Verb
Rezumat
Verbul este partea de vorbire flexibilă care exprimă o acțiune, o stare, posesia, necesitatea, posibilitatea sau dorința. Verbele pot fi predicative sau nepredicative, tranzitive sau intranzitive. Verbul își modifică forma în funcție de persoană, număr, diateză, mod și timp. Ultimele trei sunt specifice verbului. Există 3 diateze: activă, pasivă și reflexivă. Modurile pot fi personale (4 moduri: indicativ, conjunctiv prezent și perfect, condițional-optativ prezent și perfect și imperativ) sau nepersonale (4 moduri: infinitiv, participiu, supin, gerunziu). Timpurile sunt: prezent, trecut (imperfect, perfect compus, perfect simplu și mai mult ca perfect) și viitor. Unele verbe (a fi, a avea, a vrea) pot fi auxiliare în anumite situații. Unele verbe (care exprimă fenomene ale naturii, a trebui, expresii de tipul e bine, e posibil, etc) sunt unipersonale ca formă și impersonale ca conținut.
Clasificare
1.După capacitatea sau incapacitatea de a forma singure predicatul
a.Verbe predicative
Sunt verbele care au un înțeles de sine stătător, independent, putând exprima singure predicatul
Ex: Cine se scoală de dimineață departe ajunge.
Se pare că va ploua.
El este (se află) la gară.
b.Verbe nepredicative
Sunt verbele care nu au un înțeles de sine stătător, neputând forma singure predicatul
Verbe nepredicative: a fi, a deveni, a ajunge, a ieși, a se face, a părea
Ex: Afară era frumos
Ex: El a ajuns președinte.
Ex: El a ieșit președintele partidului miercuri.
Ex: S-a făcut galben ca ceara.
Ex: Acest lucru pare rezonabil.
2.După posibilitatea de a avea un complement direct
a.Verbe tranzitive
Sunt cele care pot avea un complement direct
Ex: El a luat cartea.
Ex: Ea vrea niște cercei.
Graba strică treaba.
Spune-mi cu cine te împrietenești ca să-ți spun cine ești.
Mâncarea de dimineaţă lungeşte viaţa.
Nici în Dunăre nu găsește apă.
Adunările rele strică deprinderile cele bune.
b.Verbe intranzitive
Sunt cele care nu pot avea un complement direct.
Printre verbele intranzitive se numără cele care exprimă o mișcare (a veni, a pleca, a merge, etc) și cele care exprimă faptul de a sta (a sta, a ședea,, etc)
Flexiune
Verbul își modifică forma în funcție de persoană, număr, diateză, mod și timp. Ultimele trei sunt specifice verbului. Categoria ,,număr” apare la toate părțile de vorbire flexibile. Categoria ,,persoană” apare și la pronume.
Diateza
Diateza este forma luată de verb pentru a arăta raportul dintre acțiunea pe care o exprimă și subiectul gramatical
1.Diateza activă
Arată că acțiunea este îndeplinită de subiectul gramatical.
Ex: El citește o carte.
2.Diateza pasivă
Arată că subiectul gramatical este pasiv, suferind acțiunea făcută de altcineva.
Cărțile sunt citite cu plăcere de unii oameni.
3.Diateza reflexivă
Ea își închipuie multe.
El se gândește la copiii lui.
Cine se scoală de dimineață departe ajunge.
Fiecare îşi laudă meseria.(proverb latin)
Meseriașul se perfecționează muncind.
Modul
1.Moduri personale
Sunt cele care își schimbă forma după persoane
a.Indicativ
Exprimă o acțiune prezentată de vorbitor ca reală
El a plecat acasă.
b.Conjunctiv
Exprimă o acțiune nerealizată, dar care se poate realiza
Se recunoaște ușor după conjuncția ,,să”, cu care se formează.
Conjunctiv prezent
Ex: Vreau să văd cu ochii mei.
Eu îți recomand să nu pleci.
Vrei să mai stai?
Conjunctiv perfect
E posibil să fi mers și el acolo.
c.Condițional-optativ
Condițional-optativ prezent
Se formează din verbul la infinitiv și un verb auxiliar: aș, ai, ar, am, ați, ar
Ex: Aș merge și eu la mare.
Ar veni și ei acolo.
Condițional optativ perfect
Ex: Aș fi mers și eu dacă aș fi știut.
d.Imperativ
Exprimă o poruncă, un îndemn, un sfat sau o rugăminte
Pleacă de acolo!
Spală-te pe dinți!
Fă-ți temele!
Culcă-te devreme!
Nu te lega la cap dacă nu te doare!
Nu lăsa pe mâine ce poţi face azi!
Ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face!
Fereşte-mă, Doamne, de prieteni, că de duşmani am eu grijă!
Nu îi da, Doamne, omului cât poate să ducă!
Nu-mi da, Doamne, cât pot răbda!
2.Moduri nepersonale (nepredicative)
Sunt cele care nu-și schimbă forma după persoane
Ele sunt nepredicative, adică nu pot forma singure predicatul.
a.Infinitiv
Este format din rădăcina verbului la care se adaugă una din următoarele terminații:
Conjugarea I: -a: a mânca, a juca
Conjugarea a II-a: -ea: a avea, a prevedea
Conjugarea a III-a: -e: a merge, a face
Conjugarea a IV-a: -i sau –î: a citi, a găsi, a coborî
b.Participiu
Exprimă o acțiune trecută.
Este format din rădăcina verbului și terminațiile: -at, -ut, -it, -ât, -s
-at: cântat, încântat
-ut: făcut, desfăcut
-it: citit, pitit
-ât: coborât
-s: prins, desprins
Fac excepție unele verbe de conjugarea a III-a, care au participiul terminat în –t:
A frânge-frânt, a rupe-rupt, a sparge-spart, a fierbe-fiert, a coace-copt, a înfige-înfipt
c.Supin
Se formează din participiul invariabil, care este precedat de o propoziție simplă sau compusă
Ex: S-a săturat de așteptat.
Ex: Ușor de zis, greu de făcut.
Ex: Asta este de făcut.
Am venit la cules fructe.
d.Gerunziu
Se formează prin adăugarea sufixului –înd sau –ind.
Ex: Nu jigneşti pe nimeni iubindu-l.
Timpul
a.Prezent
Merg și eu.
b.Trecut
Imperfect
Acțiunea este neterminată, spre deosebire de timpurile perfecte (perfect compus, perfect simplu, mai mult ca perfectul), la care acțiunea este terminată.
Verbele care se termină în –a, sau –î la infinitiv primesc terminațiile: -am, -ai, -a, -am, -ați, -au.
Verbele care se termină în –ea, -e, -i la infinitiv primesc un „e” în plus: -eam, -eai, -ea, -eam, -eați, -eau.
Ex: Eu mergeam la magazin când am întâlnit-o pe Francesca.
Perfect compus
Este format din verbul auxiliar am, ai, a, am, ați, au și participiul verbului de bază.
El a mers la supermarket
Perfect simplu
Eu mersei la piață.
Mai mult ca perfectul
Exprimă o acțiune trecută care s-a petrecut înaintea altei acțiuni trecute.
Verbele primesc terminațiile: -sem, -seși, -se, -serăm, -serăți, -seră
Eu ajunsesem acolo când au sosit ei.
c.Viitor
Ei vor merge la cinema.
Ei o să meargă unde vor dori.
Am să fac ceea ce ți-am zis.
Verbe auxiliare
A fi
Se folosește ca verb auxiliar în următoarele situații:
-condițional optativ perfect: aș fi mers
-diateza pasivă: eram apreciat
-conjunctiv perfect: să fi mers
-viitorul II (anterior): voi fi știut
Ortografie
Se scrie cu un singur i în următoarele situații:
-infinitiv prezent și perfect: a fi, a fi fost
-imperativ cu aspect negativ la persoana a II-a singular: nu fi fraier!
-viitorul și viitorul anterior: voi fi, voi fi fost
-condițional optativ prezent și perfect: aș fi, aș fi fost
-conjunctiv perfect: să fi fost (forma fi invariabilă la toate persoanele)
Se scrie cu doi i în următoarele situații:
-imperativ cu aspect pozitiv, persoana a II-a singular: fii calm!
-conjunctiv prezent, persoana a II-a singular: tu să fii calm
-gerunziu: fiind, nefiind, nemaifiind
Verb predicativ și verb nepredicativ
A fi
A fi este verb predicativ când când are un înțeles de sine stătător, adică în următoarele situații:
1.Se află
Cheia e (se află) pe masă.
2.Există
3.S-a întâmplat
Așa a fost (s-a întâmplat) atunci.
4.A trece (scurgerea timpului)
Câți ani or fi fost (s-or fi scurs) de atunci?
A fi este verb nepredicativ când
1.Este verb auxiliar
Vezi mai sus situațiile tipice.
2.Este verb copulativ, făcând legătura între numele predicativ și subiect
Ex: Ea este harnică.
A avea
Este verb predicativ când are un înțeles de sine stătător, adică când înseamnă ,,a poseda”
Ex: Maria are (posedă) o carte.
Este verb nepredicativ când este auxiliar, adică în următoarele situații:
1.Perfect compus
Ex: Eu am râs.
2.Condițional optativ
Ex: Noi am merge
3.Viitorul construit cu conjunctivul
Ex: Eu am să merg acolo.
A vrea
Este verb predicativ când are sensul de ,,a dori”.
Ex: Eu vreau niște fructe.
Este auxiliar când este folosit la formarea viitorului:
Ex: eu voi merge, tu vei merge, etc.
Verbe unipersonale ca formă și impersonale ca conținut
1.Verbele care exprimă fenomene ale naturii (a ploua, a tuna, a fulgera, a trăsni, a ninge, a burnița).
Ele au doar persoana a III-a.
Ex: Ninge cu fulgi mari.
Verbele respective sunt personale dacă sunt folosite cu sensul figurat, pentru a exprima diverse acțiuni atribuite persoanelor sau lucrurilor.
Ex: Vestea l-a trăsnit, dar și-a revenit.
Ex: Ei tunau împotriva lui.
2.A trebui
Are sensurile: 1.e necesar 2.se cuvine, se cade
Ex: Ne-ar trebui ceva timp.
Trebuie să-l ajuți.
3.Verbe reflexive ce desemnează fenomene ale naturii
Verbele: a se lumina (de ziuă), a se crăpa de ziuă, a se însera, a se întuneca, a se înnopta, a se înnegura.
Ex: Începe să se crape de ziuă.
4.Expresii verbale de tipul (e bine, e lesne, e greu, e sigur, e posibil, e probabil, e imposibil, etc)
Ex: E bine să fii pregătit.
E posibil să vină.
Bibliografie
Ștefania Popescu- Gramatica practică a limbii române, pag 211-305, Editura Didactică și Pedagogică
verb verb verb verb verb verb verb verb verb verb verb verb verb verb verb verb verb verb verb verb verb verb verb verb verb