Specii de animale dispărute din România

Specii de animale dispărute din România

Elanul

Elan eurasiatic (Alces alces)
Elan eurasiatic (Alces alces), mascul. Autor: Diego Delso. Data: 17 iunie 2012. Locaţia: Tierpark Hellabrunn, Munchen, Germania. Licenţa: Diego Delso, delso.photo, License CC-BY-SA

Elanul (Alces alces alces) este atestat documentar în perioada medievală cu numele de plotun.

Giovanni Antonio Magini, care în secolul al XVI-lea a descris detaliat ţările române în lucrarea ,,Geografica sau descrierea universală a Pământului” menţionează şi elanii din pădurile Transilvaniei.

Balada ,,Vodă, căpitan Matei” spune că în timpul lui Matei Basarab, adică în sec al XVII-lea, se  ,,Vânau zimbrii ai pletoşi,/Cerbii falnici, rămuroşi,/Şi plotunii lopătoşi… “.

Dimitrie Cantemir (1673-1723) evocă în Descriptio Moldaviae (1716) apariţia plotunilor iarna pe malurile Nistrului, care ar fi venit probabil din Polonia.

În secolul al XX-lea elanul este semnalat ca prezenţă sporadică în România. În 1973 este împuşcat un elan de către un pădurar în judeţul Neamţ, iar în 1978 un alt elan este împuşcat de braconieri.[1]

Elanul nu figurează în lista completă a vertebratelor din România din decembrie 2010.[2]

Antilopa Saiga

Antilopa Saiga (Saiga tartarica)
Antilopa Saiga (Saiga tartarica), mascul. Autor: Navinder Singh. Data: 27 iunie 2009. Licenţa: Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 International

Antilopa Saiga (Saiga tatarica tatarica) este singura antilopă care a trăit în România.

Documente din sec al XVI-lea atestă prezenţa ei în zona Bucureştiului. Dimitrie Cantemir a descris antilopa Saiga în scrierile sale, la începutul secolului al XVIII-lea.

A fost vânată intens astfel încât a dispărut din România în sec al XVIII-lea.[3]

Populaţia globală de Saiga tatarica (Saiga tatarica tatarica şi Saiga tatarica mongolica) este în prezent de circa 50 000 (de la circa 1 250 000 la mijlocul anilor 70), trăind în marea lor majoritate în Kazahtan. Specia este în mare pericol (critically endangered) la nivel global.[4]

Bourul

Specia prezentă la noi în ţară a fost Bos primigenius primigenius, care trăia în Europa şi Orientul Mijlociu. Celelalte două specii trăiau în India (Bos primigenius Namadicus) şi Africa de Nord  (Bos primigenius mauretanicus)

Legenda lui Dragoş Vodă evocă uciderea unui bour de către domnitor, în sec al XIV-lea.

Bourul este ales ca simbol pe stema Moldovei.

Masculii de bour de la noi depăşeau uneori greutatea de o tonă.

A dispărut din Transilvania în sec al XVI-lea, apoi din Moldova şi Valahia la începutul secolului al XVII-lea.[5]

Ultimul bour din lume a fost ucis în Polonia, în 1627.[6]

Vulturul bărbos (zăganul)

Vulturul bărbos (Gypaetus barbatus), zăgan
Vulturul bărbos (Gypaetus barbatus). Autor: Piero Annoni. Data: 9 aprilie 2012. Locaţia: Engandine (Elveţia) Licenţa: Attribution-NoDerivs 2.0 Generic (CC BY-ND 2.0) . Sursa: Flickr, https://www.flickr.com/photos/etnophoto/8435174579/in/faves-89250700@N06/

Vulturii bărboşi (Gypaetus barbatus) au fost consideraţi responsabili pentru împuţinarea caprelor negre din Carpaţi, astfel încât au fost organizate campanii de ucidere a lor în anii 1930 şi 1934. Ultimul zăgan din România a fost împuşcat în 1938. [7]Societatea Ornitologică din România o consideră o specie extinctă din România.[8]Apariţiile în România sunt considerate a fi trecătoare de către forurile internaţionale. Specia este aproape ameninţată (near threatened) la nivel global, fiind în declin. Numărul vulturilor bărboşi la nivel global este estimat ca fiind între 2000-10 000 indivizi.[9]

Foca- călugăriţă

Focă-călugăriţă (Monachus monachus), focă cu burta albă
Focă-călugăriţă (Monachus monachus). Autor: Cornaire Jean Marie. Data: 4-11-2007. Licenţa: C.C. Attribution-Share Alike 2.5 Generic, 2.0 Generic and 1.0 Generic

Pliniu cel Bătrân afirma că ,,În Pontul Euxin nu pătrunde niciun animal vătămător pentru peşti în afară de foci şi delfini mici”.

Multe foci-călugăriţă (Monachus monachus) din Marea Neagră au fost ucise de unii pescari ignoranţi, care credeau că ele mănâncă tot peştele din mare.

În 1937 se mai găseau circa 20 foci cu burta albă în Marea Neagră: 3 familii a 6-7 exemplare fiecare: una la Stanca, alta la Balcic, şi alta la Capul Caliacra.

În 1960 a fost prinsă accidental o focă pe Braţul Sf. Gheorghe al Dunării, aceasta fiind a 9-a focă prinsă în ultimii 60 de ani.

În martie 1983 a fost descoperită o focă moartă aproape de oraşul Tulcea. Avea o rană adâncă între coaste, probabil de la un cuţit. A fost ultima focă din Marea Neagră.[10]

Pe plan internaţional specia este considerată extinctă din România. La nivel global ea este în pericol (endangered), mai existând circa 6-700 de exemplare în întreaga lume. Marea lor majoritate trăiesc în Marea Mediterană, în Grecia şi Turcia.[11]

Dropia

Dropie (Otis tarda)
Dropie (Otis tarda), mascul. Autor: Администрация Волгоградской области. Data: 24 noiembrie 2013. Sursa: http://oblkompriroda.volganet.ru/Old_Portal/news/news/2013/11/news_00654.html. Licenţă: Creative Commons Attribution-Share Alike 3.0 Unported

Existau circa 5000 de dropii (Otis tarda) în urmă cu un secol în România.

Foarte multe dropii au fost ucise de braconieri în perioada interbelică, iar unele au fost omorâte de ţărani pentru a fi mâncate. În 1938 a fost un mare îngheţ şi păsările au devenit vulnerabile şi uşor de prins. Atunci 232 de ţărani au ucis 740 de dropii. Unii au ajuns la închisoare. Ultimele 100-150 de dropii au fost omorâte de ţărani în 1981.

Câteva dropii au fost văzute accidental în Arad şi Bihor, dar ele veneau din Ungaria, unde mai există circa 1100-1300.[12]

La nivel global specia este vulnerabilă (vulnerable) şi în declin. Numărul dropiilor la nivel global este estimat la 44 000-57 000.[13]

Fluturi

Unele specii de fluturi au dispărut din România în secolul XX: Colias palaeno, Vaciniina optilete, Aricia anteros, Polygonia egea, Esperarge climene (din fluturii de zi), Trichosea ludifica, Menophra abruptaria, Lygephila ludicra, Lygephila procax, Eublemma rosea, Aegle vespertalis, Thysanoplusia orichalcea, Aedophron rhodites, Omia cymbalariae, Ozarba moldavicola, etc (dintre speciile nocturne) (RÁKOSY,1996; SZÉKELY,1999).

Parnassius apollo a dispărut din România, ultimul exemplar fiind fotografiat în România în 1996. [14]

 

Specii de animale dispărute din România Specii de animale dispărute din România Specii de animale dispărute din România Specii de animale dispărute din România

Please follow and like us:

Note subsol:

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.