Apocalipsa lui Ioan
Rezumat
Apocalipsa lui Ioan (Teologul) este una din cele 5 scrieri ale apostolului Ioan. Este una din cele 27 cărți ale Noului Testament și una din cele 66 cărți ale Bibliei. Este o carte profetică (1.3, 22.7), escatologică, catehetică, cristologică.
Autor
Oraș natal
S-a născut în orașul Betsaida din Galileea.
Familia
A fost fiul lui Zevedeu și al Mariei-Salomeea și frate cu Iacov. Cei doi frați au primit de la Iisus numele de ,,fiii tunetului”.(Mc 3.17, Mc. 15.40, Mt 27.56)
Om simplu
Ioan și Petru erau considerați oameni simpli și fără carte (FA 4.13).
Apostol
Ioan este enumerat printre cei 12 apostoli. (FA 1.13, Mc 3.17, Mt 10.2, Lc 6.14).
Stâlp al bisericii
Apostolul Pavel îi numește pe Petru, Iacov și Ioan stâlpi ai bisericii. (Gal2.9) Petru, Iacov și Ioan au fost singurii apostoli care au fost martori ai învierii fiicei lui Iair. (Mc 5.35-43), martori ai Schimbării la Față (Mat 17.1-9), ai întristării Mântuitorului înainte de arestare în grădina Ghetsimani (Mt 26.36-45; atunci ei adorm de 3 ori în loc să privegheze și să se roage cu Iisus). Petru și Ioan sunt trimiși de Iisus să pregătească Paștile.(Lc 22.7-13)
Ucenicul iubit
Sfânta Tradiție afirmă că ucenicul iubit al lui Iisus, care stătea pe pieptul său la Cina cea de Taină (Ioan 21.20) și căruia îi încredințează spre grijă pe mama Sa, în timp ce era pe cruce (Ioan 19.25-26) este Ioan.
Apostolul iubirii
Este apostolul iubirii. El a afirmat în una din epistolele sale că Dumnezeu este iubire (1Ioan 4.8)
Scrieri
Apostolul Ioan a scris 5 lucrări: evanghelia, cele 3 epistole și Apocalipsa.
Autenticitatea
Numele Ioan este trecut ca autor (1.1, 1.4, 1.9, 22.8). Asemănarea cu evanghelia a 4-a constă în următoarele: 1. Iisus Hristos , Cuvântul Întrupat, apare drept colaboratorul lui Dumnezeu la facerea universului, ca Mielul lui Dumnezeu ce S-a jertfit pentru umanitate, mijlocitor între oameni și Dumnezeu, Judecător al celor văzute și nevăzute. 2. Antiteza între Hristos și Satana, între creștinism și păgânism, între Hristos și Antichrist. 3. Există cuvinte, expresii și simboluri identice: Cuvânt, Miel, Fiul Omului, Păstor, Viață, Lumină, Adevăr. Toate aceste asemănări indică faptul că autorul Ioan este apostolul Ioan, fiul lui Zevedeu.
Data
A fost scrisă către sfârșitul domniei împăratului roman Domițian, în jurul anului 95.
Locul
A fost scrisă în insula Patmos, așa cum scrie în ea, unde apostolul a fost exilat (1.9) de împăratul Domițian, care a persecutat creștinismul. Locul era destinat celor considerați cei mai periculoși inamici ai Imperiului Roman.
Destinatari
Destinatarii scrierii sunt conducătorii bisericilor din Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia, Laodiceea, localități din jurul Efesului, din Asia proconsulară.
Limba
Este scrisă într-o limbă greacă precară.
Dificultate
Este printre scrierile mai dificile din Biblie, alături de unele epistole ale apostolului Pavel.
Interpretări
A cunoscut diverse interpretări, 4 fiind cele mai importante: interpretarea eschatologică, interpretarea mitologică, interpretarea numită ,,sistemul istoriei contemporane și interpretarea numită ,,sistemul istoriei universale. Interpretarea eschatologică afirmă că scrierea se referă exclusiv la ultima perioadă a istoriei omenirii. Sistemul istoriei contemporane consideră că scrierea se referă la evenimente ale timpului său, mai exact la lupta dintre creștinism și păgânism. Sistemul istoriei universale afirmă că scrierea vizează întreaga istorie universală.
Stilistica
Sunt foarte frecvente simbolul, metafora, parabola și alegoria.
Simbolism
Simbolismul cifrelor
4- cei 4 evangheliști (4.7-11, 5.8-10, 5.14, 15.7)
7 -desăvârșirea (1.4,11,12, 16,20), 2.1, 3.1, 4.5, 5.1,5,6, 6.1, 8.1,2,6, 10.3,4,7, 11.13,15, 12.3, 13.1, 15.1,6,7,8, 16.1.17, 17.1,3, 7,9,10, 11, 21.9,20)
24 bătrâni-24 ordine sacerdotale, menționate în 1 Par 24.1-19
O jumătate de ceas- o perioadă scurtă (8.1)
3 zile și jumătate-o durată scurtă (11.9,11)
10 zile –o durată scurtă (2.10)
42 de luni- o perioadă destul de lungă, dar limitată (11.2)
1000- o durată foarte lungă sau foarte mulți (20.2,3,4,5,6,7, 5.11)
12-cele 12 seminții ale lui Israel (21.12), cei 12 apostoli (21.14)
666- numărul numelui Fiarei -răutatea absolută (13.18)
Simbolismul culorilor
Alb-puritatea, sfințenia
Iisus Hristos are capul și părul alb ca lâna albă, ca zăpada (1.14)
Câțiva sfinți din Sardes vor umbla în alb cu Hristos (3.4)
Biruitorul (sfântul) va fi îmbrăcat în alb (3.5, 18)
Cei 24 bătrâni purtau haine albe (4.4)
Iisus va veni pe un cal alb (6.2, 19.11)
Cei uciși pentru credința lor au primit veșminte albe (6.11)
Cei 144 000 pecetluiți vor purta haine albe (7.9, 13,14)
Iisus va veni pe un nor alb (14.14)
,,oştile din cer veneau după El, călare pe cai albi, purtând veşminte de vison alb, curat.(19.14)
Iisus va sta pe un tron mare alb (20.11)
Roșu-violența
Cal roșu, ca focul – violența războinică
,,Şi a ieşit alt cal, roşu ca focul; şi celui ce şedea pe el i s-a dat să ia pacea de pe pământ, ca oamenii să se junghie între ei; şi o sabie mare i s-a dat.(6.4)
Şi alt semn s-a arătat în cer: iată un balaur mare, roşu, având şapte capete şi zece coarne, şi pe capetele lui, şapte cununi împărăteşti.(12.3)
Negru-sărăcie, lipsuri, foamete, care urmează războiului
,,Şi când a deschis pecetea a treia, am auzit pe a treia fiinţă, zicând: Vino şi vezi. Şi m-am uitat şi iată un cal negru şi cel care şedea pe el avea un cântar în mâna lui.
Şi am auzit, în mijlocul celor patru fiinţe, ca un glas care zicea: Măsura de grâu un dinar, şi trei măsuri de orz un dinar. Dar de untdelemn şi de vin să nu te atingi.(6.5-6)
Gălbui, verde-palid-molimă, moarte
Şi când a deschis pecetea a patra, am auzit glasul fiinţei a patra, zicând: Vino şi vezi.
Şi m-am uitat şi iată un cal galben-vânăt şi numele celui ce şedea pe el era: Moartea; şi iadul se ţinea după el; şi li s-a dat lor putere peste a patra parte a pământului, ca să ucidă cu sabie şi cu foamete, şi cu moarte şi cu fiarele de pe pământ.(6.7-8)
Descoperire
Iisus i-a trimis o descoperire printr-un înger lui Ioan (1.1, 22.16) într-o zi duminică (1.10).
Contra libertinajului și idolatriei
Apostolul Ioan critică libertinajul (2.6-Efes, 2.14-Pergam, 2.20-22 Tiatira) și idolatria și mâncatul de carne jertfită idolilor (2.6-Efes, 2.14-Pergam, 2.20 Tiatira). Nicolaiții erau membrii unei secte gnostice obscure, care se proclamau discipoli ai diaconului Nicolae (unul din cei 7 diaconi FA 6.5) și care practicau idolatria și libertinajul. Izabela din Tiatira, care își spunea prorociță, propovăduia desfrânarea și consumul de cărnuri jerfite idolilor (2.20)
Cei care nu se vor mântui
Apostolul Ioan arată care sunt cei care nu se vor mântui în 2 pasaje:
,,Cât despre cei fricoşi şi necredincioşi şi spurcaţi şi ucigaşi şi desfrânaţi şi vrăjitori şi’nchinători la idoli şi toţi cei mincinoşi, partea lor este’n iezerul care arde cu foc şi cu pucioasă, care este moartea cea de-a doua“ (Apoc 21.8).
,,Afară câinii şi vrăjitorii şi desfrânaţii şi ucigaşii şi închinătorii la idoli şi toţi cei ce iubesc şi lucrează minciuna!(Apoc 22.15).
Dumnezeu
Dumnezeu este Cel Ce Este, Cel -Ce-Era, Cel-Ce-Vine (Ioan 1.4, 1.8, 11.17, 16.5), Atotțiitorul (1.8, 15.3, 16.7, 14, 19.6, 15, 21.22), Creatorul, Ziditorul (4.11, 10.6, 14.7), Cel Viu în vecii vecilor (15.7), Dreptul (16.5), Dumnezeul duhurilor profeților (22.6).
24 bătrâni și 4 Ființe
Dumnezeu stă pe tron în cer. Împrejurul tronului sunt 24 tronuri pe care stau 24 Bătrâni, cu veșminte albe și cununi de aur pe cap. Cei 24 Bătrâni reprezintă probabil cele 24 ordine sacerdotale menționate în 1 Par 24.1-19. În mijlocul și împrejurul tronului stau 4 Ființe, cu 6 aripi și pline de ochi, una asemănătoare leului, alta juncului, alta omului, alta vulturului. În iconografia răsăriteană ele sunt identificate cu cei 4 evangheliști. Cei 24 Bătrâni și cele 4 Ființe se închină și îi cântă laude lui Dumnezeu(cap 4, 5.8-10, 5.14, 15.7)
Iisus Hristos
Iisus Hristos este Martorul cel Credincios, Cel Întâi Născut dintre Morți, Domnul împăraților pământului (1.5). El vine cu norii și va fi văzut de toată lumea, inclusiv de cei ce L-au împuns. (1.7). El este Cel Dintâi (Alfa) și Cel de pe Urmă (Omega) (1.8, 1.17, 2.8, 21.6, 22.13), Cel care a fost mort, dar care este viu în vecii vecilor și care are cheile morții și pe ale iadului (Hadesului) (1.18, 4.9,10), Cel ce are sabia ascuțită-n două tăișuri (2.12), Cel care cercetează rărunchii și inimile (2.23), Steaua strălucitoare de Dimineață (2.28, 22.16), Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce are cheia lui David, Cel ce deschide și nimeni nu va închide și Cel ce închide și nimeni nu va deschide (3.7), Aminul, Martorul cel credincios și adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu (3.14), Cel care stă la ușă și bate (3.20), Leul din seminția lui Iuda (5.5), Rădăcina lui David (5.5, 22.16), Odrasla lui David (22.16), Mielul înjunghiat (5.6, 13.8), Stăpân sfânt și adevărat (6.10), Împărat (11.15). El va sta pe Muntele Sionului (14.1), va avea o seceră ascuțită (14.14-20). Este Domnul domnilor și Împăratul împăraților (17.14, 19.16), Călărețul pe cal alb, care se numește Credincios și Adevărat (19.11), Cuvântul lui Dumnezeu (19.13).
Iisus Hristos este înfățișat astfel: are un veșmânt lung până-n pământ, este încins pe sub sân cu o cingătoare de aur. Capul Său și părul Său erau albe ca lâna albă, ca zăpada, ochii săi erau ca para focului. Picioarele Lui erau ca bronzul lămurit în cuptor. Glasul Său era ca vuietul apelor multe. În mâna dreaptă ținea 7 stele. Din gura lui ieșea o sabie ascuțită, cu 2 tăișuri. Fața sa era ca soarele.(Apoc 1.13-16)
Îngeri
Îngerii sunt zeci de mii de zeci de mii (5.11) Un înger îl oprește pe apostolulul Ioan să se închine, spunându-i că el este doar un slujitor, ca și apostolii, și că trebuie să i se închine doar lui Dumnezeu (19.10, 22.8-9).
Recompensele pentru biruitori
(ce zice Duhul Bisericilor)
Biruitorul va primi pomul vieții, care este în raiul lui Dumnezeu (2.7).
Biruitorul nu va fi vătămat de moartea a doua (despărțirea sufletului de Dumnezeu) (2.11).
Biruitorul va primi mana cea ascunsă și o pietricică albă cu un nume nou, pe care nu îl va ști decât cel ce o primește (2.17).
Biruitorul și cel ce va păzi până la capăt faptele lui Hristos va primi stăpânire peste neamuri (comunitățile celor necredincioși) (2.26-27).
Biruitorul va purta haine albe, numele său nu va fi șters din Cartea Vieții, ci va fi mărturisit de Hristos înaintea lui Dumnezeu și îngerilor (3.1-5).
Biruitorul va fi făcut stâlp în templul lui Dumnezeu pe vecie. Vor fi scrise pe el numele lui Dumnezeu, numele cetății lui Dumnezeu (noul Ierusalim), numele nou al lui Hristos (3.12).
Biruitorul va sta cu Hristos pe tronul Său (3.21).
Biruitorul va fi fiul lui Dumnezeu (21.6-7).
Martirii
Pecetea a 5-a. Sufletele martirilor cer judecată și răzbunare pentru sângele lor și li se spune să aibă răbdare până când vor fi un anumit număr și apoi va urma judecata.(6.9-11)
Faptele sfinților
Faptele celor care mor întru Domnul îi însoțesc, ei numindu-se fericiți (14.13).
Mireasa lui Dumnezeu (Biserica) este înveșmântă în vizon alb, care reprezintă faptele cele drepte ale sfinților (19.8)
Puterea sfinților de a judeca
Sfinții stau pe tronuri și au primit putere să judece. Martirii au înviat (învierea cea dintâi) și au împărățit cu Hristos ca preoți timp de mii de ani. Ceilalți morți vor învia după ce se vor sfârși miile de ani (20.4-6).
Cartea vieții
În Cartea Vieții (Mielului) sunt scrise numele celor ce vor fi mântuiți (20.12, 15, 21.27).
Apa Vieții
Iisus le va da în dar celor însetați să bea din izvorul apei vieții (21.6, 22.17). Din tronul lui Dumnezeu și al Mielului izvorăște un râu al apei vieții, strălucitor ca de cristal (22.1).
Pomul Vieții
Iisus îi va da biruitorului să mănânce din pomul vieții, care este în raiul lui Dumnezeu (2.7). El rodește în fiecare lună, iar frunzele pomului sunt spre tămăduirea neamurilor (22.2, 22.14, 22.19).
Vederea feței lui Dumnezeu
Robii lui Dumnezeu îi vor vedea fața și numele Lui va fi pe frunțile lor (22.4).
Cer nou și pământ nou
Cerul cel dintâi și pământul cel dintâi și marea nu vor mai fi și vor exista un cer nou și un pământ nou (21.1)
Noul Ierusalim
Noul Ierusalim, cetatea sfântă, se va pogorî din cer de la Dumnezeu, gătită ca o mireasă împodobită pentru mirele ei. Acolo Dumnezeu va locui împreună cu oamenii vrednici de mântuire. Nu vor mai exista nici durere, nici lacrimi, nici strigăt, nici moarte, nici bocet. Cetatea va avea slava lui Dumnezeu, care o va lumina, iar făclia ei va fi Mielul. Nu vor mai exista soare, lună. Nu va există templu în ea pentru că Dumnezeu și Iisus sunt templu (cap 21).
Numele celor 12 apostoli
Numele celor 12 apostoli vor fi scrise pe cele 12 pietre de temelie ale cetății sfinte a Ierusalimului (21.14).
Cei 144 000 pecetluiți
Cei 144 000 vor fi pecetluiți pe frunțile lor. Sunt 12 000 pecetluiți din fiecare din cele 12 seminții. Ei sunt înaintea tronului lui Dumnezeu, în templul Său îi slujesc ziua și noaptea și sălășluiesc în cortul Său. Nu vor mai flămânzi, nu vor mai înseta, nu vor mai suferi de arșiță. Mielul îi va paște și îi va duce la izvorul apelor vieții. Și Dumnezeu le va șterge toate lacrimile.(7.1-17). Ei au numele lui Hristos și numele lui Dumnezeu pe frunți (14.1). Ei sunt feciorelnici, nu au fost mincinoși și sunt fără prihană, îl urmează pe Miel oriunde s-ar duce. Au fost răscumpărați dintre oameni, fiind pârgă lui Dumnezeu și Mielului (14.3-5).
Mâncarea cărții mici
Un glas din cer i-a spus apostolului Ioan să ia cartea de la înger. El a cerut cartea, îngerul i-a dat-o și i-a spus să o mănânce (să asimileze conținutul), adăugând că va fi dulce în gură și amară în pântece. Și așa a fost. Ea este dulce în gură pentru că conține cuvintele lui Dumnezeu și este amară pentru că vestește Înfricoșătoarea Judecată. Și îngerul îi spune că el trebuie să profețească din nou (adică să facă cunoscut ceea ce urmează, adică a 2-a parte a Apocalipsei) (cap 10).
Prima Fiară
Balaurul (Diavolul) i-a dat Fiarei (Imperiul Roman) puterea lui și tronul său și stăpânire mare. Fiara are 10 coarne (cei 10 împărați (romani) cf 17.12) și 7 capete (cele 7 coline ale Romei-cf 17.9). Mulți oameni (toți cu excepția creștinilor 13.8) s-au închinat Balaurului, apoi Fiarei. Fiara grăia vorbe mari și blasfemii. Blasfemiile sunt titlurile pe care și le atribuiau singuri împărații romani (dumnezeu, zeu, august, fiu al zeilor, salvator, domn), negând astfel pe unicul și adevăratul Dumnezeu. I s-a dat putere Fiarei să lucreze 42 luni.(13.1-8)
A Doua Fiară
A Doua Fiară reprezintă orice dușman al creștinismului (religiile și filosofiile sincretiste, ereziile și sectele). Ea este ipocrită: are 2 coarne asemenea unui miel, dar grăiește ca un balaur. Ea îi îndeamnă pe oameni să se închine Primei Fiare, face semne mari, îi îndeamnă pe oameni să-i facă chip (statuie) Primei Fiare, având puterea chiar să facă statuia să vorbească. Ea intenționează să-i ucidă pe cei ce nu se închină Primei Fiare. Ea vrea să îi facă pe toți să se însemneze pe mâna dreaptă sau pe frunte cu numele Primei Fiare sau cu numărul ei (666), altfel nu vor putea cumpăra sau vinde.(13.11-18)
Lupta dintre Balaur, demoni și îngeri, oameni și Dumnezeu
Balaurul (diavolul) și îngerii lui (duhurile rele) i-au înfruntat pe îngerul Mihail și îngerii săi. Și Balaurul a fost înfrânt și aruncat cu duhurile rele pe pământ. Balaurul a atacat apoi Femeia (Fecioara Maria), dar ea a scăpat. Femeia era înveșmântată cu soarele, avea luna la picioare și avea pe cap o cunună cu 12 stele (cap 12). Apoi Balaurul a început războiul cu oamenii care păzesc poruncile lui Dumnezeu.
Un înger s-a pogorât din cer având cheia adâncului și cu un laț mare l-a prins pe Balaur (diavolul, Satana) și l-a legat, apoi l-a aruncat în adânc, l-a închis și l-a pecetluit pe o mie de ani (adică o perioadă foarte lungă). Și sfinții martiri au înviat (învierea cea dintâi) și împărățit cu Hristos o mie de ani. Apoi Satana este dezlegat din închisoarea lui când se vor sfârși miile de ani. Și atunci va ieși să amăgească oamenii, pe Gog și pe Magog și să adune la război împotriva lui Dumnezeu. Și au înconjurat tabăra sfinților și cetatea cea iubită (Ierusalimul ceresc, Biserica lui Hristos). Dar foc s-a pogorât din cer și i-a mistuit. Și diavolul a fost aruncat în iezerul de foc și de pucioasă, unde se află și Fiara și Prorocul Mincinos, și vor fi chinuiți zi și noapte, în vecii vecilor. (20.1-10, 19.11-21)
Bibliografie
Biblia ortodoxă, 1997, cu prefață de patriarhul Teoctist
Noul Testament, traducere și introducere de Valeriu Anania, 1995, pag 239-241
Merril C.Tenney-Studiu al Noului Testament, pag 349-365
Ioan Constantinescu Studiul Noului Testament, Editura Institutului Biblic și de Misiune al BOR, 2002, pag 350-367
Apocalipsa lui Ioan Apocalipsa lui Ioan Apocalipsa lui Ioan Apocalipsa lui Ioan Apocalipsa lui Ioan Apocalipsa lui Ioan Apocalipsa lui Ioan Apocalipsa lui Ioan Apocalipsa lui Ioan Apocalipsa lui Ioan Apocalipsa lui Ioan Apocalipsa lui Ioan Apocalipsa lui Ioan Apocalipsa lui Ioan Apocalipsa lui Ioan Apocalipsa lui Ioan Apocalipsa lui Ioan Apocalipsa lui Ioan Apocalipsa lui Ioan Apocalipsa lui Ioan Apocalipsa lui Ioan Apocalipsa lui Ioan Apocalipsa lui Ioan Apocalipsa lui Ioan