Propoziția completivă directă
Rezumat
Propoziția completivă directă este propoziția subordonată care îndeplinește funcția de complement direct. Determină un verb sau o interjecție predicativă (de regulă iată, iaca, uite). Răspunde la întrebările: ce?, pe cine?.
Ex: Acum cred că vei fi de acord cu mine.
Ex: L-au arestat pe cel care a furat.
Ex: Ea ar putea să vină.
Ex: N-ai vrea ca el să întârzie din nou.
Mă întreb dacă dorești ceva de la mine.
Nu lăsa pe mâine ce poţi face azi!
Nu știe bărbatul ce știe satul.
Nu știu când voi pleca.
El vedea cum răsărea soarele.
Văzând că ninge, el zâmbi.
Uite că a venit!
Locul
Propoziția completivă directă stă de obicei după regentă, dar poate sta și înainte:
Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face!
Virgula
Se pune de regulă virgulă dacă completiva directă se află înaintea regentei:
Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face!
Confuzia cu propoziția subiectivă
Verbul determinat de propoziția completivă directă este un verb personal la diateza activă. Există și alte propoziții subordonate care răspund la întrebarea ,,ce? ”, dar care determină verbe reflexive impersonale, reflexive cu înțeles pasiv sau verbe active unipersonale (impersonale)
Ex: Se vede că nu ai mai exersat.(verb reflexiv impersonal, propoziție subiectivă)
Ex: Trebuie să mergi înainte. (verb unipersonal, propoziție subiectivă)
Bibliografie
Ștefania Popescu- Ștefania Popescu-Gramatica limbii române, Editura Didactică și Pedagogică, pag 499-504
Propoziția completivă directă Propoziția completivă directă Propoziția completivă directă Propoziția completivă directă