Faptele apostolilor

Rezumat

Cartea Faptele apostolilor este una din cele 2 scrieri ale evanghelistului Luca. Este una din cele 27 cărți ale Noului Testament și una din cele 66 cărți ale Bibliei. Sunt evocate întemeierile de biserici creștine de la începutul creștinismului de către cei mai importanți apostoli ai lui Iisus.

Autor

Autorul este evanghelistul Luca.

Oraș natal

Luca s-a născut în Antiohia Siriei.

Meserii

A fost doctor. (Col 4.14) Sfânta Tradiție afirmă că Luca a fost pictor și primul iconar. El a pictat prima icoană a Maicii Domnului cu Iisus în brațe și prima icoană cu apostolii Petru și Pavel.

Apostol

Luca l-a însoțit pe Pavel, fiind ucenicul său.(2Tim 4.11, Fil 1.24)

Sfânta Tradiție susține că el ar fi fost unul din cei 2 apostoli care au mers cu Iisus cel înviat spre Emaus.(Lc 24.13-32)

Scrieri

Luca a scris evanghelia sinoptică care îi poartă numele (Lc.1.1-4) și cartea Faptele apostolilor.

Faptele apostolilor

Autenticitate

Adresarea către Teofil și menționarea primei sale cărți (evanghelia) (FA 1.1), limba corectă, bogată și variată, amintirea unor regi, proconsuli, prefecți, cu portrete conturate, indică un autor cult, asemănător ca stil cu autorul evangheliei a 3-a. Deci autorul este evanghelistul Luca.

Titlu

Titlul a fost dat de Părinții Bisericii.

Data

A fost scrisă în jurul anului 63 căci nu amintește procesul apostolului Pavel și eliberarea sa.

Loc

A fost scrisă în Roma, orașul în care trăia Teofil, căruia îi era adresată.

Portrete

Persoanele conturate: Petru, Ștefan, Saul (Pavel), Filip, Apollo, Gamaliel, Simon, vrăjitorul, Elimas, vrăjitorul, Corneliu, Tavita.

Iisus

Iisus s-a arătat viu timp de 40 zile după înviere (1.3).

Petru îl numește Iisus Nazarineanul (2.22), Iisus Hristos Nazarineanul (3.6, 4.10) și Începătorul vieții (3.15), Stăpânitor (5.31).

Iisus se înalță la cer în văzul apostolilor. Și 2 bărbați în haine albe le spun că tot așa va reveni Iisus. (1.10-11)

Ștefan îi spune lui Iisus Cel Drept (7.52).

Dumnezeu

Dumnezeu este Cel ce cunoaște inimile (15.8), Dumnezeu cel Preaînalt (16.17), Cel Drept (22.14).

Iuda Iscarioteanul

Iuda Iscarioteanul a căzut, a plesnit pe la mijloc și toate măruntaiele i s-au vărsat (1.18). Și a fost ales Matia prin tragere la sorți, celălalt fiind Barsaba, zis și Iustus.(1.18-26)

Botezul lui Ioan și botezul apostolilor

Ioan a botezat cu apă. Apostolii vor fi botezați întru Duhul Sfânt (1.5)

Creștinii se botezau în numele lui Iisus Hristos (2.38)

Mărturisirea păcatelor

Mulți dintre cei care crezuseră veneau să se mărturisească și să-și spună faptele (19.18)

Pogorârea Duhului Sfânt

Duhul Sfânt s-a pogorât peste apostoli în ziua Cincizecimii, când se împlineau 50 zile de la Paști. Sărbătoarea celebra legământul între Dumnezeu și Israel (Lv 23.15-21, Dt 16.9-11) și înnoirea legământului (2 Par 15.10-13). Duhul Sfânt s-a pogorât sub forma unor limbi ca de foc care au șezut pe fiecare din ei și ei au început să vorbească în limbi străine. (cap 2)

În timp ce Petru vorbea, Duhul Sfânt s-a revărsat și peste păgâni, care au început să vorbească în limbi străine și să-l slăvească pe Dumnezeu. Atunci Petru a poruncit să fie botezați și păgânii în numele Domnului Iisus Hristos (10.44-48, 11.17-18). Dumnezeu a deschis păgânilor ușa credinței (14.27)

Comunitatea bunurilor

Unii își vindeau pământurile și bunurile și puneau banii la dispoziția comunității creștine care îi folosea pentru nevoile membrilor ei. (2.42, 2.45, 5.1-10)

Apostolii

Petru vindecă un olog din naștere care cerea milostenie la poarta templului zisă Cea Frumoasă. (3.1-16). Ologul avea peste 40 ani (4.22).

Petru îl vindecă pe Enea, care stătea în pat, fiind paralitic de 8 ani. Și văzând aceasta, toți cei ce locuiau în Lida și în Saron s-au întors la Domnul.(9.33-35)

Petru o învie pe ucenița Tavita din Iope. Ea era plină de fapte bune și de milostenii și se ocupa cu confecționarea hainelor. Și mulți din Iope au crezut în Domnul(9.36-42)

Petru cade în extaz pe la ceasul al 6-lea din zi în timp ce se ruga și în vedenia respectivă glasul lui Dumnezeu îl îndeamnă de 3 ori să mănânce din toate animalele (ceea ce contravenea prescripțiilor alimentare din Vechiul Testament).(10.9-16)

Petru este eliberat din închisoare de către un înger (12.3-12)

Apostolii vindecau bolnavii și scoteau duhurile necurate (5.16). Chiar și umbra lui Petru era considerată vindecătoare, ei scoțând bolnavii pe ulițe (5.15)

Petru și Ioan erau priviți ca oameni fără carte și simpli (4.13)

Petru și Ioan se apără în fața sinedriului și li se poruncește să nu mai vorbească de Iisus (ceea ce ei refuză) și sunt eliberați (4.1-23).

Apostolii au fost prinși și întemnițați de arhiereii și saducheii invidioși, dar un înger i-a eliberat și le-a spus să continue să propovăduiască. Ei sunt prinși și trași la răspundere, dar ei se apără. Cei din sinedriu doreau să-i omoare, dar fariseul Gamaliel intervine și le spune că dacă învățătura lor e de la oameni, ea se va nimici (așa cum a fost cazul lui Teudav și al lui Iuda Galileeanul), iar dacă e de la Dumnezeu, atunci ea nu va putea fi nimicită, iar ei vor deveni luptători împotriva lui Dumnezeu. Și cei din sinedriu îl ascultă pe Gamaliel și îi bat pe apostoli și apoi îi eliberează spunându-le din nou să nu mai propovăduiască.(5.17-42)

Ștefan

Ștefan era plin de har și de putere, făcea minuni și semne mari în popor. (6.8) El este adus în fața sinedriului, fiind acuzat de blasfemie, mai exact că vorbește împotriva templului și împotriva Legii. Dar cei din sinedriu au văzut fața lui ca o față de înger.(6.13-15) Ștefan îi acuză că stau împotriva Duhului Sfânt, ca și părinții lor, că se fac vânzători și ucigași ai Celui Drept (Iisus Hristos) și că nu au păzit legea primită de la îngeri.(7.51-53) Ștefan are un moment de extaz când vede cerurile deschise și pe Iisus de-a dreapta lui Dumnezeu (7.55-56). Plini de furie împotriva lui Ștefan, care i-a criticat deschis, ei îl omoară cu pietre. Ștefan spune ,, Doamne Iisuse, primește duhul meu și ,,Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta.(7.54-60)

Diaconul Filip și fiicele lui

Filip a scos duhurile necurate, care ieșeau cu glas mare, și a vindecat mulți slăbănogi și șchiopi. (8.6-7) Filip era dintre cei 7 diaconi (21.8).

Fiicele fecioare ale lui Filip profetizau (21.9).

Apollo

Apollo, unul din apostoli, era un iudeu de neam alexandrin, care a venit la Efes. Era iscusit la cuvânt și puternic în Scripturi. Era școlit în Calea Domnului. Fierbând cu duhul, învăța cele despre Iisus deși cunoștea numai botezul lui Ioan. Priscila și Aquila l-au luat cu ei și l-au învățat mai în detaliu calea lui Dumnezeu. El a mers la Corint, capitala Ahaiei, fiind de mare ajutor celor ce crezuseră prin har. El îi înfrunta pe iudei cu tărie și în fața tuturor, dovedind din Scripturi că Iisus este Hristos.(18.24-28)

Pavel

O mare parte din carte îl evocă pe apostolul Pavel, completând informațiile oferite de epistolele sale. Sunt evocate în amănunt prigonirea creștinilor de către Pavel, convertirea sa la credința creștină pe drumul către Damasc și apoi lupta sa pentru propovăduirea creștinismului împotriva autorităților romane și împotriva iudeilor care, deși se declarau adepții Legii Vechi, nu o înțelegeau pe deplin.

Pavel vindecă un olog din naștere în Listra. Mulțimile vor să-i divinizeze pe Pavel și pe Barnaba, dar ei se opun, rupându-și hainele. Pavel spune că el și Barnaba sunt la fel de pătimitori ca și ei. (14.8-18)

Pavel îl vindecă pe tatăl lui Publius de friguri și dizenterie și apoi și pe alți locuitori bolnavi ai insulei Malta. (28.8-10)

Pavel o exorcizează pe o tânără care se ocupa cu ghicitul, aducând mari câștiguri stăpânilor ei. Văzând că au pierdut nădejdea câștigului, stăpânii ei i-au prins pe Pavel și pe Sila, i-au dus la judecători și i-au reclamat. Apostolii au fost bătuți și aruncați în închisoare, dar Dumnezeu i-a eliberat. (16.16-40)

Dumnezeu făcea prin mâinile lui Pavel minuni puțin obișnuite, cum ar fi faptul că hainele sale vindecau bolnavii și scoteau duhurile rele. (19.11-12)

Pavel îl învie pe Eutihie, care murise pentru că căzuse doborât de somn în timp ce Pavel vorbea. Pavel l-a luat în brațe, le-a zis că sufletul lui este în el și l-a înviat. (20.9-12)

Unii cărturari dintre farisei îi iau apărarea lui Pavel, spunând că ei nu găsesc că Pavel a făcut vreun rău și că nu vor să se împotrivească lui Dumnezeu, dacă lui Pavel i-a vorbit vreun înger sau duh. (23.9)

Corneliu

Corneliu era un sutaș din Cezareea din cohorta Italica. Era cucernic și temător de Dumnezeu, cu toată casa lui, și făcea multe milostenii poporului și i se ruga întotdeauna lui Dumnezeu. Un înger i s-a arătat în ceasul al 9-lea din zi când se ruga și i-a spus că rugăciunile și milosteniile sale s-au suit spre pomenire înaintea lui Dumnezeu și că trebuie să ia legătura cu Petru.(cap 10)

Vrăjitorie

Pedepsirea lui Elimas, vrăjitorul

Elimas, vrăjitorul, căuta să-l întoarcă de la credință pe proconsulul Sergius Paulus, care dorea să-i audă pe Barnaba și pe Saul (Pavel). Atunci Pavel îi spune: O, tu cel plin de toată viclenia și de toată înșelăciunea, fiu al diavolului, vrăjmaș a toată dreptatea, n-ai să încetezi a strâmba căile Domnului cele drepte? Și îl anunță că Dumnezeu îl va pedepsi cu orbire temporară, ceea ce se întâmplă imediat. Atunci proconsulul, văzând ce se întâmplase,a crezut și era foarte mirat de învățătura Domnului. (13.6-12)

Simon, vrăjitorul

Simon, vrăjitorul, era considerat un mare vrăjitor în Samaria, oamenii crezând că are puterea lui Dumnezeu, numită Cea Mare. El a crezut în mesajul lui Filip, s-a botezat și stătea cu el. Petru și Ioan au venit în Samaria pentru a pune mâinile peste apostoli pentru a primi Duhul Sfânt căci aceștia erau botezați doar cu botezul lui Iisus. Simon le-a oferit bani apostolilor pentru a avea și el această putere. Petru îi spune să piară el și banii lui, adăugând că darul lui Dumnezeu nu se poate dobândi cu bani, că el nu are parte și moștenire la chemarea apostoliei și îl îndeamnă se pocăiască de răutatea și nedreptatea din inima sa și să se roage să fie iertat. Simon îi roagă pe apostoli să se roage la Dumnezeu pentru el ca să nu vină nimic asupra lui din cele spuse.(8.9-24)

Pocăința practicanților de vrăjitorie

Credința se răspândea mult în Efes. Și cei ce practicaseră vrăjitoria și-au adus cărțile de vrăjitorie și le-au ars în fața tuturor.(FA 19.19)

Regele Irod Agrippa I

Regele Irod Agrippa I îl ucide cu sabia pe Iacob, fiul lui Zevedeu și fratele lui Ioan, evanghelistul (12.1-2). Apoi ordonă uciderea străjerilor care erau însărcinați cu paza lui Petru (12.19)

Regele Irod Agrippa I acceptă zeificarea sa de către mulțime și este pedepsit cu moartea de Dumnezeu prin intermediul unui înger (12.21-23).

Sinodul de la Ierusalim

Sinodul de la Ierusalim stabilește că circumcizia nu e necesară pentru păgâni și că sunt interzise 4 lucruri: consumul de cărnuri jertfite idolilor, consumul de animale sugrumate, consumul de sânge și desfrâul.(cap 15)

Ajutorarea celor slabi

Pavel îndeamnă să fie ajutați cei slabi din venitul obținut din muncă și să-și amintească de Iisus, care a zis că este mai fericit a da decât a lua. (20.35)

Farisei

Fariseii credeau în duhuri, în îngeri și în învierea morților (23.8).

Saduchei

Saducheii nu credeau nici în duhuri, nici în îngeri, nici în învierea morților (23.8)

Exorciștii itineranți

Cei 7 fii ai lui Sceva, arhiereu iudeu, care făceau parte din exorciștii itineranți iudei, au început să folosească formula ,,Vă jur pe Iisus, pe care îl propovăduiește Pavel. Un duh rău le-a răspuns: ,,pe Iisus îl cunosc, pe Pavel îl știu, dar voi cine sunteți? Și omul posedat a sărit asupra lor, i-a biruit și i-a copleșit încât ei au fugit goi și răniți din casa respectivă. (19.13-17) Ioan îi spune lui Iisus că a oprit un exorcist care scotea duhurile rele în numele lui Iisus, dar nu făcea parte din grupul lor. Iisus îi spune să nu îl oprească căci nu e nimeni care să facă o minune în numele lui Iisus, iar apoi să-L vorbească de rău. ,,Căci cel ce nu e împotriva noastră e cu noi.(Mc 9.38-40)

Bibliografie

Noul Testament, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, 1995, pag 190-191

Ioan Constantinescu Studiul Noului Testament, manual pentru seminariile teologice, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, 2002, pag 163-182

Merrill C. Tenney Studiu al Noului Testament, 1986, pag 207-234, 249-254

Faptele apostolilor Faptele apostolilor Faptele apostolilor Faptele apostolilor Faptele apostolilor Faptele apostolilor Faptele apostolilor Faptele apostolilor Faptele apostolilor Faptele apostolilor Faptele apostolilor Faptele apostolilor Faptele apostolilor Faptele apostolilor Faptele apostolilor Faptele apostolilor Faptele apostolilor Faptele apostolilor Faptele apostolilor Faptele apostolilor Faptele apostolilor Faptele apostolilor Faptele apostolilor Faptele apostolilor