Verb

Verb

Rezumat

Verbul este partea de vorbire flexibilă care exprimă o acțiune, o stare, posesia, necesitatea, posibilitatea sau dorința. Verbele pot fi predicative sau nepredicative, tranzitive sau intranzitive. Verbul își modifică forma în funcție de persoană, număr, diateză, mod și timp. Ultimele trei sunt specifice verbului. Există 3 diateze: activă, pasivă și reflexivă. Modurile pot fi personale (4 moduri: indicativ, conjunctiv prezent și perfect, condițional-optativ prezent și perfect și imperativ) sau nepersonale (4 moduri: infinitiv, participiu, supin, gerunziu). Timpurile sunt: prezent, trecut (imperfect, perfect compus, perfect simplu și mai mult ca perfect) și viitor. Unele verbe (a fi, a avea, a vrea) pot fi auxiliare în anumite situații. Unele verbe (care exprimă fenomene ale naturii, a trebui, expresii de tipul e bine, e posibil, etc) sunt unipersonale ca formă și impersonale ca conținut.

Clasificare

1.După capacitatea sau incapacitatea de a forma singure predicatul

a.Verbe predicative

Sunt verbele care au un înțeles de sine stătător, independent, putând exprima singure predicatul

Ex: Cine se scoală de dimineață departe ajunge.

Se pare că va ploua.

El este (se află) la gară.

b.Verbe nepredicative

Sunt verbele care nu au un înțeles de sine stătător, neputând forma singure predicatul

Verbe nepredicative: a fi, a deveni, a ajunge, a ieși, a se face, a părea

Ex: Afară era frumos

Ex: El a ajuns președinte.

Ex: El a ieșit președintele partidului miercuri.

Ex: S-a făcut galben ca ceara.

Ex: Acest lucru pare rezonabil.

2.După posibilitatea de a avea un complement direct

a.Verbe tranzitive

Sunt cele care pot avea un complement direct

Ex: El a luat cartea.

Ex: Ea vrea niște cercei.

Graba strică treaba.

Spune-mi cu cine te împrietenești ca să-ți spun cine ești.

Mâncarea de dimineaţă lungeşte viaţa.

Nici în Dunăre nu găsește apă.

Adunările rele strică deprinderile cele bune.

b.Verbe intranzitive

Sunt cele care nu pot avea un complement direct.

Printre verbele intranzitive se numără cele care exprimă o mișcare (a veni, a pleca, a merge, etc) și cele care exprimă faptul de a sta (a sta, a ședea,, etc)

Flexiune

Verbul își modifică forma în funcție de persoană, număr, diateză, mod și timp. Ultimele trei sunt specifice verbului. Categoria ,,număr” apare la toate părțile de vorbire flexibile. Categoria ,,persoană” apare și la pronume.

Diateza

Diateza este forma luată de verb pentru a arăta raportul dintre acțiunea pe care o exprimă și subiectul gramatical

1.Diateza activă

Arată că acțiunea este îndeplinită de subiectul gramatical.

Ex: El citește o carte.

2.Diateza pasivă

Arată că subiectul gramatical este pasiv, suferind acțiunea făcută de altcineva.

Cărțile sunt citite cu plăcere de unii oameni.

3.Diateza reflexivă

Ea își închipuie multe.

El se gândește la copiii lui.

Cine se scoală de dimineață departe ajunge.

Fiecare îşi laudă meseria.(proverb latin)

Meseriașul se perfecționează muncind.

Modul

1.Moduri personale

Sunt cele care își schimbă forma după persoane

a.Indicativ

Exprimă o acțiune prezentată de vorbitor ca reală

El a plecat acasă.

b.Conjunctiv

Exprimă o acțiune nerealizată, dar care se poate realiza

Se recunoaște ușor după conjuncția ,,să”, cu care se formează.

Conjunctiv prezent

Ex: Vreau să văd cu ochii mei.

Eu îți recomand să nu pleci.

Vrei să mai stai?

Conjunctiv perfect

E posibil să fi mers și el acolo.

c.Condițional-optativ

Condițional-optativ prezent

Se formează din verbul la infinitiv și un verb auxiliar: aș, ai, ar, am, ați, ar

Ex: Aș merge și eu la mare.

Ar veni și ei acolo.

Condițional optativ perfect

Ex: Aș fi mers și eu dacă aș fi știut.

d.Imperativ

Exprimă o poruncă, un îndemn, un sfat sau o rugăminte

Pleacă de acolo!

Spală-te pe dinți!

Fă-ți temele!

Culcă-te devreme!

Nu te lega la cap dacă nu te doare!

Nu lăsa pe mâine ce poţi face azi!

Ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face!

Fereşte-mă, Doamne, de prieteni, că de duşmani am eu grijă!

Nu îi da, Doamne, omului cât poate să ducă!

Nu-mi da, Doamne, cât pot răbda!

2.Moduri nepersonale (nepredicative)

Sunt cele care nu-și schimbă forma după persoane

Ele sunt nepredicative, adică nu pot forma singure predicatul.

a.Infinitiv

Este format din rădăcina verbului la care se adaugă una din următoarele terminații:

Conjugarea I: -a: a mânca, a juca

Conjugarea a II-a: -ea: a avea, a prevedea

Conjugarea a III-a: -e: a merge, a face

Conjugarea a IV-a: -i sau –î: a citi, a găsi, a coborî

b.Participiu

Exprimă o acțiune trecută.

Este format din rădăcina verbului și terminațiile: -at, -ut, -it, -ât, -s

-at: cântat, încântat

-ut: făcut, desfăcut

-it: citit, pitit

-ât: coborât

-s: prins, desprins

Fac excepție unele verbe de conjugarea a III-a, care au participiul terminat în –t:

A frânge-frânt, a rupe-rupt, a sparge-spart, a fierbe-fiert, a coace-copt, a înfige-înfipt

c.Supin

Se formează din participiul invariabil, care este precedat de o propoziție simplă sau compusă

Ex: S-a săturat de așteptat.

Ex: Ușor de zis, greu de făcut.

Ex: Asta este de făcut.

Am venit la cules fructe.

d.Gerunziu

Se formează prin adăugarea sufixului –înd sau –ind.

Ex: Nu jigneşti pe nimeni iubindu-l.

Timpul

a.Prezent

Merg și eu.

b.Trecut

Imperfect

Acțiunea este neterminată, spre deosebire de timpurile perfecte (perfect compus, perfect simplu, mai mult ca perfectul), la care acțiunea este terminată.

Verbele care se termină în –a, sau –î la infinitiv primesc terminațiile: -am, -ai, -a, -am, -ați, -au.

Verbele care se termină în –ea, -e, -i la infinitiv primesc un „e” în plus: -eam, -eai, -ea, -eam, -eați, -eau.

Ex: Eu mergeam la magazin când am întâlnit-o pe Francesca.

Perfect compus

Este format din verbul auxiliar am, ai, a, am, ați, au și participiul verbului de bază.

El a mers la supermarket

Perfect simplu

Eu mersei la piață.

Mai mult ca perfectul

Exprimă o acțiune trecută care s-a petrecut înaintea altei acțiuni trecute.

Verbele primesc terminațiile: -sem, -seși, -se, -serăm, -serăți, -seră

Eu ajunsesem acolo când au sosit ei.

c.Viitor

Ei vor merge la cinema.

Ei o să meargă unde vor dori.

Am să fac ceea ce ți-am zis.

Verbe auxiliare

A fi

Se folosește ca verb auxiliar în următoarele situații:

-condițional optativ perfect: aș fi mers

-diateza pasivă: eram apreciat

-conjunctiv perfect: să fi mers

-viitorul II (anterior): voi fi știut

Ortografie

Se scrie cu un singur i în următoarele situații:

-infinitiv prezent și perfect: a fi, a fi fost

-imperativ cu aspect negativ la persoana a II-a singular: nu fi fraier!

-viitorul și viitorul anterior: voi fi, voi fi fost

-condițional optativ prezent și perfect: aș fi, aș fi fost

-conjunctiv perfect: să fi fost (forma fi invariabilă la toate persoanele)

Se scrie cu doi i în următoarele situații:

-imperativ cu aspect pozitiv, persoana a II-a singular: fii calm!

-conjunctiv prezent, persoana a II-a singular: tu să fii calm

-gerunziu: fiind, nefiind, nemaifiind

Verb predicativ și verb nepredicativ

A fi

A fi este verb predicativ când când are un înțeles de sine stătător, adică în următoarele situații:

1.Se află

Cheia e (se află) pe masă.

2.Există

3.S-a întâmplat

Așa a fost (s-a întâmplat) atunci.

4.A trece (scurgerea timpului)

Câți ani or fi fost (s-or fi scurs) de atunci?

A fi este verb nepredicativ când

1.Este verb auxiliar

Vezi mai sus situațiile tipice.

2.Este verb copulativ, făcând legătura între numele predicativ și subiect

Ex: Ea este harnică.

A avea

Este verb predicativ când are un înțeles de sine stătător, adică când înseamnă ,,a poseda”

Ex: Maria are (posedă) o carte.

Este verb nepredicativ când este auxiliar, adică în următoarele situații:

1.Perfect compus

Ex: Eu am râs.

2.Condițional optativ

Ex: Noi am merge

3.Viitorul construit cu conjunctivul

Ex: Eu am să merg acolo.

A vrea

Este verb predicativ când are sensul de ,,a dori”.

Ex: Eu vreau niște fructe.

Este auxiliar când este folosit la formarea viitorului:

Ex: eu voi merge, tu vei merge, etc.

Verbe unipersonale ca formă și impersonale ca conținut

1.Verbele care exprimă fenomene ale naturii (a ploua, a tuna, a fulgera, a trăsni, a ninge, a burnița).

Ele au doar persoana a III-a.

Ex: Ninge cu fulgi mari.

Verbele respective sunt personale dacă sunt folosite cu sensul figurat, pentru a exprima diverse acțiuni atribuite persoanelor sau lucrurilor.

Ex: Vestea l-a trăsnit, dar și-a revenit.

Ex: Ei tunau împotriva lui.

2.A trebui

Are sensurile: 1.e necesar 2.se cuvine, se cade

Ex: Ne-ar trebui ceva timp.

Trebuie să-l ajuți.

3.Verbe reflexive ce desemnează fenomene ale naturii

Verbele: a se lumina (de ziuă), a se crăpa de ziuă, a se însera, a se întuneca, a se înnopta, a se înnegura.

Ex: Începe să se crape de ziuă.

4.Expresii verbale de tipul (e bine, e lesne, e greu, e sigur, e posibil, e probabil, e imposibil, etc)

Ex: E bine să fii pregătit.

E posibil să vină.

Bibliografie

Ștefania Popescu- Gramatica practică a limbii române, pag 211-305, Editura Didactică și Pedagogică

 

verb verb verb verb verb verb verb verb verb verb verb verb verb verb verb verb verb verb verb verb verb verb verb verb verb

 

Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.