Rugăciune
Citare
Dacă vreţi să citaţi acest articol copiaţi textul de mai jos, adăugând la sfârşit data citării:
Enciclopedie.info, Rugăciune, http://www.enciclopedie.info/rugaciune/, (data citării)
Rezumat
Rugăciunea este o cerere, o mulțumire, o laudă, o pocăinţă adresată de credincioși lui Dumnezeu (spusă cu voce tare sau în gând). Ea este un mijloc de luptă împotriva ispitelor, alături de priveghere. Rugăciunea poate fi particulară sau publică, pentru sine sau pentru alţii (cei în nevoie, cei care au comis păcate, bolnavi, duşmani, adormiţi întru Domnul) şi de diverse feluri (de cerere, de mulţumire, de laudă, de pocăinţă).
Nu orice rugăciune este ascultată de Dumnezeu. Rugăciunile celor foarte păcătoşi nu sunt ascultate decât atunci când exprimă o pocăinţă adâncă. De asemenea, cererile care sunt făcute pentru ca roadele lor să fie risipite pentru propriile pasiuni păcătoase nu sunt împlinite. Rugăciunile făcute cu îndoială sau şovăire, fără credinţă statornică sau cele care nu sunt spre folosul nostru sufletesc nu sunt nici ele împlinite.
Rugăciunile trebuie să fie sincere, din inimă (nu formale, mecanice, doar cu buzele), însoţite de fapte bune (nu de făţărnicie, interese materiale sau alte păcate), să fie făcute cu smerenie (precum vameşul, pentru a fi îndreptaţi, înălţaţi spiritual) şi să fie stăruitoare. Modele de rugăciune sunt: Rugăciunea Tatăl Nostru, rugăciunea vameşului (Doamne, ai milă de mine, păcătosul!-Lc18.13), rugăciunea tatălui care avea un fiu posedat (Cred, Doamne!Ajută necredinţei mele!- Mat9.24).
Rugăciunea trebuie făcută în genunchi ori de câte ori împrejurările o permit (acasă, în biserică) sau în picioare atunci când împrejurările nu o permit (pe stradă, la serviciu, etc). Ea trebuie făcută cu voce tare ori de câte ori împrejurările o permit (acasă, în biserică) sau în gând atunci când împrejurările nu o permit (pe stradă, la serviciu, când suntem în compania altora, dar fără să fim în biserică sau acasă, pentru a nu-i deranja pe ceilalţi). Rugăciunea trebuie făcută cât mai des cu putinţă: dimineaţa, la prânz şi seara, înainte de masă, când avem necazuri, ispite sau înainte de a face lucruri importante.
Mijloc de luptă împotriva ispitelor
Veghea şi rugăciunea sunt mijloacele de luptă împotriva ispitelor, aşa după cum le spune Iisus celor 3 apostoli (Petru, Iacob şi Ioan) care adormiseră în loc să privegheze cu el: ,,Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită/Că duhul este osârduitor, dar trupul, neputincios” (Mt26.36-41).
Tipuri
Rugăciune particulară şi publică
Rugăciunea poate fi privată sau particulară (în intimitatea camerei, aşa cum ne spune Iisus-Mt6.6) sau publică, în biserică. Exemple de rugăciuni particulare: rugăciunea făcută de Mântuitorul pe calea dintre Betania şi Ierusalim (Lc11.1), rugăciunea din grădina Ghetsimani, rugăciunea sfântului apostol Petru pe acoperişul casei din Iope (FA10.9), etc. Referitor la rugăciunea din Biserică, Iisus spune: ,,…că dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ în privinţa unui lucru pe care îl vor cere, se va da lor de către Tatăl Meu, Care este în ceruri./ Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor.”(Mt18.19-20)
Rugăciunea pentru sine şi rugăciunea pentru alţii
Rugăciunea poate fi de două feluri: pentru sine şi pentru alţii (cei în nevoie, cei bolnavi, duşmani, cei adormiţi, etc). Majoritatea rugăciunilor făcute sunt pentru sine, dar există şi rugăciuni care sunt făcute pentru alţii.
Isaac s-a rugat la Dumnezeu pentru femeia sa, Rebeca, care era stearpă. Iar Dumnezeu a ascultat rugăciunea lui Isaac şi Rebeca a rămas însărcinată. (Fac25.21). Moise s-a rugat pentru popor în multe rânduri: împotriva unor şerpi veninoşi (Num 21.7.9), pentru iertarea idolatriei în care căzuse poporul lui Israel când a făcut un viţel turnat (Deut9.18-21). Iov s-a rugat pentru prietenii săi (Iov42.10). Iisus s-a rugat pentru Petru ca să nu piară credinţa lui (Lc22.32).Apostolul Iacob învaţă că cei bolnavi trebuie să cheme preoţii Bisericii să se roage pentru ei şi să-i ungă cu untdelemn în numele Domnului şi se vor vindeca de boli, iar păcatele lor vor fi iertate.(Taina Sfântului Maslu)[1]Mare putere are rugăciunea celui drept, adaugă apostolul Iacob. (Iac5.16)Mântuitorul ne îndeamnă să ne rugăm pentru cei ce ne vatămă saune prigonesc (Mt5.44). Rugăciunile necontenite ale Bisericii au făcut ca Dumnezeu să trimită un înger să-l elibereze pe Petru din închisoare(FA12.5-11)
Clasificarea rugăciunilor după conţinut
1) Rugăciune de cerere
Este cea mai frecventă şi în cult şi în particular.
Rugăciunea Tatăl Nostru este o rugăciune de cerere
O rugăciune de cerere a făcut şi orbul din Ierihon, care striga după Iisus: ,,Iisuse, Fiul lui David, fie-Ţi milă de mine!(Lc18.38)
2) Rugăciune de laudă, de slăvire a lui Dumnezeu
Câteva exemple de rugăciuni de slavă:
Doxologia:,,Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie”
În toate zilele Te voi binecuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului.
Mare este Domnul şi lăudat foarte şi măreţia Lui nu are sfârşit.(Ps144.2-3)
3) Rugăciune de mulţumire
Apostolul Pavel scrie: ,,Cântaţi în inimile voastre lui Dumnezeu, mulţumindu-I, în psalmi, în laude şi în cântări duhovniceşti.”(Col 3.18)
4) Rugăciune de pocăinţă, de umilinţă
Un bun exemplu este rugăciunea tâlharului pocăit de pe cruce, care îşi recunoaşte fărădelegile şi îl roagă pe Iisus să-l pomenească întru împărăţia Sa. Iar Iisus îi spune că în ziua aceea va fi cu el în rai.(Lc23.40-43)
Împlinirea sau neîmplinirea cererilor din rugăciuni
Nu orice rugăciune e ascultată de Dumnezeu.
Rugăciunile celor păcătoşi în general nu sunt ascultate, aşa cum spune orbul din naştere.(Ioan9.31) Totuşi uneori rugăciunile unor păcătoşi sunt ascultate dacă ei şi-au recunoscut păcatele şi vor să se îndrepte, cum s-a întâmplat cu Manase. (2 Cron 33.11-20) sau cu tâlharul pocăit pe cruce care a ajuns în rai (Lc23.40-43)
Apostolul Iacob arată că unele cereri sunt făcute nesăbuit, cu gândul de a fi risipite pentru propriile pasiuni păcătoase şi de aceea ele nu sunt ascultate şi îndeplinite de Dumnezeu. (Iac4.1-3).
O altă condiţie pentru ca o rugăciune să se împlinească este ca cererea să se facă cu credinţă, fără vreo îndoială. ,,Şi toate câte le veţi cere rugându-vă cu credinţă, le veţi primi.”, spune Iisus (Mt21.22) sau ,,Cereţi şi vi se va da…oricine cere, primeşte”(Mt7.7-8) . Apostolul Iacob spune şi el că omul care cere cu îndoială în suflet nu va primi nimic (Iac1.5-8) Apostolul Pavel scrie: Vreau deci ca bărbaţii să se roage în tot locul, ridicând mâini sfinte, fără de mânie şi fără şovăire.”(1Tim2.8)
Deşi oamenilor apropiaţi lui Dumnezeu Acesta le ascultă adeseori rugăciunile, chiar şi acestora Dumnezeu le refuză împlinirea anumitor rugăciuni, făcând-o spre binele lor. A fost cazul apostolului Pavel care s-a rugat de trei ori lui Dumnezeu să-i îndepărteze boala sa, dar Dumnezeu nu l-a ascultat, lăsându-l cu acest ghimpe în carne, acest sol al Satanei în el. Dumnezeu i-a spus că boala i-a fost dată pentru evitarea trufiei care ar fi apărut din cauza măreţiei descoperirilor dumnezeieşti avute[2], şi pentru desăvârşirea puterii Domnului care se face în slăbiciune (2Cor12.7-9).
Caracteristicile rugăciunii adevărate
Sinceritatea
Rugăciunea făcută numai cu buzele, fără cea a inimii, care să corespundă cu faptele creştineşti, nu are nicio putere. Pentru rugăciunea făcută numai cu buzele i-a mustrat Iisus pe farisei spunând: 7. Făţarnicilor, bine a proorocit despre voi Isaia, când a zis: 8. „Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lor este departe de Mine. 9. Şi zadarnic Mă cinstesc ei, învăţând învăţături ce sunt porunci ale oamenilor”.(Mt15.7-8). Altădată unii farisei sunt aspru mustraţi pentru faptul că ,,se roagă îndelung de ochii lumii în timp ce mănâncă casele văduvelor” (Mc12.40, Mat23.14, Lc20.47).
Rugăciunea adevărată este una sinceră, în care vorbele reflectă convingerile şi simţirile omului. Apostolul Ioan spune: ,,Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să i se închine în duh şi în adevăr.(Ioan 4.24).
Însoţită de fapte creştineşti
Rugăciunile trebuie să fie şi însoţite de fapte creştineşti. Rugăciunile lui Corneliu au fost ascultate pentru că au fost însoţite de milostenii (FA10.1-4).
Stăruinţa
Rugăciunile trebuie să fie şi stăruitoare. Cei 12 apostoli stăruiau necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvântului.(FA6.4) Apostolii, femeile şi rudele lui Iisus stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri. (FA 1.14) Cei 3000 de ucenici noi, stăruiau, alături de ceilalţi, în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni. (FA2.42)
Dumnezeu va împlini cererile stăruitoare aşa precum un prieten al cuiva îi dă împrumut trei pâini la miezul nopţii celui ce are această stăruinţă supărătoare .(Lc11.5-13). Iisus spune:Dar Dumnezeu, oare, nu va face dreptate aleşilor Săi care strigă către El ziua şi noaptea şi pentru care El rabdă îndelung? Zic vouă că le va face dreptate în curând…(Lc18.7-8). Dumnezeu pune adesea la grea încercare stăruinţa rugătorului, cum de pildă s-a petrecut cu femeia cananeiancă, care a stăruit în cererea sa de a-i fi tămăduită fiica de demonizare şi, Iisus, văzând stăruinţa ei, i-a lăudat credinţa şi i-a împlinit cererea.(Mt15.22-28) La fel s-au petrecut lucrurile cu orbul din Ierihon, lumea îl silea să tacă, dar el striga şi mai tare spre Iisus pentru a fi vindecat. Şi Iisus l-a tămăduit. (Lc18.35-39)
Smerenia
Rugăciunea trebuie să conţină o smerire de sine, care va duce la o îndreptăţire spirituală şi la o înălţare în ochii lui Dumnezeu la Judecată, aşa cum o practică vameşul, care spune: ,,Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului!”. Rugăciunea nu trebuie să fie o laudă şi o înălţare de sine, cum o considera fariseul, care stătea drept în picioare şi îi mulţumea lui Dumnezeu că nu este răpitor, nedrept, adulter, ci posteşte de două ori pe săptămână şi dă zeciuială din toate. Căci fariseul scade spiritual prin această înălţare de sine.(Lc18.9-14)
Modele de rugăciune
Ca modele de rugăciune avem: Rugăciunea Tatăl Nostru, pe care Iisus le-a spus-o apostolilor care îl întrebaseră cum ar trebui să se roage (Mat6.7-15), rugăciunea vameşului din pilda vameşului şi fariseului(,,Doamne, milostiv fii mie păcătosului”-Lc18.13), rugăciunea tatălui fiului posedat (,,Cred, Doamne!Ajută necredinţei mele!”- Mc9.24).
Rugăciunea Tatăl Nostru
Mântuitorul îi învaţă pe ucenici cum să se roage:
Tatăl nostru Care (Carele) eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău;
Vie (vină) împărăţia Ta; facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ.
Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi
Şi ne iartă nouă greşalele noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri
Şi nu ne lăsa să cădem în ispită [3],
Ci ne izbăveşte de cel rău (cel viclean).
Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin. (Mt.6.9-13)
Rugăciunea vameşului şi Rugăciunea Inimii (sau Rugăciunea lui Iisus)
Rugăciunea vameşului (Doamne, ai milă de mine, păcătosul!-Lc18.13) din pilda vameşului şi fariseului (Lc 18.9-14) a fost punctul de plecare pentru Rugăciunea Inimii (sau Rugăciunea lui Iisus): ,,Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/păcătoasa”(forma scurtă) sau ,, ,,Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/păcătoasa” (forma lungă).
Timpul rugăciunii
Rugăciunea trebuie făcută cât mai des cu putinţă, dimineaţa, la prânz şi seara.
Ea trebuie făcută neapărat înainte de masă, cum a făcut Iisus, care a mulţumit lui Dumnezeu apoi a înmulţit pâinile şi peştii şi le-a dat tuturor să mănânce(Mt15.36) sau cum a făcut la Cina cea de Taină (Mat26.27).
Apostolul Pavel îi îndeamnă pe fraţii creştini preoţi care se ocupau cu evanghelizarea să se roage neîncetat (1Tes5.17).
Trebuie neapărat să ne rugăm când suntem în faţa unor necazuri:,,Şi Mă cheamă pe Mine în ziua necazului şi te voi izbăvi şi Mă vei preaslăvi”.(Ps49.16). Sau când suntem în faţa unor ispite, aşa cum le-a spus Iisus lui Ioan, Iacob şi Petru, care tot adormeau:,,Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită.”(Mt26.41). Sau înainte de a face unele lucruri de seamă: Iisus s-a rugat înainte şi după ce Şi-a ales apostolii (Lc6.12), înainte de învierea lui Lazăr (Ioan 11.41), înainte de sfintele Sale patimi, în grădina Ghetsimani (Lc22.41-42). Sfinţii apostoli s-au rugat înainte de alegerea lui Matia (FA1.24) şi apostolul Petru înainte de a o învia pe Tavita (FA9.40).
Locul rugăciunii
Rugăciunea poate fi făcută în orice loc, aşa precum spune apostolul Pavel:,,Vreau deci ca bărbaţii să se roage în tot locul, ridicând mâini sfinte, fără de mânie şi fără şovăire.”(1Tim2.8)
Uneori rugăciunea trebuie făcută în gând pentru a nu-i perturba pe alţii.
Rugăciunea particulară se face acasă, în intimitatea cămării fiecăruia, aşa cum spune Iisus. (Mt6.4) Rugăciunea comună se face în biserică.(Mt21.13) Rugăciunea însă poate fi făcută oriunde (pe stradă, la serviciu) în gând pentru a nu-i perturba pe alţii. Mântuitorul s-a rugat în multe locuri afară (în Grădina Ghetsimani Mt26.36, în pustiu Lc5.16, pe Muntele Măslinilor-Lc22.39, pe cruce când a recitat un psalm Mt27.46, Ps21.1).
Poziţia trupului în timpul rugăciunii
Rugăciunea se face în genunchi ori de câte ori împrejurările o permit (în biserică, acasă), dar se poate face şi stând în picioare, atunci când împrejurările nu permit îngenuncherea, de exemplu când mergem pe stradă. Îngenuncherea la rugăciune este semnul umilinţei în faţa lui Dumnezeu, al pocăinţei noastre.
În grădina Ghetsimani, Iisus a îngenuncheat şi s-a rugat:,,Şi mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ, rugându-Se şi zicând: Părintele Meu, de este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voieşti”.(Mt26.39)
Altădată ,,un lepros a căzut cu faţa la pământ în faţa lui Iisus şi I s-a rugat zicând: Doamne, dacă voieşti, poţi să mă curăţeşti./ Şi întinzând El mâna, S-a atins de lepros, zicând: Voiesc, fii curăţat! Şi îndată s-a dus lepra de pe el.”(Lc5.12-13)
În Apocalipsă sunt menţionaţi 24 de bătrâni care au căzut la pământ închinându-se ,,Celui ce este viu în vecii vecilor”(Apoc4.10)
Rugăciune cu voce tare sau în gând
Rugăciunea trebuie făcută cu voce tare ori de câte ori împrejurările o permit (acasă, în biserică) sau în gând atunci când împrejurările nu o permit (pe stradă, la serviciu, etc).
Bibliografie
1)Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2, http://www.bibliaortodoxa.ro/
2) Arhiepiscopia Ortodoxă Romană a Vadului , Feleacului şi Clujului- Învăţătură de credinţă ortodoxă, pag 210-229, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4
3) Ene Branişte şi Ecaterina Branişte-Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase, pag 414-415, Editura Diecezană Caransebeş, 2001, ISBN 973-97569-7-2
Articole înrudite
Note subsol:
- 1. ,,Acesta este textul care, alături de Mc6.13 şi Lc10.34, fundamentează Taina Sfântului Maslu‘’(comentariul lui Valeriu Anania în Noul Testament, pag 414, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1995, ISBN 973-9130-08-09)
- 2. Este vorba de stările de extaz ale lui Pavel în timpul cărora Dumnezeu îi descoperea diverse lucruri tainice. Aceste stări sunt evocate de Pavel în 2Cor12.2-4
- 3. ,,Şi nu ne duce pe noi în ispită” a fost varianta de traducere de până acum. Valeriu Anania comentează că înţelesul este: ,,nu ne lăsa să cădem în ispită” sau ,,fereşte-ne de prilejul ispitei”. (Noul Testament comentat, 1995, pag 11, nota 3). Papa Francisc a spus în 2017 că traducerea ,,şi nu ne duce pe noi în ispită” nu este o traducere bună şi că ar trebui înlocuită de Biserica Romano-Catolică cu traducerea ,,nu ne lăsa să cădem în ispită”, aşa cum a făcut deja biserica catolică franceză; el a mai spus că toţi creştinii ar trebui să adopte această traducere. http://www.digi24.ro/stiri/externe/mapamond/rugaciunea-tatal-nostru-s-ar-putea-schimba-papa-francisc-vrea-o-traducere-mai-buna-841482