Portocală

Portocală portocală portocală portocală portocală portocală portocală portocală portocală portocală portocală portocală portocală portocală portocală portocală

 

Citare

Dacă vreţi să citaţi acest articol copiaţi textul de mai jos, adăugând la sfârşit data citării:

Enciclopedie.info, Portocală, http://www.enciclopedie.info/portocala/, (data citării)

Portocali. Autor: Spiros Vathis. Data: 6 februarie 2011. Locaţia: Navpaktos, Peloponnese Western Greece and the Ionian Island, Greece. Licenţă: Attribution-NoDerivs 2.0 Generic (CC BY-ND 2.0)

Portocala (genul Citrus, family Rutaceae) este un fruct rotund, de culoare portocalie (atât coaja cât și miezul). Pulpa portocalei este zemoasă şi are un gust dulce-acrișor.[1]Se folosește atât ca desert în diverse forme, cât și în parfumerie. Portocala este printre cele mai cultivate fructe din lume, alături de banane, mere și struguri. [2]Coaja de portocale este plină de pesticide (cu excepția cazurilor în care portocala este bio)[3][4]Se recomandă folosirea paiului, în cazul consumului unei largi palete de sucuri (naturale citrice, inclusiv cel de portocale, și artificiale) pentru a evita stricarea smalțului dinților[5][6][7][8]

Portocalul este pomul care produce portocalele, având dimensiuni de regulă între 6 m-10 m. Florile sunt parfumate[9]de culoare albă[10]

Istorie

Portocalele sunt native-după cum se crede- din regiunile tropicale ale Asiei, în special din Arhipeleagul Malay. Ca și alte citrice, ele sunt cultivate din cele mai vechi timpuri. Cuceririle romane, dezvoltarea rețelelor comerciale arabe, expansiunea islamului au contribuit semnificativ la răspândirea portocalei. În vremea lui Cristofor Columb, portocalii erau deja comuni în Insulele Canare.[11]

Regiuni de cultivare

Portocalele se cultivă astăzi în America subtropicală și tropicală, țările nord și est-mediteraneene, Australia și Africa de Sud[12]în fapt, în toate regiunile calde ale continentelor[13]

Dimensiuni

Cea mai mare portocală măsurată a avut o circumferință de 63,5 cm. A fost crescută de Patrick and Joanne Fiedler în Fresno, California, USA. Portocala a fost măsurată pe 22 ianuarie 2006.[14]

Momentul recoltării

Portocala trebuie culeasă când s-a copt bine căci ea nu se coace și nu-și îmbunătățește calitatea după ce a fost luată din pom.[15]

Tipuri de portocală

Portocala dulce se numește Citrus sinensis, portocala acră este Citrus Aurantium (sau portocala de Sevilla), din care se face marmeladă, mandarina este Citrus reticulata.[16][17]Portocala dulce este cea mai cultivată. Specia de portocale Valencia este cea mai cultivată din lume.[18]

Top țări producătoare

În 2018 cele mai mari producătoare de portocale erau: Brazilia (16 713 000 t), China (9 103 000), India (8 367 000 t), SUA (4 833 000 t), Mexic (4 738 000 t), Spania (3 639 000 t), Egipt (3 246 000 t), Indonezia (2 510 000 t), Turcia (1 900 000 t) și Iran (1 889 000 t).[19]

Top producători suc

Brazilia a produs mai mult de 50% din sucul de portocale destinat întregii lumi în 2010-2011 potrivit datelor US Department of Agriculture. Statele Unite este pe locul 2 la nivel mondial, producția fiind concentrată în principal în Florida.[20]Brazilia a produs 1,4 milioane tone de suc de portocale în 2011, fiind urmată de Statele Unite cu 645 000 de tone. Uniunea Europeană este pe locul 4, cu 73 000 tone suc de portocale.[21]

Sucul trebuie consumat proaspăt căci se deteriorează repede.[22]

Utilizări terapeutice

Presiunea sanguină

Un studiu din noiembrie 2010 arată că consumul zilnic de 500 ml de suc de portocale timp de 4 săptămâni a scăzut semnificativ presiunea sanguină în cazul a 24 de bărbați sănătoși supraponderali între 50-65 de ani. Scăderea a fost semnificativă și în cele 4 săptămâni în care bărbații au consumat băutură de control cu hesperidin (unul dintre flavonoizii importanți ai portocalei). Raportarea s-a făcut la rezultatele obținute în cele 4 săptămâni când bărbații au băut băutură de control cu placebo. Cercetătorii au tras concluzia că hesperidinul poate fi legat cauzal de efectul benefic al sucului de portocale. Studiul a fost publicat în the American Journal of Clinical Nutrition.[23][24][25][26]

Ten

Un studiu din 2007 arată că un consum ridicat de vitamina C diminuează nivelul ridurilor și al uscăciunii senile a tenului. Consumul ridicat de acid linoleic a fost asociat cu o mai scăzută uscăciune senilă a tenului și cu o mai scăzută atrofiere a pielii. Consumul de găsimi și carbohidrați s-a asociat cu apariția ridurilor și a atrofierii pielii. Studiul a fost făcut pe 4025 femei cu vârste între 40-74 de ani. Vitamina C se găsește în portocale, lămâi, roșii și altele. Acidul linoleic se găsește  în legumele verzi cu frunze, în nuci, etc.[27][28]

Oase

Un studiu din 2008 a arătat un posibil rol protector al vitaminei C pentru oase în cazul bărbaților (nu și în cazul femeilor) în vârstă. Au fost testați 334 bărbați și 540 femei, cu vârsta medie de 75 de ani. Studiul a apărut în the Journal of Nutrition.[29][30]

Diabet de tip II

Un pahar de suc de portocale pe zi reduce riscul de instalare a diabetului de tip II prin efectele pozitive asupra vaselor de sânge, arată un studiu efectuat de cercetătorii de la Nottingham University. Regimul alimentar ar putea spori beneficiile celor care slăbesc pentru a preveni instalarea diabetului, spun cercetătorii. Studiul a fost făcut pe femei supraponderale.[31][32]

Alzheimer

Un studiu din ianuarie 2008 arată că consumul de mere, portocale și banane poate proteja celulele nervoase și poate juca un rol important în reducerea riscului de boli neurodegenerative cum ar fi boala Alzheimer. Studiul a apărut în Journal of Food Science.[33]

 

Articole înrudite

Ananas

Nucă de cocos

Banană

Măr

Comerţ

Agricultură

 

portocală portocală portocală portocală portocală portocală portocală portocală portocală portocală portocală portocală portocală portocală portocală portocală portocală portocală portocală

Please follow and like us:

Note subsol:

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.