Proverb

Proverb

Rezumat

povestitor, umorist, autor de proverbe
Cilibi Moise. Autor: necunoscut. Data:.circa 1870. Licenţă: Domeniul Public. Sursa: George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Editura Minerva, Bucureşti, 1986, pag 224

Proverbul este o propoziţie generală, de natură morală, populară (care a căpătat o anumită circulație între oameni), exprimată concis, izvorâtă din experiență, având de regulă o formă afirmativă, rar negativă sau interogativă, de regulă sugestivă (poate fi și simplu afirmativă, sau poate să exprime îndemnuri sau interdicții), care exprimă un adevăr general sau parţial, sau îndeamnă la respectarea unor valori morale, sau care interzice încălcarea unor valori morale.  Caracterul sugestiv este realizat prin diverse figuri de stil: comparații, metafore, rime, repetiţii, interogații retorice, etc. Unele proverbe reflectă adevăruri generale, fiind adevărate în toate cazurile. Altele reflectă adevăruri parţiale, fiind adevărate fie în majoritatea cazurilor, fie doar în anumite cazuri (unele proverbe chiar se completează între ele). Multe proverbe au căpătat o utilizare frecventă în comunicarea dintre oameni, devenind repere cu autoritate în argumentarea curentă. Dintre acestea, unele sunt de circulație internațională. Proverbele pot fi sobre, hazlii, ironice, imperative, etc. În literatura română, Anton Pann, Iuliu A. Zanne şi Cilibi Moise au cules proverbe, ultimul fiind şi autor de proverbe. Pe plan universal, cel mai cunoscut culegător şi creator de proverbe a fost Solomon, înţeleptul rege al Israelului din sec al X-lea î.Hr. Câteva tipuri de proverbe:,,cine face x face y”, ,,unde X, se întâmplă Y”, ,,mai bine X decât y, mai aproape X decât Y”, ,,omul (sau un anumit tip de om) face X”, etc.

Generalitatea

Proverbul are întotdeauna un anumit grad de generalitate. Proverbele nu exprimă judecăți referitoare la cazuri individuale, ci se referă totdeauna la categorii de situații, persoane, etc, încercând surprinderea caracterului tipic din acestea.

Ex: Timpul e învățător. (proverb românesc, dar și universal)

Nu haina face pe om. (proverb românesc, dar și universal)

Spune-mi cu cine te împrietenești ca să-ți spun cine ești. (proverb românesc, dar și universal)

Ce se agoniseşte prin muncă se păstrează mai cu grijă. .(proverb spaniol)

Meseriașul se perfecționează muncind [1]

Timpul petrecut plăcut trece repede.

Haina nu face pe medic.

Să nu te rușinezi a învăța și de la cel mai mic [2]

Conţinutul moral

Proverbele au ca domeniu exclusiv moralitatea în sens larg. Afirmațiile de ordin tehnic, științific, administrativ, etc nu intră în sfera proverbelor.

Circulaţia

Pentru a deveni proverbe, respectivele afirmații trebuie să fi căpătat o anumită circulație cel puțin între oamenii dintr-o anumită regiune. Unele proverbe au căpătat o circulație regională, altele o circulație națională, iar unele chiar o circulație internațională (având forme asemănătoare deși provin din zone geografice diferite, unele foarte îndepărtate unele de altele).

Circulație națională

Nici în Dunăre nu găsește apă.

Circulație internațională

Prietenul la nevoie se cunoaște.

Adunările rele strică deprinderile cele bune.

Spune-mi cu cine te împrietenești ca să-ți spun cine ești.

Omul este înclinat să-şi ascundă păcatele şi defectele.

Florile frumoase nu rămân mult timp în drum fără a fi culese.

Nu jigneşti pe nimeni iubindu-l.

Nu după suman trebuie judecat omul.

Concizia

Proverbele au prin definiție o formă concisă, sintetică, lapidară. Se deosebesc astfel de cugetări şi reflecţii, care pot cunoaște o întindere mai mare.

Ex: Nu haina face pe om.

Ex: Prietenul la nevoie se cunoaște.

Ex: Timpul e sfătuitor.

Ex: Cine se scoală de dimineață departe ajunge.

Ex: Cine nu privește înainte rămâne în urmă [3]

Ex: Graba strică treaba.

Ex: Fiecare îşi laudă meseria.(proverb latin)

Ex: În casa în care nu intră soarele intră medicul. [4]

Ex: E mai bine în coliba ta decât în palatul altuia.

Forma

Cele mai multe proverbe au o formă afirmativă. Unele proverbe au o formă negativă, altele au o formă interogativă, iar altele exprimă inclusiv sau exclusiv îndemnuri sau interdicții.

Interogaţii

Lasă să te vorbească de rău, pe lună n-o latră câinii?

Eu domn, tu domn, cine să ducă sacul?

Tu mare, eu mare, cine-o să ne tragă cizmele?

Cine a atins cândva marginile dorințelor ? (proverb indian)

Îndemnuri

Du-te, leneşule, la furnică şi vezi munca ei şi prinde minte!

Ea, care nu are nici mai-mare peste ea, nici îndrumător, nici sfătuitor,

Îşi pregăteşte de cu vară hrana ei şi îşi strânge la seceriş mâncare. (Proverbele lui Solomon 6.6-8)

Spune înţelepciunii: „Tu eşti sora mea!”, şi numeşte priceperea prietena ta,

Ca ea să te păzească de femeia străină, de femeia altuia, ale cărei cuvinte sunt ademenitoare. (Proverbele lui Solomon 7.4-5)

Dojeneşte-ţi prietenii în taină şi-i laudă în public. (proverb latin)

Fă-ţi vara sanie, iar iarna car.

Bate fierul cât e cald, că de se va răci, în zadar vei munci.

Vezi-ţi bârna din ochiul tău şi nu paiul din ochiul altuia!

Când trei inşi spun că eşti beat, du-te de te culcă.

Întinde-te cât ţi-e plapuma.

Interdicţii (uneori se indică şi motivul)

Nu fi înţelept în ochii tăi; teme-te de Dumnezeu şi fugi de rău; (Proverbele lui Solomon 3.7) (interdicţie şi îndemn)

Nu te lega la cap dacă nu te doare!

Nu lăsa pe mâine ce poţi face azi!

Nu-ţi băga nasul unde nu-ţi fierbe oala.

Celui ce îţi întinde un deget nu-i lua toată mâna.

Să nu muști mâna care-ți dă de mâncare.

Nu da vrabia din mână pe cioara de pe gard.

Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face!

Nu te amesteca în tărâțe că te mănâncă porcii.

Nu da cu bâta-n baltă că te stropește.

Nu da obraz (nas) lui Ivan.

Că se suie pe divan.

Nu întinde coarda prea mult că se rupe.

Nu stricați orzul pe gâște.

Nu fugi după căruţa care nu te aşteaptă.

Rugăminţi

Fereşte-mă, Doamne, de prieteni, că de duşmani am eu grijă!

Nu îi da, Doamne, omului cât poate să ducă.

Nu-mi da, Doamne, cât pot răbda!

Două lucruri cer de la Tine, nu mă respinge înainte de a muri:

Prefăcătoria şi cuvântul mincinos îndepărtează-le de la mine; sărăcie şi bogăţie nu-mi da, ci dă-mi pâinea care-mi este de trebuinţă,

Ca nu cumva, săturându-mă, să mă lepăd de Tine şi să zic: „Cine este Domnul?” Ca nu cumva, sărăcind, să mă apuc de furat şi să defaim numele Dumnezeului meu.(Proverbele lui Solomon 30.7-9)

Caracterul sugestiv

Proverbele sunt de regulă sugestive (plastice, expresive) grație figurilor de stil folosite (comparații, metafore, rime, interogații, repetiţii, etc).

Uneori ele pot să nu aibă artificii stilistice:

Micile cheltuieli golesc punga plină. [5]

Vorba de rău mai lesne se crede. [6]

Veselia prelungește viața. [7]

Cine se face că nu-i place lauda vrea s-o mai audă încă o dată [8]

Cel ce nu se rușinează nu se mai îndreptează. [9]

De cele mai multe ori proverbele utilizează diverse figuri de stil:

Comparaţia

Umblă din loc în loc ca căscatul din om în om.

Se grăbește ca fata mare la măritat.

Dă năvală ca porcul la dovleac.

Se ține de om ca păduchele de câine.

Metafora

Gârla se ceartă cu marea.

Cine caută cal fără cusur merge pe jos.

Dacă socoţi plăcinta din câte pături îi, n-o mai mănânci.

Cea mai scumpă comoară pentru om este munca.(Proverbele lui Solomon 12.27)

Sănătatea e cea mai bună avuție (proverb nemțesc).

Noaptea e un sfetnic bun.

Rime

Lenea cand este mai mică, tot știe și ea de frică.

Lenea e cucoană mare, care n-are de mâncare.

Lauda de sine nu miroase a bine.

De ai turme mari de oi

Ai şi turme de nevoi.

Cine pune ban pe ban, mult adună într-un an (proverb italian).

Stăpânul indulgent face supusul neglijent [10]

Cine tot vorbește lucrul nu-i sporește [11]

Cine greu făgăduiește repede împlinește [12]

Cine se grăbește puțin trăiește.

Nu știe bărbatul ce știe satul.

Câinele de este câine/ Și tot oprește pe mâine[13]

Repetiţia aceluiaşi cuvânt sau a unei părţi din cuvânt

Cui pe cui se scoate.

Dar din dar se face rai.

Orice naş îşi are naşul.

Banul la ban trage.

Cine râde la urmă râde mai bine.

Cine-mparte parte-şi face.

Vorbești de lup și lupu-i la ușă.

Corb la corb nu scoate ochii.

Omul nu trăiește ca să mănânce, ci mănâncă ca să trăiască.

Învățul are și dezvăț.

Nici pâine fără muncă, nici muncă fără pâine.

Rău cu rău, dar mai rău fără rău.

Unde dai și unde crapă.

Lasă-mă să te las.

Capul face, capul trage.

Eu spun, eu aud.

Morții cu morții, viii cu viii.

Darul târziu nu are putere de dar.

Darul dat la vreme e dar îndoit.

Bine faci, bine găseşti.

Bine faci, bine găsești, rău faci, rău găsești.

Ai carte, ai parte. N-ai carte, n-ai parte.

 

Adevărul

Unele proverbe sunt adevărate în toate cazurile (îndeosebi cele cu o circulație internațională), altele exprimă adevăruri parțiale, fiind adevărate fie în majoritatea cazurilor, fie doar în anumite cazuri.

Toate cazurile

Ex: Prietenul la nevoie se cunoaște.

Adunările rele strică deprinderile cele bune.

Spune-mi cu cine te împrietenești ca să-ți spun cine ești.

Omul este înclinat să-şi ascundă păcatele şi defectele.

Florile frumoase nu rămân mult timp în drum fără a fi culese.

Nu jigneşti pe nimeni iubindu-l.

Nu după suman trebuie judecat omul.

Majoritatea cazurilor

Omul poate povăţui pe altul, dar pe sine niciodată. (există și oameni care se autoperfecționează).

Nu iese fum fără foc (există și zvonuri false, lansate intenționat pentru a induce în eroare (îndeosebi de serviciile secrete), există și cazuri de erori judiciare, cu oameni condamnați pe nedrept, există și informații false, considerate adevărate, dar dovedite mai târziu ca erori sau chiar înșelătorii).

Unele cazuri

Vinovatul mai mare gură face (mulți vinovați tac sau sunt rezervați, alţii se îndepărtează. Există și proverbul: ,,Vinovatul negonit fuge”).

Adevărul supără. (majoritatea covârșitoare a afirmațiilor adevărate nu supără. Doar cele prin care se exprimă fără perdea și fără delicatețe o critică morală supără)

Tu duci prietenul în casă

Şi el se suie pe masă (cei mai mulți prieteni sunt respectuoși).

Tipuri de proverbe

Tipul ,,cine face x face (nu face) Y”

Cine aleargă după doi iepuri nu prinde nici unul.

Cine râde la urmă râde mai bine.

Cine s-a fript cu supă suflă şi în iaurt.

Cine sapă groapa altuia cade singur în ea.

Cine se scoală de dimineaţă departe ajunge.

Cine seamănă vânt culege furtună.

Cine-mparte parte-şi face.

Cine nu deschide ochii deschide punga.

Cine se aseamănă se adună.

Cine se grăbește puțin trăiește.

Tip ,,unde X, se întâmplă Y”

Unde-i lege, nu-i tocmeală.

Unde nu-i cap, vai de picioare.

Unde-s mulţi, puterea creşte.

Unde a fost, are să mai fie.

Unde a mers mia, merge și suta!

Unde e sărăcie e și ceartă.

Unde e vorba multă, acolo treaba e scurtă.

Unde nu faci foc, nu iese fum.

Unde sunt doi soldați, unul ia comanda.

Tipul comparativ: mai aproape X decât Y, mai bine X decât Y

Mai aproape cămașa decât anteriul (cojocul, sumanul).

Mai aproape pielea decât cămașa.

Mai bine cap la sat decât coadă la oraș.

Mai bine în bordeiul meu decât în palatul altuia.

Mai bine mai târziu decât niciodată.

Decât o săptămână vrabie

Mai bine o zi şoim.

Tipul care indică diverse tipologii umane sau condiţia umană. Uneori se folosesc şi metafore (lupul=omul rău; vulpea=omul)

Prostul când îl bagi în seamă se înalță-n sus de-o palmă.

Prostul dacă nu-i și fudul nu e prost destul.

Omul e dator să-și măsoare lungul nasului.

Omul nu trăiește ca să mănânce, ci mănâncă ca să trăiască.

Omul, cât îl lași, atât se-ntinde.

Omul cât trăiește învață.

Omul sfințește locul.

Omul gospodar își face iarna car și vara sanie.

Lenea e cucoană mare care n-are de mâncare.

Leneșul la toate zice că nu poate.

Scumpul mai mult păgubește și leneșul mai mult aleargă.

Lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba.

Mâța, dacă nu ajunge la slană, zice că pute.

Vulpea, dacă nu ajunge la struguri, zice că sunt acri.

Minciuna are picioare scurte

Omul nemulțumit fuge de bine și dă peste mărăcine.

Tot pățitu-i priceput.

Bogatul nu crede săracului, nici sătulul celui flămând.

Chelului scufie de mărgăritar îi trebuie.

Nu știe bărbatul ce știe satul.

Paremiologie

Paremiologia este disciplina care se ocupă cu studiul și culegerea parimiilor. Proverbul mai este numit și parimie (sau paremie), pildă, maximă şi învăţătură.

Literatura română

poet, compozitor de muzică religioasă, folclorist, publicist, profesor român
Anton Pann, gravură de epocă. Autor: necunoscut. Licenţă: Domeniul Public. Sursa: EPD 1126: Dan Moisescu – Din cântecele lui Anton Pann

În literatură română scriitorii cei mai renumiţi care au cules şi publicat proverbe sunt: Anton Pann-,,Povestea vorbii” (sau ,,Culegere de proverburi”) şi povestitorul evreu Froim Moise Schwarz (zis ,,Cilibi” care se tălmăceşte ,,înţeleptul” în limba turcă), care a şi creat proverbe proprii.[14] Un nume de referinţă în paremiologia românească este Iuliu A. Zanne, care a adunat un uriaş tezaur de proverbe româneşti, publicat între 1895 şi 1903, în zece volume, sub numele de ,,Proverbele românilor”.

Biblia

Solomon

Cel mai cunoscut culegător şi autor de proverbe din literatura universală a fost Solomon, regele Israelului în sec.al X-lea î.Hr., care este autorul cărţilor biblice ,,Proverbele lui Solomon”, ,,Eclesiastul” şi ,,Cântarea cântărilor”.  Solomon a rostit trei mii de pilde şi 1005 cântări(3Regi 4.32). Alţi doi autori sunt: Agur, fiul lui Iache din Massa (Prov, cap30) şi mama împăratului Lemuel care lasă unele proverbe fiului său(Prov.cap31). De asemenea, ni se spune că ,, Şi acestea sunt pildele lui Solomon, pe care le-au adunat oamenii lui Iezechia, regele lui Iuda ”(Prov 25.1). Iezechia a domnit în secolele 7-8 î.Hr. Solomon a primit de la Dumnezeu ,,minte înţeleaptă şi pricepută, cum nici unul n-a fost ca tine înaintea ta şi cum nici nu se va mai ridica după tine” (3 Regi 3.12; vezi şi 4.31). Însuşi Mântuitorul aminteşte înţelepciunea lui Solomon:,,Împărăteasa de la Miazăzi se va scula alături de neamul acesta, în ziua judecăţii, şi -l va osândi, pentru că ea a venit de la marginile pământului, ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi iată că aici este Unul mai mare decât Solomon.(Mt12.42, Lc11.31)

Eclesiastul a fost ,,fiul lui David, rege în Ierusalim” (Ecl1.1, 12), deci se identifică cu Solomon. Despre Eclesiast aflăm din cartea biblică ,,Eclesiastul” următoarele: ,,Şi pe lângă că Ecclesiastul a fost un înţelept, el a mai învăţat pe popor cunoştinţa şi a cercetat şi a privit cu luare aminte şi a cules multe pilde./ Ecclesiastul s-a străduit să găsească sfaturi folositoare şi îndrumări adevărate şi să le scrie întocmai.”(Eclesiastul 12.9-10)

Apostolii Iacob şi Petru citează din ,,Proverbele lui Solomon”. Apostolul Iacob citează astfel: ,, Pentru aceea, zice: „Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har”.  (Prov3.34, Iac4.6). Apostolul Petru scrie la rândul său: ,,Dar mai presus de toate, ţineţi din răsputeri la dragostea dintre voi, pentru că dragostea acoperă mulţime de păcate. (Prov10.12,. 1Pet4.8).

Bibliografie

1)Biblia, în special Proverbele lui Solomon, Eclesiastul, Psalmii, Evangheliile, http://www.bibliaortodoxa.ro/

2)Gânduri nemuritoare. Proverbe şi cugetări poloneze, ediţie îngrijită de Nicolae Mareş, indice de M. Nicolaiza, Colecţia Cogito, Editura Albatros, 1986, Bucureşti.

3)Mic dicţionar de proverbe franceze, colecţia Multum, Non multa, coordonator de ediţie şi traducător:prof.col.(r.) Mircea Duduleanu- Pelendava, ISBN 973-97244-4-2, Editura Pelendava, Bucureşti, 1998.

4) Mic dicţionar de proverbe engleze, colecţia Multum, Non multa, Editura Pelendava, Bucureşti, 1997, ISBN 973-97244-2-6

5)Cugetări greceşti, antologie, traducere şi cuvânt înainte de Maria Marinescu-Himu, Colecţia Cogito, Editura Albatros, Bucureşti, 1981.

6) Proverbe şi cugetări italiene, antologie, traducere, prefaţă şi indici de Mihail Ionescu, 1982, Colecţia Cogito, Editura Albatros, Bucureşti.

7) Proverbe şi cugetări latine, ediţie îngrijită de Vasile D. Diaconu şi Maria Marinescu-Himu, Colecţia Cogito, Editura Albatros, 1976,  Bucureşti

8) Mic dicţionar de proverbe orientale, , coordonator de ediţie şi traducător:prof.col.(r.) Mircea Duduleanu- Pelendava, ISBN 973-97244-3-4, 1998,  Editura Pelendava, Bucureşti

9) Proverbe şi cugetări bengaleze, ediţie îngrijită de Amita Bhose, Colecţia cogito, Editura Albatros, Bucureşti, 1975

10) Maxime, sentinţe şi aforisme din Egiptul antic, antologie, prefaţă şi traducere de Constantin Daniel, Colecţia Cogito, Editura Albatros, 1975, Bucureşti

11)  Arina Avram- Enciclopedia înțelepciunii, Editura All Educational, 2011, ISBN978-973-684-745-5

12)Proverbe românești, antologie, text stabilit, glosar, indice tematic, postfață și bibliografie de George Muntean, Editura Minerva, București, 1984.

 

 

 

 

 

 

 

 

Please follow and like us:

Note subsol:

  • 1. (proverb latin; Arina Avram, muncă, hărnicie).
  • 2. proverb românesc, Arina Avram, capitolul învățare)
  • 3. (prudența, Avram, opere citate).
  • 4. proverb indian, Avram, cumpătarea, opere citate)
  • 5. (proverb englezesc, Avram, cap. Economie, chibzuinţă
  • 6. proverb românesc, Avram, cap greșeala)
  • 7. proverb rusesc, Avram, cumpătarea)
  • 8. (proverb românesc, cap lauda).
  • 9. proverb românesc, cap obrăznicie)
  • 10. (proverb italienesc, Avram, cap.,,stăpâni”).
  • 11. proverb românesc, Avram, cap ,,greșeala”).
  • 12. proverb românesc, Avram, cap promisiuni).
  • 13. https://dexonline.ro/definitie/proverb
  • 14. Puşa Roth, Cilibi Moise: „Toţi oamenii sunt muritori – afară de autori”, https://occidentul-romanesc.com/cilibi-moise-toti-oamenii-sunt-muritori-afara-de-autori/

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.