Virgulă (gramatică)
Rezumat
Virgula este un semn de punctuație cu care sunt notate pauzele scurte din vorbire dintre cuvinte (în cadrul propoziției) sau dintre propoziții (în cadrul frazei). Putem afla dacă punem sau nu virgulă prin repetarea cu voce tare a propoziției sau frazei și identificarea eventualelor pauze mici apărute în vorbire.
A.În propoziție
Situații tipice:
1.Între părțile de propoziție de același fel (subiecte, nume predicative, atribute, complemente, apoziții) care nu sunt legate prin conjuncțiile și sau ori
Subiecte: Ana, Violeta, Ștefania și Maria mergeau la școală
Nume predicative: El era inteligent, cultivat, manierat și foarte săritor.
Atribute: Am văzut un meci disputat, palpitant și cu multe goluri.
Complemente: Pentru fiecare fântână, pârău, vălcică, dumbravă și alte locuri drăgălașe ce lăsam în urmă-ne, scoteam câte-un suspin adânc din piepturile noastre” (I. Creangă)
Apoziții: Zinedine Zidane, fotbalistul francez, legendarul mijlocaș al lui Real Madrid, este acum antrenor.
2.După vocative
Ioane, cată să nu dăm cinstea pe rușine (I. Creangă);
M-ar interesa, doamnă, să vă mai pot vedea.
3.După adverbele de afirmație sau de negație (reprezentante ale unor propoziții)
– Da, vreau să vin.
-Nu, nu sunt de acord
– Ba, răspunse leneșul (I. Creangă)
4.După interjecții
Ei, ce zici, vii?
Măi, ce frumoasă vară avem(Cezar Petrescu);
Haide, Violeto, vino încoace!
Mă, ia cucoșul ista obraznic. (I. Creangă)
5.După unele complemente circumstanțiale, așezate la începutul propoziției, înaintea subiectului și a predicatului:
Aici, lângă mine, aș vrea să vii.
Acolo, lângă izvoară, / iarba pare de omăt (M. Eminescu);
Câteodată, dimineața… i se părea că și Bator s-ar gândi la lucrul acesta(I. Agârbiceanu)
B) În frază
1.Între propozițiile coordonate juxtapuse (principale (1,2) sau subordonate (3)):
El tușește, / își încheie haina plină de șireturi (M. Eminescu); (1)
Sub dealuri amurgește zarea, / Se-ntunecă prin văi cărarea / Și-i umbră peste sat(G. Coșbuc) (2)
Chiar atunci / când era vinovat, / când știa ea / că e vinovat, / îl apăra… (C. Chiriță)
2.Între propozițiile coordonate între ele cu ajutorul conjuncțiilor coordonatoare adversative (1) și conclusive (2):
Nu-i Hagi, dar e jucător bun.(Cezar Petrescu);
O luptă-i viața, / deci te luptă / Cu dragoste de ea, cu dor (G. Coșbuc)
3.Între coordonatele copulative legate prin conjuncţia nici
Nici eu nu am văzut acel film, nici ea nu-l văzuse.
4.Între coordonatele copulative legate prin conjuncţia şi, dacă aceasta este folosită şi înaintea primei propoziţii
Ex:Şi eu aș merge, și ea ar vrea să meargă.
5.Între coordonatele disjunctive când conjuncţia (ori, sau, fie) este folosită înaintea primei propoziţii
Ex:Ori plecăm acum, ori plecăm mâine.
6.Înaintea propozițiilor atributive explicative:
Spune-mi dacă ai auzit de Messi, care a luat 6 Baloane de Aur.
Contraexemplu: Fabula cu care începem ţine loc de prefaţă. (propoziția atributivă exprimă ceva necesar pentru identificarea sau calificarea obiectului)
7.După propozițiile subordonate completive directe (1) și indirecte (2), așezate înaintea regentei:
Cum a fost, / numai eu știu! ; (1)
Cui te întreabă, / nu îi răspunde (2)
8.După propozițiile subordonate concesive (totdeauna):
Deși sunt ocupat, îmi voi face timp.
9.Unele propoziții subordonate condiționale (1), cauzale (2), consecutive (3) și finale (4,5):
Mai pasă de ține minte toate și acum așa, / dacă te slujește capul, bade Ioane (I. Creangă); (1)
Contraexemplu: Vino dacă vrei. (excepţie: dacă autorul ţine să arate că subordonata exprimă singura condiţie a celor spuse în regentă)
Eu cred c-a obosit pădurea, / Căci ziua-ntreag-a tot cântat (G. Coșbuc); (2)
Ochii îi străluciră atât de puternic, / încât noi, ceilalți, ne ridicarăm de pe scaunele noastre improvizate (Dragoș Vicol); (3)
Contraexemplu: Și moşneagul răcni de răsunau împrejurimile
Ca să ia notă bună la examen, tânărul se puse temeinic pe învățat.
Eu mergeam la ea, ca să o scol din somn. (5)
10.Propoziții subordonate circumstanțiale de timp (1,2) și de mod (3,5), așezate înaintea regentei (uneori după regentă-4):
Și când o văzu, se duse zâmbind spre ea (1)
Cum o vede, cum se îndrăgostește de dânsa.(2)
Cum e stăpânul, așa e și sluga (proverb); (3)
Toți oamenii își vedeau de lucru, / ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat(I. Agârbiceanu) (4)
Fără să-și dea seama / pe unde merg, / ajunseseră în dreptul liceului (T. Popovici) (5)
11.Propoziții incidente, intercalate între subiect și predicat:
Cineva, greu de spus cine, a spus secretul.
12.După propoziția subiectivă numai dacă este aşezată înaintea regentei şi este reluată în regentă prin pronume demonstrativ
Cine se înhăitează cu te-miri-cine, acela va ajunge rău.
Bibliografie
Dicționar de termeni lingvistici- Gheorghe Constantinescu-Dobridor, Editura Teora, 1998, https://dexonline.ro/definitie/virgul%C4%83
Ștefania Popescu-Gramatica practică a limbii române.
Virgulă (gramatică) Virgulă (gramatică) Virgulă (gramatică) Virgulă (gramatică) Virgulă (gramatică)