Cartea întâi a Regilor
Rezumat
Cartea întâi a Regilor este una din cele 39 cărți ale Vechiului Testament și una din cele 66 cărți ale Bibliei. Este o carte istorică. Evocă domniile ultimilor 2 reprezentanți ai regimului judecătorilor din Israel: judecătorii Eli și Samuel, instaurarea regimului regalității, domnia regelui Saul și ascensiunea lui David, cântăreț din harfă, învingător al uriașului filistean hulitor Goliat și conducător de oști. Succesele sale cauzează invidia lui Saul, care își simte periclitată domnia și încearcă din răsputeri și fără succes să îl omoare.
Nume
Cărțile 1,2 Regi formau „Cartea lui Samuel” în canonul ebraic al Vechiului Testament.
O singură carte
Cărțile 1,2 Regi formau o singură carte până la Daniel Bomberg, în 1517. Traducătorii alexandrini și Fericitul Ieronim au împărțit-o în 2 cărți.
Autor
Unii cred că autorul este necunoscut. Alții cred că Samuel este autorul principal al cărții și că mai există alți 2 autori, probabil Gad și Natan.
Data
A fost scrisă între 586 (robia babilonică) și 933 î.Hr.(schisma națională).
Cuprins
Judecătorul Eli și copiii lui
Păcate
Ofni şi Finees, fiii lui Eli și preoți ai Domnului, făceau un mare păcat înaintea Domnului și anume își însușeau diverse părți din jertfe și astfel îndepărtau oamenii de la aducerea de jertfe. În plus, ei se culcau cu femeile care slujeau la ușa cortului adunării. Deși Eli îi mustră pentru desfrânare, ei nu își corectează comportamentul.
Pedepse
Un om al lui Dumnezeu îl acuză pe Eli că ține mai mult la fiii săi decât la Dumnezeu și îl anunță care vor fi pedepsele lui Dumnezeu: nu va mai fi bătrân în casa lui niciodată și cei doi fii ai lui vor muri amândoi în aceeași zi. Filistenii capturează chivotul și îi ucid pe cei doi fii ai lui Eli, care, la auzul veștii, cade de pe scaun pe spate și moare, la 98 ani, după 40 ani de domnie (cap 2, 4).
Judecătorul Samuel și copiii lui
Samuel este fiul lui Elcana și al Anei (a doua soție a lui Elcana).
Când este copil se află în slujba Domnului (2.18), apoi devine prooroc al Domnului (3.20) şi apoi judecător peste Israel până la moarte (7.6, 7.15).
Credința
Samuel este un judecător credincios, care a convins poporul să renunțe la idolatrie și să se închine numai lui Dumnezeu (7.3, 12.21). Și filistenii au fost învinși.(7.13)
Dreptatea
Samuel este în același timp un judecător drept, care nu a furat, nu a asuprit, nu a apăsat şi nu a primit mită de la nimeni (12.1-5).
Minunea
Samuel face o minune pentru a le arăta conaționalilor săi că au făcut un păcat când au solicitat un rege: strigă către Dumnezeu și Dumnezeu trimite chiar în ziua aceea tunete şi ploaie, făcând pe popor să capete o mare frică faţă de Domnul şi față de Samuel (12.16-18).
Păcatele fiilor
Fiii lui Samuel, Ioil și Abia, puși judecători de el spre sfârșitul vieții, nu au umblat pe calea tatălui său, ci se dedau la lăcomie, primeau daruri și judecau strâmb.(cap 8)
Instituirea monarhiei
Bătrânii lui Israel îi cer lui Samuel să pună peste ei un rege ca să-i judece. Samuel nu primește bine această cerere și se roagă lui Dumnezeu, dar Dumnezeu îi spune să accepte cererea căci ei nu pe Samuel îl leapădă, ci pe Dumnezeu. Și Samuel îi informează și care sunt drepturile regelui.(cap 8)
Saul
Saul a fost fiul lui Chiș (9.1), din seminția lui Veniamin (9.21). El era cel mai frumos din Israel și era cu un cap mai înalt decât tot poporul (9.2). El a fost ales ca rege prin tragere la sorți (10.21).
Alungarea vrăjitoarelor din țară
Saul alungase din țară vrăjitoarele și pe cele ce chemau morții. Iar pedeapsa pentru aceste fapte era moartea.(28.9)
Victorii
Saul reușește să obțină niște victorii împotriva amoniţilor lui Nahas (11.1-11, 14.47), filistenilor(14.31), amaleciţilor(15.1-9), moabiţilor, edomiţilor(14.47).
Uzurparea preoției
Înaintea unei lupte cu filistenii, văzând că preotul Samuel întârzia și poporul pleca de lângă el, Saul aduce el arderea de tot. Samuel vine imediat după aceea și îl anunță că Dumnezeu va alege un alt conducător (13.1-14).
Neascultarea poruncii Domnului și pedeapsa
După ce îi învinge pe amaleciți, nu ascultă porunca Domnului de a-i nimici cu desăvârşire pe aceştia: îl cruță pe Agag, împăratul amaleciților și păstrează dobitoacele cele mai bune. Dumnezeu poruncise ștergerea pomenirii lui Amalec de sub cer (Deut 25.19), prin nimicirea totală a oamenilor și animalelor, ca pedeapsă pentru uciderea evreilor la întoarcerea din Egipt. (15.2) Saul minte că el a păstrat animalele cele mai bune pentru a fi jertfite în cinstea lui Dumnezeu.(15.15), în realitate el s-a temut de popor și a ascultat glasul lui. Samuel îi spune că ascultarea de cuvântul Domnului face mai mult ca jertfele, că neascultarea e tot atât de vinovată ca ghicirea şi împotrivirea nu este mai puţin vinovată ca închinarea la idoli şi terafimi(15.22,23). Saul se căiește pentru ceea ce a făcut, dar Samuel îi spune că tăria lui Israel nu spune neadevăruri și nu se căiește (pentru că dacă ascultă porunca Domnului nu greșește).(15.29). Și îl anunță că Dumnezeu va alege un alt conducător pentru Israel. Apoi Samuel îl ucide cu sabia pe Agag, împăratul amaleciților, care era vinovat de niște crime (15.33).
Moartea
Aflat în pragul războiului cu filistenii, Saul a fost cuprins de mare frică și l-a întrebat pe Domnul în legătură cu lupta. Dar Dumnezeu nu i-a răspuns nici în vis, nici prin vedenii, nici prin proroci. Atunci Saul își pune alte haine pentru a nu fi recunoscut și merge la o vrăjitoare din Endor, căreia îi cere să îl cheme din morți pe Samuel. Aceasta îi spune că el și fiii lui vor muri în lupta cu filistenii. Fiii săi sunt uciși în luptă, iar el este rănit grav. Îl roagă pe purtătorul său de arme să îl ucidă pentru a nu fi batjocorit de dușmani, dar acesta, fiindu-i teamă, refuză. Atunci Saul se sinucide, aruncându-se în propria sabie și purtătorul său de arme face la fel. Filistenii îi taie capul lui Saul și îi atârnă trupul pe zidurile cetății Bet-San. Dar locuitorii Iabesului din Galaad recuperează trupul lui Saul și trupurile fiilor lui și le ard și îngroapă oasele sub un stejar din Iabeș (cap 28, 31).
David
David, fiul lui Iesei, Beetlemitul, păstor ,,bălan, cu ochi frumoși și plăcut la față” (16.11,12), sărac (18.23), este uns împărat de preotul Samuel (16.13). David era cel mai mic dintre cei 8 frați (17.12).
Era un om ,,voinic și războinic și priceput la vorbă”.(16.18). El spune că chiar omora leii și urșii care îi furau oile (17.34-36).
Cântarea din harpă
David este adus la curtea lui Saul și cântă din harpă și îndepărtează astfel duhul rău trimis de Dumnezeu pentru a-l tulbura pe Saul. Și Saul îl face purtătorul său de arme.(16.21)
Uciderea lui Goliat
Filisteanul Goliat din Gat, care avea 6 coţi şi o palmă(17.4), le propune evreilor ca o luptă individuală să decidă ce popor se supune. David, iritat de hulele lui Goliat și motivat de recompensele promise (bogăţii, fiica împăratului de nevastă şi scutirea de dări pentru casa sa (17.25), cere încuviințarea lui Saul de a-l înfrunta pe Goliat și o obține. În luptă, David îl răpune pe uriașul Goliat trăgându-i cu o praștie o piatră în frunte. Apoi îi ia sabia, îi taie capul și armele lui le pune în cortul său (17.50-58).
Ascensiunea lui David și prigonirea lui
Saul îl trimite în luptă în diverse locuri și David iese învingător. Atunci David este pus căpetenie peste oșteni.(18.5). Dar cântecul femeilor, care îl lăudau pe Saul pentru biruirea a mii de filisteni și pe David pentru biruirea a zeci de mii, îl face pe Saul invidios și temător că ar putea pierde domnia în favoarea lui David. (18.1-9) Și de atunci tot încearcă să îl omoare în diverse feluri, dar fără succes.
Soții
David a avut 3 soții: pe Micol, fiica lui Saul (18.27), Abigail (25.39-42), fosta soție al lui Nabal, și pe Ahinoam (25.43).
La Țiclag
David se duce la Achiş, împăratul Gatului, pentru a scăpa de Saul care, aflând, renunță să îl mai caute. El îi cere împăratului Achiş un ţinut și primește ţinutul Ţiglag cu condiția să câștige teritoriul de la popoarele ce locuiau acolo, ceea ce David reușește.(cap 27)
Limba
Limba este pură, clasică, ocazional poetică.
Surse de informații
Aceleași surse de informații sunt folosite și în cărțile ,,Paralipomena”, rezultând multe asemănări.
Citări
Iisus citează din această carte:
,,Iar El le-a zis: Au n-aţi citit ce-a făcut David când a flămânzit, el şi cei ce erau cu el?
Cum a intrat în casa Domnului şi a mâncat pâinile punerii înainte, care nu se cuveneau lui să le mănânce, nici celor ce erau cu el, ci numai preoţilor? (Mt 12.4)
Şi i-a dat preotul pâinea sfinţită, căci nu avea altă pâine, afară de pâinile punerii înainte, care fuseseră luate de la fala Domnului, ca să se pună în locul lor pâini proaspete.” (1 Regi 21.6)
Fecioara Maria citează:
,,Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi”,(Lc 1.52)
,,Domnul sărăceşte pe om şi tot El îl îmbogăţeşte; El smereşte şi El înalţă. El ridică pe cel sărac din pulbere şi din gunoi pe cel lipsit, punându-i în rând cu cei puternici şi dându-le scaunul măririi, căci ale Domnului sunt temeliile pământului şi El întemeiază lumea pe ele.” (1Regi 2.7)
Bibliografie
Biblia ortodoxă, cu prefață de patriarhul Teoctist, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1997, București
Vladimir Prelipcean, Gheorghe Barna, Nicolae Neaga, Mircea Chialda- Studiul Vechiului Testament, manual pentru Facultățile Teologice, pag 159-166
Nicolae Ciudin- Studiu Vechiului Testament, pag 230-234, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 2002, București
Biblia, traducerea lui Valeriu Anania, Introducere la Cartea Profetului Miheia, https://www.dervent.ro/biblia.php
Cartea întâi a Regilor Cartea întâi a Regilor Cartea întâi a Regilor Cartea întâi a Regilor Cartea întâi a Regilor Cartea întâi a Regilor Cartea întâi a Regilor Cartea întâi a Regilor Cartea întâi a Regilor Cartea întâi a Regilor Cartea întâi a Regilor Cartea întâi a Regilor Cartea întâi a Regilor Cartea întâi a Regilor Cartea întâi a Regilor Cartea întâi a Regilor