Tipuri de lovire a mingii

Tipuri de lovire a mingii

Rezumat

Mijlocaş francez, antrenor francez, Real Madrid, Juventus
Zinédine Zidane în 2013. Autor: Walterlan Papetti. Data: 7 septembrie 2013. Licenţa: Attribution-ShareAlike 4.0 International (CC BY-SA 4.0). Sursa: Wikimedia Commons

Tipurile de lovire a mingii se pot clasifica în funcţie de mai multe criterii:1.după scopul (intenţia) lovirii 2.după intensitate 3.după partea corpului cu care se loveşte mingea 4.după prezenţa sau absenţa unui punct fix: lovituri de la punct fix şi lovituri fără un punct fix  5.după locul în care se află mingea: pe sol sau în aer 6.după respectarea sau nu a regulamentului (lovituri permise, lovituri care încalcă regulamentul).7.(în funcţie de caracterul drept sau curbat al traiectoriei mingii): lovituri în linie dreaptă, lovituri curbate 8.(în funcţie de traiectoria mingii spre poartă, dacă mingea loveşte pământul sau nu): lovituri fără atingerea pământului, lovituri cu atingerea pământului. Există mai multe tipuri de dribling, unele simple, altele complicate. Există mai multe tipuri de şuturi la poartă.

Clasificarea loviturilor mingii

1.(în funcţie de scop sau de intenţie)

-(dacă se intenţionează transmiterea mingii către un coechipier) pasă, centrare

-(dacă se intenţionează introducerea mingii în poartă) şut la poartă

-(dacă se intenţionează depăşirea unui adversar): dribling

-(dacă se intenţionează deposedarea de minge a adversarului): deposedare

-(dacă se intenţionează îndepărtarea rapidă a mingii dintr-o anumită zonă) respingere sau degajare

-(dacă se intenţionează reintroducerea mingii în joc): lovitură de la colţ sau lovitură de la margine

-(dacă se intenţionează prinderea în mâini a mingii de către portar): prinderile în mână ale mingii de către portar. Prinderile în mână ale mingii de către un jucător se sancţionează în majoritatea cazurilor. Când mâna este lipită sau foarte apropiată de corp, când mingea vine de la o distanţă mică, dar fără a împiedica golul, atunci nu se consideră o încălcare a regulamentului.

-(dacă se intenţionează potrivirea mingii pentru pasă, şut): potrivire a mingii

-(dacă se intenţionează conducerea mingii): conducere a mingii de către jucător, balonul stând foarte aproape de piciorul jucătorului

-(dacă se intenţionează depăşirea unui adversar prin jonglarea mingii cu piciorul, uneori şi cu capul-vezi mai jos driblingul focii): jonglare

-(dacă se intenţionează obţinerea unei lovituri de colţ sau a unei lovituri de la margine): şutarea în adversar de la mică distanţă în apropierea marginilor terenului.

mijlocaş ofensiv brazilian, Barcelona
Ronaldinho în 2016. Autor: Agencia de Noticias ANDES. Data: 29 ianuarie 2016. Licenţă:Attribution-ShareAlike 2.0 Generic (CC BY-SA 2.0). Sursa: Flickr, https://www.flickr.com/photos/agenciaandes_ec/24071661024/

2.(în funcţie de intensitatea loviturii)

-(intensitate mare): (de obicei) şut la poartă, (de obicei) degajare, (uneori) lovitură de la colţ (uneori se centrează în forţă, alteori se şutează puternic la poartă)

-(intensitate medie): unele pase, loviturile de colţ, şuturi tehnice, loviturile de la margine

-(intensitate mică): (de obicei) pasă, lovitură de la margine, driblinguri, deposedări, (uneori) lovituri de colţ, potrivirile mingii, conducerea mingii, (uneori) şuturi tehnice, şuturi cu poarta goală

3.(în funcţie de partea corpului cu care se loveşte sau se transmite mingea)

-cu piciorul:

– cu latul: (de obicei) pasele, (de obicei) centrările (uneori) şuturile precise, uneori (degajările)

-cu şiretul: (de obicei) şuturile puternice, (de obicei) degajările puternice, (uneori) centrările în forţă

-cu călcâiul: (de obicei) pasele, (uneori) şuturile din apropierea porţii (rareori) unele driblinguri mai pretenţioase, unele şuturi foarte pretenţioase (de exemplu lovitura scorpionului)

-cu şpiţul: (uneori) unele şuturi, (uneori) unele pase, (uneori) unele driblinguri

-cu talpa: dacă nu există vreo dispută pentru balon loviturile cu talpa sunt permise, dar dacă este o luptă pentru balon intrarea cu talpa este interzisă de regulament chiar dacă este atinsă doar mingea pentru că poate produce accidentări grave.

-cu orice altă parte a piciorului: cu genunchiul, etc

-cu capul: pentru a introduce mingea în poarta adversă, pentru a respinge mingea, pentru a pasa, uneori chiar pentru a dribla (de exemplu driblingul focii)

-cu mâna (la loviturile de la margine şi la execuţiile portarului)

-cu pieptul (de obicei) pentru a recepţiona o pasă

-cu alte părţi ale corpului (cu spatele, cu umărul, etc

Atacant galez, Liverpool, Juventus, golgheter
Ian Rush în 1988. Fotografie decupată. Autor: Croes, Rob C. / Anefo. Data: 12 September 1988. Licenţă: Attribution 4.0 International (CC BY 4.0) . Sursa: Nationaal Archief

4.(în funcţie de existenţa sau absenţa unui punct fix de la care este executată lovitura)

-în prezenţa unui punct fix: loviturile mingii de la punct fix:  repunerile din colţul careului de 6 m, lovituri de colţ, lovituri de la margine, lovituri libere, lovituri indirecte, lovituri de la 11 m, lovituri de începere

-în absenţa unui punct fix: loviturile mingii date în timpul jocului

5.(în funcţie de locul mingii, dacă este pe sol sau în aer)

-(dacă mingea este pe sol): repunerile din colţul careului de 6 m, lovituri de colţ, lovituri libere, lovituri indirecte, lovituri de la 11 m, (de obicei) pasele, (de obicei) deposedările, unele respingeri, (de obicei) şuturile, (de obicei) driblingurile

-(dacă mingea este în aer): voleuri, loviturile din drop (imediat după ce mingea a atins pământul) lovituri cu capul, unele driblinguri, (adeseori) respingerile

6.(în funcţie de respectarea sau nu a regulamentului)

-lovituri ale mingii permise de regulament: loviturile fără mână ale jucătorilor de câmp (cu unele excepţii), loviturile portarului (inclusiv cu mâna)

– lovituri ale mingii interzise regulament: loviturile cu mâna ale jucătorilor (cu anumite excepţii), loviturile cu talpa dacă există o dispută pentru balon (chiar dacă este lovită doar mingea), loviturile periculoase cu piciorul (în apropierea capului adversarului sau intrările violente la nivelul solului, chiar dacă este lovită doar mingea), lovirea mingii după fluierul arbitrului, lovirea mingii înainte ca arbitrul să fluiere executarea loviturii (la loviturile de la 11 m, etc), şutul intenţionat al mingii în adversar după ce acesta a căzut la pământ.

7.(în funcţie de caracterul drept sau curbat al traiectoriei mingii)

-lovituri în linie dreaptă: unele şuturi, pasele la firul ierbii,  unele lovituri de cap, potrivirea mingii, conducerea mingii, şutarea în adversar, etc

-lovituri cu o traiectorie curbă: degajările, pasele pe sus, unele şuturi cu efect (în special unele şuturi de la distanţă, şuturile din corner, şuturile din lovituri libere), şuturile cu o anumită boltă şi loburile (în general fără efect). Sunt executate fie cu latul, fie cu exteriorul piciorului.

Atacant legendar spaniol
Raúl González în 2012. Autor: Mohan. Data: 13 mai 2012. Licenţa: Attribution 2.0 Generic (CC BY 2.0). Sursa: Flickr

8.(în funcţie de traiectoria mingii spre poartă, dacă mingea loveşte pământul sau nu)

-loviturile cu pământul: şuturi cu pământul (mingea loveşte pământul o dată sau de mai multe ori;  aceste şuturi se folosesc adesea dacă terenul este îmbibat de apă pentru că mingea capătă o viteză mult mai mare), lovituri de cap cu pământul

-lovituri fără atingerea pământului: enorma majoritate a loviturilor

atacant olandez
Ruud van Nistelrooy. Autor: Paul Blank. Licenţa: Attribution 2.5 Generic (CC BY 2.5) . Sursa: http://www.postproduktie.nl/voetbal.htm

Tipuri de dribling

1.Trecerea pe lângă jucător cu mingea la picior (în viteză, uneori cu fentă,  uneori cu schimbări bruşte de direcţie, uneori cu accelerări bruşte)

2.Trecerea mingii printre picioare.

3.Trecerea mingii pe lângă adversar şi ocolirea adversarului pe partea cealaltă.

4.Un-doi

5.Întoarcerea Cruyff[1]

6.Întoarcerea Marseille[2]

7.Dribling stil curcubeu[3]

8.Driblingul focii (depăşirea adversarului prin jonglarea repetată a mingii cu capul)[4]

9.Jonglarea mingii cu piciorul peste adversar

10.Întoarcerea Bergkamp[5]

Tipuri de şuturi la poartă

A) În funcţie de partea piciorului folosită

1.Şutul cu latul (uneori cu efect, uneori din vole) este un şut cu mare precizie, dar cu o forţă mică sau medie

2.Şutul cu şiretul (uneori cu efect (uneori din lovitură liberă), uneori din vole (uneori din foarfecă pe spate sau din foarfecă laterală), uneori din drop, uneori cu pământul) este un şut cu mai mică precizie, dar este cel mai puternic tip de şut din fotbal

3.Şut cu şpiţul: este adeseori surprinzător prin neprevăzut şi rapiditate

4.Şut cu călcâiul: pe distanţe mici, în apropierea porţii

4a) Lovitura scorpionului[6]

5.Lob prin băgarea vârfului bocancului sub minge (se poate realiza şi prin şutul cu latul, mai rar cu şiretul)

6.Rabona[7]

Bibliografie

https://www.youtube.com/watch?v=cEmIce9-QXA

 

 

Please follow and like us:

Note subsol:

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.