posturi a corpului, la schimbarea direcţiei de mişcare şi, în mică măsură, la o avansare lentă.[11]

Respiraţie

Respiraţia la peşti este de obicei branhială. La dipnoi respiraţia este şi branhială şi pulmonară.[12]La unele specii de peşti (de exemplu la anghilă) întâlnim respiraţia tegumentară.[13]Unele specii de peşti (de exemplu ţiparul şi zvârluga) se ridică la suprafaţa apei şi înghit bule de aer. Unele specii de peşti (de exemplu păstrăvii) au nevoie de o cantitate mare de oxigen, pe când altele (de exemplu crapii) pot trăi şi în ape cu mai puţin oxigen.[14]

Hrană

Lactoria cornuta, Long-horned cowfish
Peştele vacă cu coarne lungi (Lactoria cornuta, Long-horned cowfish). Autor: Vladimir Maftei. Data:. Locaţia: Parcul Herăstrău, Bucureşti. Licenţa: Toate drepturile rezervate.

Cei mai mulţi peşti sunt prădători, hrănindu-se cu alţi peşti, insecte, etc. Unii peşti se hrănesc atât cu diverse vietăţi acvatice, cât şi cu plante, iar câteva specii de peşti se hrănesc numai cu plante.[15]

Simţul olfactiv

Lemonpeel Angelfish, Lemon Peel
Centropyge flavissima, Lemonpeel Angelfish. Autor: Vladimir Maftei. Data: 29.10.2014. Locaţia: Parcul Herăstrău, Bucureşti. Licenţa: Toate drepturile rezervate.

La peşti mirosul poate fi slab dezvoltat (ştiucă, crap) sau dezvoltat (somn, anghilă).[16]

Auz

Sensibilitatea auditivă este pronunţată la peşti.[17]

Văz

Unii peşti (speciile diurne de peşti osoşi) posedă o vedere cromatică şi adaptată la vederea obiectelor apropiate, alţii (de exemplu rechinii) nu posedă vedere cromatică şi vederea este adaptată pentru distanţe îndepărtate.[18]

Locomoţie

Melanotaenia trifasciata, Banded Rainbowfish
Peştele Curcubeu Dungat (Melanotaenia trifasciata), Banded Rainbowfish. Autor: Vladimir Maftei. Data: 22.10.2014. Locaţia: Parcul Herăstrău, Bucureşti. Licenţa: Toate drepturile rezervate.

Locomoţia se realizează graţie înotătoarelor, fiind posibilă şi graţie formei hidrodinamice a peştelui, a elasticităţii pielii şi a stratului de mucus de pe corp.[19]

Reproducerea

Melanotaenia boesemani, Boeseman's rainbowfish
Peştele Curcubeu Bicolor al lui Boesemani (Melanotaenia boesemani), Boeseman’s rainbowfish. Autor: Vladimir Maftei. Data: 22.10.2014. Locaţia: Parcul Herăstrău, Bucureşti. Licenţa: Toate drepturile rezervate.

Numărul mare de ovule (100-950 000) este caracteristic reproducerii peştilor.

În perioada de reproducere a peştilor se accentuează dimorfismul sexual.

De obicei fecundaţia este externă: ovulele din ovar sunt depuse în mediul extern (depunerea icrelor), unde sunt fecundate de masculi, care produc spermatozoizii (lapţii).

La unele specii de peşti fecundaţia este internă: masculul depune lapţii în căile genitale ale femelei, unde ajung ovulele.

La peştii ovipari dezvoltarea oului rezultat are loc în afara organismului parental.

La speciile cu fecundaţie internă (rechini, unii peşti exotici) dezvoltarea embrionară se face în interiorul corpului (gură, pliuri tegumentare), fenomenul numindu-se ovoviviparitate.

Unele specii de peşti exotici (gupi, xifo, platy, molly) nasc pui care s-au dezvoltat în organismul matern (viviparitate). În acest caz embrionul este adăpostit şi hrănit în ovar.[20]

Peşti veninoşi

Între 3400-4000 de specii de peşti sunt veninoase.[21]Circa 95% din speciile veninoase îşi folosesc veninul pentru apărare.[22][23]

Peşti electrici

Torpila electrică poate produce descărcări electrice de 70-80V, având rol de apărare.[24]. Alte specii (de exemplu ţiparul electric) îşi folosesc capacitatea electrică pentru a ameţi sau ucide prada.[25]Ţiparul electric poate produce şi 1000 V. [26]

Ihtiologia

Ştiinţa care se ocupă cu studiul peştilor este ihtiologia. Iar cei care se ocupă cu studiul peştilor sunt ihtiologi.

Poluarea râurilor europene

Efecte

Red-tail Catfish
Phractocephalus hemioliopterus (Red-tail Catfish). Autor: Vladimir Maftei. Data: 31.03.2018. Locaţia: Bucureşti. Licenţa: Toate drepturile rezervate.

Produsele chimice au determinat efecte adverse cronice asupra organismelor acvatice în 42% din râurile europene monitorizate şi au fost probabil fatale asupra acestora în 14% din cazuri.

Cauze

Pesticidele, hidrocarburile aromatice policiclice (HAP), soluțiile ignifuge bazate pe brom, vopselele fără miros, lacurile pentru protejarea lemnului sunt substanţele poluante cele mai agresive pentru ecosistemele acvatice, dintre cele 223 de substanțe analizate.

Răspândire

Bazinele hidrografice mai industrializate din nordul Europei sunt mai poluate decât cele din  sudul continentului.[27]

Acvacultură

Acvacultura produce în prezent cca jumătate din cererea globală de peşte.[28]

Recorduri

Lungime

Cel mai mare peşte care trăieşte în prezent şi a fost descoperit şi măsurat este rechinul-balenă (Rhincodon typus) , care atinge 41,5 picioare (12,64 m) şi 21,5 tone.[29]

Cel mai mic peşte care trăieşte în prezent şi a fost descoperit şi măsurat este Schindleria brevipinguis, care are 7 mm lungime.[30]

Viteză

Cea mai mare viteză înregistrată la un peşte este 129 km/h, care aparţine marlinului negru (Istiompax indica).[31]

Periculozitate pentru om

Cel mai periculos peşte pentru om este rechinul (10 decese/an).[32]

Creaţie

Peştii şi păsările au fost create de Dumnezeu în ziua a cincea.(Fac1.20) înaintea vieţuitoarelor pământului şi a omului, care au fost creaţi în ziua a şasea(Fac1.25-31)

Simbol

Peştele este unul din simbolurile creştine. Iisus face minunea de a umple năvoadele de peşti după ce Petru şi ai lui nu reuşiseră să prindă nimic înainte.(Lc5.1-10) Petru şi Andrei, fratele lui, au fost pescari. Ei au fost făcuţi pescari de oameni de către Iisus. (Mt4.18-19). Când s-a arătat apostolilor, Iisus înviat a mâncat peşte fript şi miere pentru a-i convinge pe apostoli că nu este duh, aşa cum credeau ei.(Lc24.36-43) Iisus înviat i-a întâmpinat pe apostoli cu peşte şi pâine pe malurile Tiberiadei.(Ioan 21.9)

Bibliografie

Manual de biologie, clasa a X-a, Editura Didactică şi Pedagogică, 1994

Manual de Biologie, clasa a IX-a, pag 58-59, Editura Corint, 2004

Dicţionar Enciclopedic, vol V, pag 315

Oxford Paperback Encyclopedia, pag 512

Biblia ortodoxă, http://www.bibliaortodoxa.ro/

 

 

Peşte Peşte Peşte Peşte Peşte Peşte Peşte Peşte Peşte Peşte Peşte Peşte Peşte Peşte Peşte Peşte Peşte Peşte Peşte Peşte Peşte Peşte Peşte Peşte Peşte Peşte Peşte Peşte Peşte Peşte Peşte Peşte Peşte Peşte Peşte Peşte Peşte Peşte Peşte Peşte Peşte Peşte

Note subsol:

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.