Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină

Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină

Rezumat

Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină este unul din cele 5 premii Nobel. Este acordat de Institutul Karolinska din Stockholm, Suedia.

Număr

Premiul a fost acordat de 110 ori din 1901.

Fără premiu

Nu a fost acordat de 9 ori: 1915, 1916, 1917, 1918, 1921, 1925, 1940, 1941 și 1942.

Premiu întreg și premiu împărțit

39 laureați au primit singuri premiul.

33 premii au fost împărțite la doi laureați.

38 premii au fost împărțite la trei laureați.

Număr de laureați

Au fost 219 laureați și laureate în perioada 1901-2019.

Cel mai tânăr

Cel mai tânăr laureat a fost Frederick G. Banting, care a primit premiul la 32 ani, în anul 1923.

Cel mai vârstnic

Cel mai vârstnic laureat a fost Peyton Rous, care a primit premiul la 87 ani, în anul 1966.

Bărbați și femei

Din cei 219 laureați și laureate, 207 au fost bărbați și 12 au fost femei.

Femei:

1947 – Gerty Cori

1977 – Rosalyn Yalow

1983 – Barbara McClintock

1986 – Rita Levi-Montalcini

1988 – Gertrude B. Elion

1995 – Christiane Nüsslein-Volhard

2004 – Linda B. Buck

2008 – Françoise Barré-Sinoussi

2009 – Elizabeth H. Blackburn and Carol W. Greider

2014 – May-Britt Moser

2015 – Tu Youyou

Multiplu laureat

Nu a existat vreo persoană care să fi primit premiul de mai multe ori.

Post-mortem

Din 1974 s-a decis să nu se mai acorde premiul post-mortem decât dacă decesul survine după anunțul câștigătorului.

În 2011 s-a constatat că Ralph Steinman murise cu 3 zile înainte de desemnarea sa ca laureat și s-a decis să i se acorde premiul.

Membri ai familiei

Soț și soție

Gerty Cori și Carl Cori (1947)

May-Britt Moser și Edvard I. Moser (2014)

Tată și fiu

Hans von Euler-Chelpin (Chimie) și Ulf von Euler (Medicină)

Arthur Kornberg (Medicină) și Roger D. Kornberg (Chimie)

Frați

Jan Tinbergen (Economie) și Nikolaas Tinbergen (Medicină)

Presiuni

Hitler l-a obligat pe Gerhard Domagk să refuze premiul primit în 1939. El a primit mai târziu diploma și medalia, dar nu și suma de bani.

Nominalizări

Nominalizările sunt ținute în secret timp de 50 ani.

Freud

Freud a fost nominalizat de 32 ori, dar nu a primit premiul niciodată.

Lista laureaților Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină din 1901 până în prezent:

An       Nume  Țară     Contribuția premiată

1901    Emil Adolf von Behring

Pentru opera sa referitoare la terapia cu ser, în special pentru aplicarea ei împotriva difteriei, deschizând un nou drum în domeniul științei medicale și punând astfel în mâinile medicului o armă învingătoare împotriva bolii și a morții.

1902    Ronald Ross    Marea Britanie

Pentru opera sa referitoare la malarie, în care arată cum intră în organism, punând bazele cercetării cu succes a acestei boli și a metodelor de combatere a ei.

1903    Niels Ryberg Finsen Danemarca

Pentru contribuția sa la tratamentul bolilor, în special a bolii lupus vulgaris, cu radiație de lumină concentrată, deschizând astfel un nou drum pentru știința medicală.

1904    Ivan Pavlov     Rusia

Pentru lucrările despre fiziologia digestiei, prin care știința despre aspectele vitale ale acestui subiect a fost transformată și lărgită.

1905    Robert Koch   Germania

Pentru investigațiile și descoperirile legate de tuberculoză.

1906    Camillo Golgi (Italia) și Santiago Ramón y Cajal   (Spania)

Cercetări asupra structurii sistemului nervos.

1907    Charles Louis Alphonse Laveran        Franța

Descoperirea rolului jucat de protozoare în cauzarea îmbolnăvirilor.

1908    Ilia Ilici Mecinikov      Rusia și Paul Ehrlich

Pentru lucrări în legătură cu imunitatea.

1909    Emil Theodor Kocher Elveția

Pentru lucrările din domeniul fiziologiei, patologiei și chirurgiei glandei tiroide.

1910    Albrecht Kossel (Germania)

Pentru lucrările sale referitoare la chimia celulară, la proteine, inclusiv la substanțele nucleice.

1911    Allvar Gullstrand        Suedia

Pentru lucrările de dioptrică a ochiului.

1912    Alexis Carrel   SUA

Pentru lucrările sale referitoare la sutura vasculară și transplantarea vaselor de sânge și a organelor.

1913    Charles Robert Richet  Franța

Pentru lucrările sale despre anafilaxie.

1914    Robert Bárány Austro-Ungaria

Pentru lucrările de fiziologie și patologie a aparatului vestibular.

1919    Jules Bordet    Belgia

Pentru descoperirile sale legate de imunitate.

1920    August Krogh Danemarca

Pentru descoperirea mecanismului capilar de reglare motorie.

1922    Archibald Vivian Hill Marea Britanie

Pentru descoperirea sa legată de producerea de căldură în mușchi.

Otto Fritz Meyerhof   Germania

Pentru descoperirea relației fixe între consumul de oxigen și metabolismul acidului lactic din mușchi.

1923    Frederick Banting (Canada) și John James Richard MacLeod (Scoția)

Descoperirea insulinei.

1924    Willem Einthoven       Olanda

Descoperirea mecanismului electrocardiogramei.

1926    Johannes Fibiger         Danemarca

Descoperirea carcinomului Spiroptera

1927    Julius Wagner-Jauregg            Austria

Pentru descoperirea valorii terapeutice a inoculării malariei în tratamentul paraliziei de tip demențial.

1928    Charles Nicolle            Franța

Pentru lucrările despre tifos.

1929    Christiaan Eijkman      Olanda

Descoperirea vitaminei antinevritice.

Frederick Gowland Hopkins  Marea Britanie

Descoperirea vitaminelor stimulatoare ale creșterii.

1930    Karl Landsteiner         Austria

Descoperirea grupelor sanguine umane.

1931    Otto Heinrich Warburg           Germania

Pentru descoperirea naturii și modului de acțiune a enzimei respiratorii.

1932    Charles Scott Sherrington (Anglia) și Edgar Douglas Adrian (Anglia)

Pentru descoperirile lor  referitoare la funcțiile neuronului.

1933    Thomas Hunt Morgan SUA

Pentru descoperirea sa referitoare la rolul jucat de cromozomi în ereditate.

1934    George Hoyt Whipple (SUA), George Richards Minot (SUA), William Parry Murphy SUA

Pentru descoperirile lor referitoare la terapia ficatului în cazurile de anemie.

1935    Hans Spemann            Germania

Pentru descoperirea efectului organizator în dezvoltarea embrionului.

1936    Henry Hallett Dale Anglia și Otto Loewi      Austria

Pentru descoperirile lor referitoare la transmisia chimică a impulsurilor nervoase.

1937    Albert Szent-Györgyi Ungaria

Pentru descoperirile sale referitoare la procesele biologice de combustie, cu referire specială la vitamina C și la catalisisul acidului fumaric.

1938    Corneille Heymans      Belgia

Pentru descoperirea rolului jucat de mecanismele sinus și aortic în reglarea respirației.

1939    Gerhard Domagk        Germania

Pentru descoperirea efectelor antibacteriene ale prontosilului.

1943    Henrik Dam Danemarca

Pentru descoperirea vitaminei K.

Edward Adelbert Doisy         SUA

Pentru descoperirea naturii chimice a vitaminei K.

1944    Joseph Erlanger (SUA) și Herbert Spencer Gasser  SUA

Pentru descoperirile lor referitoare la funcțiile înalt diferențiate ale fibrelor nervoase singulare.

1945    Alexander Fleming (Scoția), Ernst Boris Chain (Germania și Anglia), Howard Walter Florey  (Australia și Anglia)

Pentru descoperirea penicilinei și a efectului său curativ în diverse boli infecțioase.

1946    Hermann Joseph Muller          SUA

Pentru descoperirea producerii de mutații prin intermediul iradierii cu raze X.

1947    Carl Fedinand Cori (Cehoslovacia și Statele Unite), Gerty Cori (Cehoslovacia și SUA)

Pentru descoperirea cursului conversiei catalitice de glicogen

Bernardo Houssay      Argentina

Pentru descoperirea rolului jucat de hormonul lobului anterior pituitar în metabolismul zahărului.

1948    Paul Hermann Müller  Elveția

Pentru descoperirea înaltei eficiențe a DDT-ului ca otravă de contact împotriva anumitor artropode.

1949    Walter Rudolf Hess    Elveția

Pentru descoperirea organizării funcționale a diencefalului ca coordonator al activităților organelor interne.

António Egas Moniz   Portugalia

Pentru descoperirea valorii terapeutice a leucotomiei în anumite psihoze.

1950    Edward Calvin Kendall SUA, Tadeus Reichstein Elveția, Philip Showalter Hench SUA

Pentru descoperirile lor referitoare la hormonii cortexului adrenal, structura lor și efectele biologice.

1951    Max Theiler     Africa de Sud, SUA

Pentru descoperirea sa referitoare la febra galbenă și la modurile de combatere a ei.

1952    Selman Waksman        SUA

Pentru descoperirea streptomicinei, primul antibiotic eficient împotriva tuberculozei.

1953    Fritz Albert Lipmann  SUA

Descoperirea coenzimei A și a importanței sale în metabolismul intermediar.

Hans Adolf Krebs       Marea Britanie

Pentru descoperirea lui referitoare la ciclul acidului citric.

1954    John Franklin Enders SUA, Thomas Huckle Weller SUA, Frederick Chapman Robbins     SUA

Pentru descoperirea capacității virusurilor poliomielitice de a crește în culturi pe diverse tipuri de țesut.

1955    Hugo Theorell Suedia

Pentru descoperirile lui privitoare la natura și modul de acțiune al oxidării enzimelor.

1956    André Frédéric Cournand SUA, Werner Forssmann Germania  și Dickinson W. Richards  SUA

Pentru descoperirile lor privitoare la cateterizarea inimii și la schimbările patologice din sistemul circulator.

1957    Daniel Bovet   Italia

Pentru descoperirile lui referitoare la compușii de sinteză care inhibă acțiunea unor anumite substanțe ale corpului și în special la acțiunea lor asupra sistemului vascular și asupra mușchilor scheletului.

1958    George Wells Beadle SUA. Edward Lawrie Tatum SUA

Pentru descoperirea lor că genele acționează prin reglarea evenimentelor chimice definite.

Joshua Lederberg        SUA

Pentru descoperirile lui privitoare la recombinarea genetică și organizarea materialului genetic bacterian.

1959    Severo Ochoa (Spania și SUA), Arthur Kornberg      SUA

Pentru descoperirile mecanismelor din sinteza biologică a acidului ribonucleic și a acidului dezoxiribonucleic.

1960    Frank Macfarlane Burnet Australia, Peter Medawar  Marea Britanie

Pentru descoperirea toleranței imunologice dobândite.

1961    Georg von Békésy      Ungaria, SUA

Pentru descoperirea mecanismului fizic al stimulării din cohlee.

1962    Francis Crick (Anglia), James D. Watson (SUA), Maurice Wilkins (Noua Zeelandă, Anglia)

Pentru descoperirile lor privitoare la structura moleculară a acizilor nucleici și semnificația lor pentru transferul informației în materialul viu.

1963    John Carew Eccles Australia, Andrew Huxley (Anglia), Alan Lloyd Hodgkin (Anglia)

Pentru descoperirile lor privitoare la mecanismele ionice implicate în excitarea și inhibarea din porțiunile periferice și centrale ale membranei celulare nervoase.

1964    Konrad Bloch SUA, Feodor Lynen   Germania

Pentru descoperirile lor privitoare la mecanismul și reglarea colesterolului și metabolismul acizilor grași.

1965    André Lwoff Franța, Jacques Monod Franța, François Jacob Franța

Pentru descoperirile lor privitoare la controlul genetic al enzimei și sinteza virusului.

1966    Peyton Rous    SUA

Descoperirea unor virusuri care induc tumori.

Charles Brenton Huggins        SUA

Pentru descoperirile sale referitoare la tratamentul hormonal al cancerului de prostată.

1967    Ragnar Granit Suedia, Haldan Keffer Hartline SUA, George Wald SUA

Pentru descoperirile lor privitoare la procesele vizuale primare psihologice și chimice care au loc în ochi.

1968 Robert W. Holley (SUA), Har Gobind Khorana (India și SUA), Marshall Warren Nirenberg SUA

Pentru interpretarea codului genetic și a funcției sale în sinteza proteinelor.

1969    Max Delbrück (Germania și SUA), Alfred Hershey (SUA) și Salvador Luria (Italia și SUA)

Pentru descoperirile lor privitoare la mecanismul de replicare și structura genetică a virusurilor.

1970    Bernard Katz (Germania și Anglia), Ulf von Euler Suedia, Julius Axelrod   SUA

Pentru descoperirile lor privitoare la transmițătorii humorali din terminațiile nervoase și mecanismul stocării, eliberării și inactivării lor.

1971    Earl Wilbur Sutherland Jr.      SUA

Pentru descoperirea lui privitoare la mecanismul acțiunii hormonilor.

1972    Gerald Edelman SUA , Rodney Robert Porter (Anglia)

Pentru descoperirile privitoare la structura chimică a anticorpilor.

1973    Karl von Frisch Austria, Konrad Lorenz Austria, Nikolaas Tinbergen  Olanda

Pentru descoperirile lor privind organizarea și obținerea de modele de comportament individual și social.

1974    Albert Claude Belgia, Christian de Duve Belgia, George Emil Palade (România și SUA)

Pentru descoperirile lor privitoare la organizarea structurală și funcțională a celulei.

1975    David Baltimore SUA, Howard Martin Temin SUA, Renato Dulbecco Italia

Pentru descoperirile lor privitoare la interacțiunea dintre virușii tumorali și materialul genetic al celulei.

1976    Baruch Samuel Blumberg SUA, Daniel Carleton Gajdusek  SUA

Pentru descoperirile lor privitoare la noile mecanisme care declanșează și răspândesc bolile infecțioase.

1977    Roger Guillemin (Franța, SUA), Andrew V. Schally (Polonia, SUA),

Pentru descoperirile lor privitoare la producția hormonală peptidică a creierului.

Rosalyn Yalow SUA

for the development of radioimmunoassays of peptide hormones”

1978    Werner Arber (Elveția), Daniel Nathans (SUA), Hamilton O. Smith SUA

Pentru descoperirea enzimelor de restricție și aplicarea lor la problemele geneticii moleculare.

1979    Allan M. Cormack (Africa de Sud, SUA), Godfrey N. Hounsfield (Anglia)

Pentru dezvoltarea tomografiei asistate de computer

1980    Baruj Benacerraf (Venezuela, SUA), Jean Dausset (Franța), George D. Snell          SUA

Pentru descoperirile privitoare la structurile determinate genetic de pe suprafața celulei, care reglează reacțiile imunologice.

1981    Roger W. Sperry (SUA)

Pentru descoperirile sale privitoare la specializarea funcțională a emisferelor cerebrale.

David H. Hubel (Canada, SUA), Torsten N. Wiesel (Suedia, SUA)

Pentru descoperirile lor referitoare la procesarea informațiilor în sistemul vizual.

1982    Sune K. Bergström Suedia, Bengt I. Samuelsson Suedia, John R. Vane (Anglia)

Descoperirea lor referitoare la prostaglandinele și substanțele active înrudite biologic.

1983    Barbara McClintock    SUA

Descoperirea elementelor genetice mobile.

1984    Niels K. Jerne (Anglia, Elveția), Georges J.F. Köhler (Germania, Elveția), César Milstein   (Argentina, Anglia)

Pentru teoriile cu privire la specificitatea în dezvoltare și controlul sistemului imunitar și descoperirea principiului pentru producerea de anticorpi monoclonali.

1985    Michael S. Brown SUA, Joseph L. Goldstein            SUA

Descoperirea lor privind reglarea metabolismului colesterolului.

1986    Stanley Cohen SUA, Rita Levi-Montalcini    SUA

Pentru descoperirile lor referitoare la factorii de creștere.

1987    Susumu Tonegawa      Japonia

Descoperirea principiului genetic pentru generarea unei diversități de anticorpi.

1988    Sir James W. Black (Scoția, Anglia), Gertrude B. Elion SUA, George H. Hitchings SUA

Descoperirile lor legate de principii importante în tratamentul consumului de droguri.

1989    J. Michael Bishop SUA , Harold E. Varmus  SUA

Descoperirea lor privind originea celulară a oncogenelor retrovirale.

1990    Joseph E. Murray SUA, E. Donnall Thomas  SUA

Descoperirile lor referitoare la transplantul de organe și de celule în tratamentul bolilor umane.

1991    Erwin Neher Germania Bert Sakmann           Germania

Descoperirile lor referitoare la funcția canalelor ionice singulare în celule.

1992    Edmond H. Fischer SUA, Edwin G. Krebs   SUA

Descoperirile lor referitoare la fosforilarea reversibilă a proteinelor ca un mecanism biologic reglator.

1993    Richard J. Roberts (Anglia, SUA), Phillip A. Sharp (SUA)

Descoperirea diviziunii genelor

1994    Alfred G. Gilman SUA, Martin Rodbell        SUA

Descoperirea proteinelor G și rolul acestora în transducția de semnal în celule.

1995    Edward B. Lewis SUA , Christiane Nüsslein-Volhard Germania, Eric F. Wieschaus           SUA

Descoperirile lor privind controlul genetic al dezvoltării embrionare timpurii.

1996    Peter C. Doherty Australia, Rolf M. Zinkernagel       Elveția

Descoperirile lor referitoare la specificitatea apărării celulelor mediate imun.

1997    Stanley B. Prusiner     SUA

Descoperirea prionilor – un nou principiu biologic de infecție.

1998    Robert F. Furchgott SUA , Louis J. Ignarro SUA, Ferid Murad       SUA

Descoperirile lor în ceea ce privește oxidul nitric, ca o moleculă de semnalizare în sistemul cardiovascular.

1999    Günter Blobel SUA

Descoperirea faptului că proteinele au semnale intrinseci care guvernează transportul lor și localizarea în celulă.

2000    Arvid Carlsson (Suedia), Paul Greengard (SUA), Eric R. Kandel (Austria, SUA)

Descoperirile lor în ceea ce privește transducția semnalului în sistemul nervos.

2001    Leland H. Hartwell SUA, Tim Hunt (Anglia), Sir Paul Nurse (Anglia)

Descoperirile reglatorilor cheie ai ciclului celular.

2002    Sydney Brenner (Africa de Sud, SUA), H. Robert Horvitz (SUA), John E. Sulston (Anglia)

Descoperirile lor privind reglarea genetică a dezvoltării organelor și moartea programată a celulelor.

2003    Paul Lauterbur SUA, Sir Peter Mansfield SUA

Pentru descoperirile lor referitoare la imagistica rezonanței magnetice.

2004    Linda B. Buck SUA, Richard Axel    SUA

Pentru descoperirile receptorilor odoranți și a organizării sistemului olfactiv.

2005    Barry J. Marshall Australia, Robin Warren     Australia

Descoperirea bacteriei Helicobacter pylori și a rolului său în gastrită și ulcer peptic.

2006    Andrew Z. Fire (SUA), Craig C. Mello Statele Unite ale Americii

“for their discovery of RNA interference – gene silencing by double-stranded RNA”

2007    Mario Capecchi (Italia, SUA), Sir Martin Evans (Anglia), Oliver Smithies (Anglia, SUA)

Pentru descoperirile principiilor de introducere a modificărilor genetice specifice la șoareci prin folosirea celulelor stem embrionare.

2008    Harald zur Hausen Germania

Pentru descoperirile sale referitoare la virușii umani papilloma cauzatori de cancer cervical

Françoise Barré-Sinoussi Franța, Luc Montagnier      Franța

Pentru descoperirea virusului imunodeficienței umane.

2009    Elizabeth Blackburn (Australia, SUA), Carol Greider           Statele Unite ale Americii  Jack Szostak (Anglia, SUA)

Pentru descoperirea felului în care cromozomii sunt protejați de telomeri și enzima telomerază.

2010    Robert G. Edwards (Anglia)

Pentru dezvoltarea fertilizării in vitro.

2011    Bruce Beutler (SUA) Jules Hoffmann (Luxemburg, Franța)

Pentru descoperirile sale referitoare la activarea imunității înnăscute.

Ralph Steinman (Canada, SUA)

Pentru descoperirea celulei dendritice și a rolului ei în imunitatea adaptivă.

2012 John B. Gurdon (Anglia), Shinya Yamanaka Japonia

Pentru descoperirea faptului că celulele mature pot fi reprogramate pentru a deveni pluripotente.

2013    James E. Rothman SUA, Randy W. Schekman SUA, Thomas C. Südhof    Germania

Pentru descoperirile lor referitoare la mecanismul care reglează traficul vezicular, un sistem major de transport în celulele noastre.

2014    John O’Keefe (SUA, Anglia), May‐Britt Moser Norvegia, Edvard I. Moser Norvegia

Pentru descoperirea celulelor care constituie un sistem de poziționare în creier.

2015    William C. Campbell Irlanda, Satoshi Ōmura Japonia

Pentru descoperirile sale privind o nouă terapie împotriva bolilor produse de viermii cilindrici.

Youyou Tu      China

Pentru descoperirile ei privind o nouă terapie împotriva malariei.

2016    Yoshinori Ohsumi       Japonia

Pentru descoperirile privitoare la mecanismele autofagiei.

2017 Jeffrey C. Hall SUA, Michael Rosbash SUA, Michael W. Young SUA

Pentru descoperirea mecanismelor moleculare care controlează ritmul circadian.

2018    James P. Allison SUA, Tasuku Honjo            Japonia

Pentru descoperirea terapiei cancerului prin inhibarea reglării negative imune.

2019    William G. Kaelin Jr. SUA, Peter J. Ratcliffe (Anglia), Gregg L. Semenza SUA

Pentru descoperirile lor asupra modului în care celulele simt și se adaptează la disponibilitatea de oxigen.

 

Bibliografie

https://www.nobelprize.org/prizes/lists/all-nobel-laureates-in-physiology-or-medicine/

 

Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.