Biblioteca Pedagogică Naţională I. C. Petrescu

Citare

Dacă vreţi să citaţi acest articol copiaţi textul de mai jos, adăugând la sfârşit data citării:

Enciclopedie.info, Biblioteca Pedagogică Naţională I. C. Petrescu, http://www.enciclopedie.info/biblioteca-pedag…ala-i-c-petrescu/, (data citării)

Rezumat

Biblioteca Pedagogică Naţională I. C. Petrescu (Bucureşti, Str. Rosetti nr. 2–6, Corp Boema) a fost înfiinţată la 18 decembrie 1880. Colecţia Bibliotecii Pedagogice numără cca 450 000 de volume, publicaţii româneşti şi străine. Ele sunt în principal lucrări din domeniul educaţiei, necesare formării şi perfecţionării cadrelor didactice, dar există şi un important fond enciclopedic.

Surse

Cărţile provin din bibliotecile unor instituţii (Şcoala Normală Superioară din Bucureşti, Seminarul Pedagogic Universitar, Casa Şcoalelor-cca 5000 de manuale şcolare) sau ale unor personalităţi (Alexandru Odobescu, Ioan Zalomit, Ana Davila, Constantin Narly, Titu Maiorescu, Iosif Gabrea, Petre Radu, Onisifor Ghibu, I.C. Petrescu, etc).^[1]

Istoric

Între 1880 şi 1899 a funcţionat ca Bibliotecă a Şcolii Normale Superioare din Bucureşti, care se ocupa cu formarea viitorilor profesori de liceu. Între 1899 şi 1949 ea a funcţionat ca Bibliotecă a Seminarului Pedagogic, care asigura pregătirea pedagogică a studenţilor şi absolvenţilor universitari care doreau să predea în învăţământul secundar. Între 1938 şi 1941 Seminarul s-a transformat mai întâi în Şcoala Normală Superioară, apoi în Academia Pedagogică, apoi a redevenit Seminarul Pedagogic Universitar în 1941. După desfiinţarea Seminarului Pedagogic Universitar, în 1949, biblioteca a trecut la Şcoala Superioară Pedagogică din Bucureşti până în 1959, când ea s-a transformat în Institutul Pedagogic din Bucureşti, menit să pregătească profesorii din ciclu gimnazial. În 1959 Biblioteca Institutului Pedagogic se transformă în Biblioteca Centrală Pedagogică, trecând în cadrul Institutului de Ştiinţe Pedagogice. În 1969 trece în subordinea Institutului Central de Perfecţionare a Personalului Didactic. În 1976 dobândeşte autonomie gestionară şi statut de instituţie în subordinea Ministerului Educaţiei şi Învăţământului. În 1992, cu ocazia centenarului naşterii pedagogului I.C. Petrescu, i se adaugă şi numele fostului pedagog, devenind Biblioteca Pedagogică Naţională I. C. Petrescu.^[2]

Mutare de sediu

Vila Micescu, de lângă Cişmigiu, unde a funcţionat biblioteca, a fost retrocedată în 2006 şi cărţile au fost mutate la Biblioteca Centrală Universitară. Centrul de Împrumut – parter, intrare prin Corp Boema (Str. Rosetti nr. 2 – 6, sector 1, Bucureşti); Sala de lectură 6 (sala „C. Rădulescu-Motru”) şi Sala de lectură 7 (Sala „Simion Mehedinţi”) – etajul III, Corp Boema (Str. Rosetti, nr. 2 – 6, sector 1, Bucureşti);Serviciul Perfecţionare. Asistenţă Metodologică. Documentare – etajul II, Corp Dacia (Str. Boteanu, nr. 1, sector 1, Bucureşti).^[3]

Furturi

Corpul de Control al Guvernului a descoperit în 2014 că lipsesc din inventar 34 000 de volume. Din acestea 61 erau volume de patrimoniu, publicate înainte de 1900, iar alte 181 erau cărţi vechi din perioada 1642-1850.^[4]