Epistola apostolului Pavel către evrei

Rezumat

Epistola apostolului Pavel către evrei este una din cele 14 epistole ale apostolului Pavel din Noul Testament. Este una din cele 27 cărți ale Noului Testament și una din cele 66 cărți ale Bibliei. Este o epistolă cristologică. Pavel demonstrează superioritatea Legii Noi, adusă de Iisus, în raport cu Legea Veche. Este și un elogiu adus credinței.

Autor

Nume

Înainte de convertire a purtat numele Saul (FA 9.14). După convertire numele său a fost Pavel (FA 13.9).

Oraș natal

S-a născut în Tars, capitala provinciei Cilicia (FA 21.39).

Origine

El a fost ,,din neamul lui Israel, din seminţia lui Veniamin, evreu din evrei, după lege fariseu; ” (Flp3.5) Era cetățean roman.(FA 22.25-30)

Educație

A studiat legea veche ebraică, învățătorul său fiind Gamaliel (FA 22.3). Era fariseu (Flp3.5) și fiu de farisei (FA23.6).

Necăsătorit

Pavel a fost necăsătorit.(1Cor 7.9-10)

Prigonitor al creștinilor

Saul a fost un aprig prigonitor al creștinilor. El chiar a încuviințat uciderea mucenicului Ștefan și a păzit hainele celor care îl ucideau.(FA 22.1-20)

Convertirea

Convertirea lui Pavel a avut loc pe drumul către Damasc, în jurul anului 32, când i se arată Iisus, care îl mustră și îi spune că va deveni apostolul neamurilor (păgânilor) (FA 22.4-21).

Teologia

A fost unul din marii teologi ai creștinismului timpuriu, alături de apostolul Ioan (Teologul).

Autocaracterizare

Pavel se declară ,,cel mai mic dintre toți sfinții (Efes 3.8), cel mai mic dintre apostoli (1Cor 15.9) și cel dintâi dintre păcătoși (1Tim 1.15) și ,,arhitectul iscusit care a pus temelia (1Cor 3.10)

Epistola

Data

A fost scrisă în jurul anului 64.

Locația

A fost scrisă în Italia (13.24).

Cuprins

Iisus

Iisus este Începătorul Mântuirii (2.10).

El a surpat pe diavol, care are stăpânia morții (2.14-15).

Este asemănător cu oamenii (2.17-18, 4,15).

Este Mijlocitor (7.25, 8.6, 9.15, 12.24).

Este Apostol (trimisul lui Dumnezeu) (3.1).

Iisus este Mare Arhiereu care a străbătut cerurile (4.14), Arhiereu al bunătăților celor viitoare (9.11).

El le descoperă pe Toate (4.13).

Iisus este Înaintemergător (6.20).

Este chezașul unui mai bun testament (7.22).

Este mai înalt decât cerurile (7.26).

Iisus este Cel ce începe credința și o desăvârșește (12.2)

Este Marele Păstor al oilor (13.20)

Dumnezeu

Dumnezeu este tatăl duhurilor (12.9), Cel ce grăiește chiar din ceruri (12.25), foc mistuitor: (12.29)

A cădea în mâinile Dumnezeului celui viu este înfricoșător (10.31)

Dumnezeu este Cel Nevăzut (11.27)

Superioritatea Legii Noi în raport cu Legea Veche

În Vechiul Testament, Dumnezeu a vorbit prin proroci. În Noul Testament Dumnezeu a vorbit prin Fiul Său.

Iisus este moștenitor a toate, a participat la creația universului, este strălucirea slavei lui Dumnezeu, chipul Ființei lui Dumnezeu (amprenta lui Dumnezeu, pecete asemenea chipului (Vasile cel Mare), ,,chipul văzut al nevăzutului Dumnezeu (Col 1.15). Lui Hristos Dumnezeu i-a dat îngerii ca slujitori, este Cel Întâi Născut, deține toiagul dreptății, este veșnic, stă la dreapta lui Dumnezeu (cap 1).

Conform tradiției rabinice, Legea de pe Sinai a fost dată de îngeri prin mijlocirea lui Moise. Apostolul Ștefan invocă acest lucru în rechizitoriul lui (FA7.53). Argumentul este preluat și de apostolul Pavel (Gal 3.19, Evrei 2,2). Dumnezeu a supus lumea viitoare lui Iisus, nu îngerilor.(cap 2)

Moise a fost o slugă credincioasă în casa Domnului, Iisus a fost Fiu peste casa Lui. Casa este reprezentată de credincioși, cei care țin cu tărie libertatea mărturisirii și mândria (lauda, demnitatea) nădejdii.(3.2-6)

Aaron a fost arhiereu al Legii Vechi. Iisus este preot în veac după rânduiala lui Melchisedec (cap 5).

Iisus are o preoție netrecătoare, mijlocitoare, spre deosebire de preoții din Vechiul Testament (7.24, 25)

Preoții din Vechiul Testament trebuiau să aducă jertfe mereu, și pentru popor și pentru ei înșiși. Iisus s-a adus jertfă pe Sine o singură dată (7.27)

Preoții din Vechiul Testament erau supuși slăbiciunii, pe când Iisus este desăvârșit (7.28)

Iisus este arhiereul unui testament nou și mai bun (cap 8), veșnic (13.20)

Făgăduința Noului Testament este moștenirea veșnică (9.15), o împărăție de nezdruncinat (12.27)

Moise a fost pe Muntele Sinai, apostolii s-au apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul ceresc.(12.18-29), de patria cerească (11.14-16).

Contra vicleniei necredinciosului

Pavel îi avertizează ca nu cumva vreunul să aibă o inimă vicleană întru necredință (viclenia necredinței este aceea de a mima credința, așa cum cel viclean mimează deseori puritatea, sfințenia), care să-l îndepărteze de la Dumnezeul cel viu (3.12).

Cuvântul lui Dumnezeu

Cuvântul lui Dumnezeu este ,,viu și lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri, şi pătrunde pân’la despărţitura sufletului şi a duhului, a încheieturilor şi a măduvei, şi este judecător al simţirilor şi al cugetelor inimii.(4.12)

Aducere aminte de cei închiși și de cei ce îndură rele

Pavel îi îndeamnă pe apostoli să-și aducă aminte de cei închiși ca și cum ar fi legați împreună cu ei (13.3, 10.34) și de cei ce îndură rele pentru că și ei sunt în trup (13.3).

Credința

Credința e substanța (ființarea, încredințarea) celor nădăjduite.(11.1) ,,În clipa când crezi total în obiectul speranței tale, acesta devine deja o realitate, capătă substanță; virtualul se convertește în real. Compară cu textul din Mc 11.24 (credința’n rugăciune, care transformă obiectul cererii în realitate imediată) (Valeriu Anania, pag 400)

Credința e dovada lucrurilor nevăzute.(11.1) Prin credință înțeleg oamenii că universul a fost creat din nimic printr-un cuvânt al lui Dumnezeu (cap 11.3)

Martiri

Martirii sunt evocați cu aceste cuvinte: ,,alţii au fost chinuiţi, nevrând să primească eliberarea, pentru a-şi dobândi una mai bună, învierea, iar alţii au suferit batjocoriri şi bice, şi chiar lanţuri şi’nchisoare, au fost ucişi cu pietre, sfârtecaţi, au murit ucişi cu sabia, au pribegit în piei de oaie şi’n piei de capră, strâmtoraţi, necăjiţi, înjosiţi, ei, de care lumea nu era vrednică! rătăcind în pustiuri, în munţi, în peşteri şi’n crăpăturile pământului.(11.35-38)

Pavel scrie: Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, cei ce v’au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; la a căror săvârşire luând seama, urmaţi-le credinţa.(13.7)

Bibliografie

Biblia ortodoxă, 1997, cu prefață de patriarhul Teoctist

Noul Testament, traducere și introducere de Valeriu Anania, 1995, pag 386-387

Merril C.Tenney-Studiu al Noului Testament, pag 325-333

Ioan Constantinescu Studiul Noului Testament, Editura Institutului Biblic și de Misiune al BOR, 2002, pag 299-313

Epistola apostolului Pavel către evrei Epistola apostolului Pavel către evrei Epistola apostolului Pavel către evrei Epistola apostolului Pavel către evrei Epistola apostolului Pavel către evrei Epistola apostolului Pavel către evrei Epistola apostolului Pavel către evrei Epistola apostolului Pavel către evrei Epistola apostolului Pavel către evrei Epistola apostolului Pavel către evrei Epistola apostolului Pavel către evrei Epistola apostolului Pavel către evrei