Epistola apostolului Pavel către efeseni
Rezumat
Epistola apostolului Pavel către efeseni este una din cele 14 epistole ale apostolului Pavel din Noul Testament. Este una din cele 27 cărți ale Noului Testament și una din cele 66 cărți ale Bibliei. Este o epistolă eclesiologică și pastorală.
Autor
Nume
Înainte de convertire a purtat numele Saul (FA 9.14). După convertire numele său a fost Pavel (FA 13.9).
Oraș natal
S-a născut în Tars, capitala provinciei Cilicia (FA 21.39).
Origine
El a fost ,,din neamul lui Israel, din seminţia lui Veniamin, evreu din evrei, după lege fariseu; ” (Flp3.5) Era cetățean roman.(FA 22.25-30)
Educație
A studiat legea veche ebraică, învățătorul său fiind Gamaliel (FA 22.3). Era fariseu (Flp3.5) și fiu de farisei (FA23.6).
Necăsătorit
Pavel a fost necăsătorit.(1Cor 7.9-10)
Prigonitor al creștinilor
Saul a fost un aprig prigonitor al creștinilor. El chiar a încuviințat uciderea mucenicului Ștefan și a păzit hainele celor care îl ucideau.(FA 22.1-20)
Convertirea
Convertirea lui Pavel a avut loc pe drumul către Damasc, în jurul anului 32, când i se arată Iisus, care îl mustră și îi spune că va deveni apostolul neamurilor (păgânilor) (FA 22.4-21).
Teologia
A fost unul din marii teologi ai creștinismului timpuriu, alături de apostolul Ioan (Teologul).
Autocaracterizare
Pavel se declară ,,cel mai mic dintre toți sfinții (Efes 3.8).
Epistola
Data
Este scrisă în jurul anului 63, în timpul primei captivități.(3.1, 4.1, 6.20)
Loc
Este scrisă în Roma.
Asemănare
Este asemănătoare cu epistola către Coloseni.
Cuprins
Biserica
Hristos este capul Bisericii, iar Biserica este trupul (1.22,23, 4.15-16).
Unitatea creștină
Creștinii trebuie să aibă unitate în 7 privințe: trebuie să existe un singur Trup (Biserica), un singur Duh (Duhul Sfânt), o singură nădejde, un singur Domn (Iisus Hristos), o singură credință, un singur botez, un singur Dumnezeu și Tată al tuturor.(4.3-6)
Diverse daruri
Unii au devenit apostoli, alții profeți, alții binevestitori, alții păstori și învățători.(4.11)
Mântuire
Oamenii sunt mântuiți în har prin credință (dăruită de Dumnezeu) și fapte bune (2.8-10).
Cel rău
Cel rău este dumnezeul aceste lumi (2.2), stăpânitorul puterilor văzduhului (2.2, 6.12), duhul care lucrează în fiii neascultării (2.2).
Atitudinea față de cel rău
Omul trebuie să i se împotrivească celui rău (6.11-17, 4.27), să privegheze și să se roage lui Dumnezeu (6.18).
Păcate
Omul trebuie să scape de păcatele sale: minciună (4.25), mânie (4.26, 31), furt (4.28), cuvinte rele (4.29), vorbe nerușinate, nesăbuite sau glumețe (5.4), amărăciune, întărâtare, mânie, strigare și blasfemie (4.31), desfrânare, necurăție, lăcomie (care este închinare la idoli) (5.5), îmbătare (5.18). Hoțul să muncească ceva să aibă ce da celui în nevoie (4.28)
Păcate incompatibile cu mântuirea
Desfrânații, necurații, lacomii (închinătorii la idoli) nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu (5.5).
Virtuți
Omul trebuie să umble în lumină (5.8), să sporească în virtuți: smerenie, blândețe, îndelungă răbdare, iubire (3.17, 4.15, 16, 5.2), pace (4.2,3), bunătate, milostenie, iertare (4.32), adevăr, dreptate, pace, credință (6.13-17, 5.9), supunerea unul altuia (5.21), înțelepciune (5.15).
Cuvinte bune
Apostolii trebuie să vorbească între ei în psalmi, laude și cântări duhovnicești, mulțumind lui Dumnezeu (5.19-20, 1.16, 5.4).
Relația dintre soți și soție
Soția trebuie să se supună soțului ei precum Domnului. Soțul este capul soției, așa cum Hristos este capul Bisericii. Soția să se supună soțului așa cum Biserica se supune lui Hristos. Soția trebuie să simtă înfiorare față de soț.
Soțul trebuie să-și iubească soția așa cum Hristos a iubit Biserica și s-a sacrificat pentru ea. Soțul trebuie să-și iubească soția așa cum se iubește pe sine însuși, cum își iubește propriul trup (Efes 5.22).
Relația dintre copii și părinți
Copiii trebuie să asculte în Domnul de părinți și să-i cinstească.
Părinții nu trebuie să-și întărâte copiii spre mânie, ci să-i crească întru învățătura și certarea Domnului (6.1-4).
Relația dintre robi și stăpâni
Robii trebuie să asculte de stăpânii lor cu frică și cutremur, ca și pe Hristos, din suflet, nu doar de ochii lumii.
Stăpânii nu trebuie să mai folosească amenințarea, conștienți fiind că Dumnezeul ambilor este în ceruri și nu este părtinitor (6.5-9).
Bibliografie
Biblia ortodoxă, 1997, cu prefață de patriarhul Teoctist
Noul Testament, traducere și introducere de Valeriu Anania, 1995, pag 327-328
Merril C.Tenney-Studiu al Noului Testament, pag 288-290
Ioan Constantinescu Studiul Noului Testament, Editura Institutului Biblic și de Misiune al BOR, 2002, pag 236-246
Epistola apostolului Pavel către efeseni Epistola apostolului Pavel către efeseni Epistola apostolului Pavel către efeseni Epistola apostolului Pavel către efeseni Epistola apostolului Pavel către efeseni Epistola apostolului Pavel către efeseni Epistola apostolului Pavel către efeseni