Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină
Rezumat
Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină este unul din cele 5 premii Nobel. Este acordat de Institutul Karolinska din Stockholm, Suedia.
Număr
Premiul a fost acordat de 111 ori din 1901.
Fără premiu
Nu a fost acordat de 9 ori: 1915, 1916, 1917, 1918, 1921, 1925, 1940, 1941 și 1942.
Premiu întreg și premiu împărțit
39 laureați au primit singuri premiul.
33 premii au fost împărțite la doi laureați.
39 premii au fost împărțite la trei laureați.
Număr de laureați
Au fost 222 laureați și laureate în perioada 1901-2020.
Cel mai tânăr
Cel mai tânăr laureat a fost Frederick G. Banting, care a primit premiul la 32 ani, în anul 1923.
Cel mai vârstnic
Cel mai vârstnic laureat a fost Peyton Rous, care a primit premiul la 87 ani, în anul 1966.
Bărbați și femei
Din cei 219 laureați și laureate, 207 au fost bărbați și 12 au fost femei.
Femei:
1947 – Gerty Cori
1977 – Rosalyn Yalow
1983 – Barbara McClintock
1986 – Rita Levi-Montalcini
1988 – Gertrude B. Elion
1995 – Christiane Nüsslein-Volhard
2004 – Linda B. Buck
2008 – Françoise Barré-Sinoussi
2009 – Elizabeth H. Blackburn and Carol W. Greider
2014 – May-Britt Moser
2015 – Tu Youyou
Multiplu laureat
Nu a existat vreo persoană care să fi primit premiul de mai multe ori.
Post-mortem
Din 1974 s-a decis să nu se mai acorde premiul post-mortem decât dacă decesul survine după anunțul câștigătorului.
În 2011 s-a constatat că Ralph Steinman murise cu 3 zile înainte de desemnarea sa ca laureat și s-a decis să i se acorde premiul.
Membri ai familiei
Soț și soție
Gerty Cori și Carl Cori (1947)
May-Britt Moser și Edvard I. Moser (2014)
Tată și fiu
Hans von Euler-Chelpin (Chimie) și Ulf von Euler (Medicină)
Arthur Kornberg (Medicină) și Roger D. Kornberg (Chimie)
Frați
Jan Tinbergen (Economie) și Nikolaas Tinbergen (Medicină)
Presiuni
Hitler l-a obligat pe Gerhard Domagk să refuze premiul primit în 1939. El a primit mai târziu diploma și medalia, dar nu și suma de bani.
Nominalizări
Nominalizările sunt ținute în secret timp de 50 ani.
Freud
Freud a fost nominalizat de 32 ori, dar nu a primit premiul niciodată.
Lista laureaților Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină din 1901 până în prezent:
An Nume Țară Contribuția premiată
1901 Emil Adolf von Behring
Pentru opera sa referitoare la terapia cu ser, în special pentru aplicarea ei împotriva difteriei, deschizând un nou drum în domeniul științei medicale și punând astfel în mâinile medicului o armă învingătoare împotriva bolii și a morții.
1902 Ronald Ross Marea Britanie
Pentru opera sa referitoare la malarie, în care arată cum intră în organism, punând bazele cercetării cu succes a acestei boli și a metodelor de combatere a ei.
1903 Niels Ryberg Finsen Danemarca
Pentru contribuția sa la tratamentul bolilor, în special al bolii lupus vulgaris, cu radiație de lumină concentrată, deschizând astfel un nou drum pentru știința medicală.
1904 Ivan Pavlov Rusia
Pentru lucrările despre fiziologia digestiei, prin care știința despre aspectele vitale ale acestui subiect a fost transformată și lărgită.
1905 Robert Koch Germania
Pentru investigațiile și descoperirile legate de tuberculoză.
1906 Camillo Golgi (Italia) și Santiago Ramón y Cajal (Spania)
Cercetări asupra structurii sistemului nervos.
1907 Charles Louis Alphonse Laveran Franța
Descoperirea rolului jucat de protozoare în cauzarea îmbolnăvirilor.
1908 Ilia Ilici Mecinikov Rusia și Paul Ehrlich
Pentru lucrări în legătură cu imunitatea.
1909 Emil Theodor Kocher Elveția
Pentru lucrările din domeniul fiziologiei, patologiei și chirurgiei glandei tiroide.
1910 Albrecht Kossel (Germania)
Pentru lucrările sale referitoare la chimia celulară, la proteine, inclusiv la substanțele nucleice.
1911 Allvar Gullstrand Suedia
Pentru lucrările de dioptrică a ochiului.
1912 Alexis Carrel SUA
Pentru lucrările sale referitoare la sutura vasculară și transplantarea vaselor de sânge și a organelor.
1913 Charles Robert Richet Franța
Pentru lucrările sale despre anafilaxie.
1914 Robert Bárány Austro-Ungaria
Pentru lucrările de fiziologie și patologie a aparatului vestibular.
1919 Jules Bordet Belgia
Pentru descoperirile sale legate de imunitate.
1920 August Krogh Danemarca
Pentru descoperirea mecanismului capilar de reglare motorie.
1922 Archibald Vivian Hill Marea Britanie
Pentru descoperirea sa legată de producerea de căldură în mușchi.
Otto Fritz Meyerhof Germania
Pentru descoperirea relației fixe între consumul de oxigen și metabolismul acidului lactic din mușchi.
1923 Frederick Banting (Canada) și John James Richard MacLeod (Scoția)
Descoperirea insulinei.
1924 Willem Einthoven Olanda
Descoperirea mecanismului electrocardiogramei.
1926 Johannes Fibiger Danemarca
Descoperirea carcinomului Spiroptera
1927 Julius Wagner-Jauregg Austria
Pentru descoperirea valorii terapeutice a inoculării malariei în tratamentul paraliziei de tip demențial.
1928 Charles Nicolle Franța
Pentru lucrările despre tifos.
1929 Christiaan Eijkman Olanda
Descoperirea vitaminei antinevritice.
Frederick Gowland Hopkins Marea Britanie
Descoperirea vitaminelor care stimulează creșterea.
1930 Karl Landsteiner Austria
Descoperirea grupelor sanguine umane.
1931 Otto Heinrich Warburg Germania
Pentru descoperirea naturii și modului de acțiune a enzimei respiratorii.
1932 Charles Scott Sherrington (Anglia) și Edgar Douglas Adrian (Anglia)
Pentru descoperirile lor referitoare la funcțiile neuronului.
1933 Thomas Hunt Morgan SUA
Pentru descoperirea sa referitoare la rolul jucat de cromozomi în ereditate.
1934 George Hoyt Whipple (SUA), George Richards Minot (SUA), William Parry Murphy SUA
Pentru descoperirile lor referitoare la terapia ficatului în cazurile de anemie.
1935 Hans Spemann Germania
Pentru descoperirea efectului organizator în dezvoltarea embrionului.
1936 Henry Hallett Dale Anglia și Otto Loewi Austria
Pentru descoperirile lor referitoare la transmisia chimică a impulsurilor nervoase.
1937 Albert Szent-Györgyi Ungaria
Pentru descoperirile sale referitoare la procesele biologice de combustie, cu referire specială la vitamina C și la catalisisul acidului fumaric.
1938 Corneille Heymans Belgia
Pentru descoperirea rolului jucat de mecanismele sinus și aortic în reglarea respirației.
1939 Gerhard Domagk Germania
Pentru descoperirea efectelor antibacteriene ale prontosilului.
1943 Henrik Dam Danemarca
Pentru descoperirea vitaminei K.
Edward Adelbert Doisy SUA
Pentru descoperirea naturii chimice a vitaminei K.
1944 Joseph Erlanger (SUA) și Herbert Spencer Gasser SUA
Pentru descoperirile lor referitoare la funcțiile înalt diferențiate ale fibrelor nervoase singulare.
1945 Alexander Fleming (Scoția), Ernst Boris Chain (Germania și Anglia), Howard Walter Florey (Australia și Anglia)
Pentru descoperirea penicilinei și a efectului său curativ în diverse boli infecțioase.
1946 Hermann Joseph Muller SUA
Pentru descoperirea producerii de mutații prin intermediul iradierii cu raze X.
1947 Carl Fedinand Cori (Cehoslovacia și Statele Unite), Gerty Cori (Cehoslovacia și SUA)
Pentru descoperirea cursului conversiei catalitice de glicogen
Bernardo Houssay Argentina
Pentru descoperirea rolului jucat de hormonul lobului anterior pituitar în metabolismul zahărului.
1948 Paul Hermann Müller Elveția
Pentru descoperirea înaltei eficiențe a DDT-ului ca otravă de contact împotriva anumitor artropode.
1949 Walter Rudolf Hess Elveția
Pentru descoperirea organizării funcționale a diencefalului ca coordonator al activităților organelor interne.
António Egas Moniz Portugalia
Pentru descoperirea valorii terapeutice a leucotomiei în anumite psihoze.
1950 Edward Calvin Kendall SUA, Tadeus Reichstein Elveția, Philip Showalter Hench SUA
Pentru descoperirile lor referitoare la hormonii cortexului adrenal, structura lor și efectele biologice.
1951 Max Theiler Africa de Sud, SUA
Pentru descoperirea sa referitoare la febra galbenă și la modurile de combatere a ei.
1952 Selman Waksman SUA
Pentru descoperirea streptomicinei, primul antibiotic eficient împotriva tuberculozei.
1953 Fritz Albert Lipmann SUA
Descoperirea coenzimei A și a importanței sale în metabolismul intermediar.
Hans Adolf Krebs Marea Britanie
Pentru descoperirea lui referitoare la ciclul acidului citric.
1954 John Franklin Enders SUA, Thomas Huckle Weller SUA, Frederick Chapman Robbins SUA
Pentru descoperirea capacității virusurilor poliomielitice de a crește în culturi pe diverse tipuri de țesut.
1955 Hugo Theorell Suedia
Pentru descoperirile lui privitoare la natura și modul de acțiune al oxidării enzimelor.
1956 André Frédéric Cournand SUA, Werner Forssmann Germania și Dickinson W. Richards SUA
Pentru descoperirile lor privitoare la cateterizarea inimii și la schimbările patologice din sistemul circulator.
1957 Daniel Bovet Italia
Pentru descoperirile lui referitoare la compușii de sinteză care inhibă acțiunea unor anumite substanțe ale corpului și în special la acțiunea lor asupra sistemului vascular și asupra mușchilor scheletului.
1958 George Wells Beadle SUA. Edward Lawrie Tatum SUA
Pentru descoperirea lor că genele acționează prin reglarea evenimentelor chimice definite.
Joshua Lederberg SUA
Pentru descoperirile lui privitoare la recombinarea genetică și organizarea materialului genetic bacterian.
1959 Severo Ochoa (Spania și SUA), Arthur Kornberg SUA
Pentru descoperirile mecanismelor din sinteza biologică a acidului ribonucleic și a acidului dezoxiribonucleic.
1960 Frank Macfarlane Burnet Australia, Peter Medawar Marea Britanie
Pentru descoperirea toleranței imunologice dobândite.
1961 Georg von Békésy Ungaria, SUA
Pentru descoperirea mecanismului fizic al stimulării din cohlee.
1962 Francis Crick (Anglia), James D. Watson (SUA), Maurice Wilkins (Noua Zeelandă, Anglia)
Pentru descoperirile lor privitoare la structura moleculară a acizilor nucleici și semnificația lor pentru transferul informației în materialul viu.
1963 John Carew Eccles Australia, Andrew Huxley (Anglia), Alan Lloyd Hodgkin (Anglia)
Pentru descoperirile lor privitoare la mecanismele ionice implicate în excitarea și inhibarea din porțiunile periferice și centrale ale membranei celulare nervoase.
1964 Konrad Bloch SUA, Feodor Lynen Germania
Pentru descoperirile lor privitoare la mecanismul și reglarea colesterolului și metabolismul acizilor grași.
1965 André Lwoff Franța, Jacques Monod Franța, François Jacob Franța
Pentru descoperirile lor privitoare la controlul genetic al enzimei și sinteza virusului.
1966 Peyton Rous SUA
Descoperirea unor virusuri care induc tumori.
Charles Brenton Huggins SUA
Pentru descoperirile sale referitoare la tratamentul hormonal al cancerului de prostată.
1967 Ragnar Granit Suedia, Haldan Keffer Hartline SUA, George Wald SUA
Pentru descoperirile lor privitoare la procesele vizuale primare psihologice și chimice care au loc în ochi.
1968 Robert W. Holley (SUA), Har Gobind Khorana (India și SUA), Marshall Warren Nirenberg SUA
Pentru interpretarea codului genetic și a funcției sale în sinteza proteinelor.
1969 Max Delbrück (Germania și SUA), Alfred Hershey (SUA) și Salvador Luria (Italia și SUA)
Pentru descoperirile lor privitoare la mecanismul de replicare și structura genetică a virusurilor.
1970 Bernard Katz (Germania și Anglia), Ulf von Euler Suedia, Julius Axelrod SUA
Pentru descoperirile lor privitoare la transmițătorii humorali din terminațiile nervoase și mecanismul stocării, eliberării și inactivării lor.
1971 Earl Wilbur Sutherland Jr. SUA
Pentru descoperirea lui privitoare la mecanismul acțiunii hormonilor.
1972 Gerald Edelman SUA , Rodney Robert Porter (Anglia)
Pentru descoperirile privitoare la structura chimică a anticorpilor.
1973 Karl von Frisch Austria, Konrad Lorenz Austria, Nikolaas Tinbergen Olanda
Pentru descoperirile lor privind organizarea și obținerea de modele de comportament individual și social.
1974 Albert Claude Belgia, Christian de Duve Belgia, George Emil Palade (România și SUA)
Pentru descoperirile lor privitoare la organizarea structurală și funcțională a celulei.
1975 David Baltimore SUA, Howard Martin Temin SUA, Renato Dulbecco Italia
Pentru descoperirile lor privitoare la interacțiunea dintre virușii tumorali și materialul genetic al celulei.
1976 Baruch Samuel Blumberg SUA, Daniel Carleton Gajdusek SUA
Pentru descoperirile lor privitoare la noile mecanisme care declanșează și răspândesc bolile infecțioase.
1977 Roger Guillemin (Franța, SUA), Andrew V. Schally (Polonia, SUA),
Pentru descoperirile lor privitoare la producția hormonală peptidică a creierului.
Rosalyn Yalow SUA
for the development of radioimmunoassays of peptide hormones”
1978 Werner Arber (Elveția), Daniel Nathans (SUA), Hamilton O. Smith SUA
Pentru descoperirea enzimelor de restricție și aplicarea lor la problemele geneticii moleculare.
1979 Allan M. Cormack (Africa de Sud, SUA), Godfrey N. Hounsfield (Anglia)
Pentru dezvoltarea tomografiei asistate de computer
1980 Baruj Benacerraf (Venezuela, SUA), Jean Dausset (Franța), George D. Snell SUA
Pentru descoperirile privitoare la structurile determinate genetic de pe suprafața celulei, care reglează reacțiile imunologice.
1981 Roger W. Sperry (SUA)
Pentru descoperirile sale privitoare la specializarea funcțională a emisferelor cerebrale.
David H. Hubel (Canada, SUA), Torsten N. Wiesel (Suedia, SUA)
Pentru descoperirile lor referitoare la procesarea informațiilor în sistemul vizual.
1982 Sune K. Bergström Suedia, Bengt I. Samuelsson Suedia, John R. Vane (Anglia)
Descoperirea lor referitoare la prostaglandinele și substanțele active înrudite biologic.
1983 Barbara McClintock SUA
Descoperirea elementelor genetice mobile.
1984 Niels K. Jerne (Anglia, Elveția), Georges J.F. Köhler (Germania, Elveția), César Milstein (Argentina, Anglia)
Pentru teoriile cu privire la specificitatea în dezvoltare și controlul sistemului imunitar și descoperirea principiului pentru producerea de anticorpi monoclonali.
1985 Michael S. Brown SUA, Joseph L. Goldstein SUA
Descoperirea lor privind reglarea metabolismului colesterolului.
1986 Stanley Cohen SUA, Rita Levi-Montalcini SUA
Pentru descoperirile lor referitoare la factorii de creștere.
1987 Susumu Tonegawa Japonia
Descoperirea principiului genetic pentru generarea unei diversități de anticorpi.
1988 Sir James W. Black (Scoția, Anglia), Gertrude B. Elion SUA, George H. Hitchings SUA
Descoperirile lor legate de principii importante în tratamentul consumului de droguri.
1989 J. Michael Bishop SUA , Harold E. Varmus SUA
Descoperirea lor privind originea celulară a oncogenelor retrovirale.
1990 Joseph E. Murray SUA, E. Donnall Thomas SUA
Descoperirile lor referitoare la transplantul de organe și de celule în tratamentul bolilor umane.
1991 Erwin Neher Germania Bert Sakmann Germania
Descoperirile lor referitoare la funcția canalelor ionice singulare în celule.
1992 Edmond H. Fischer SUA, Edwin G. Krebs SUA
Descoperirile lor referitoare la fosforilarea reversibilă a proteinelor ca un mecanism biologic reglator.
1993 Richard J. Roberts (Anglia, SUA), Phillip A. Sharp (SUA)
Descoperirea diviziunii genelor
1994 Alfred G. Gilman SUA, Martin Rodbell SUA
Descoperirea proteinelor G și rolul acestora în transducția de semnal în celule.
1995 Edward B. Lewis SUA , Christiane Nüsslein-Volhard Germania, Eric F. Wieschaus SUA
Descoperirile lor privind controlul genetic al dezvoltării embrionare timpurii.
1996 Peter C. Doherty Australia, Rolf M. Zinkernagel Elveția
Descoperirile lor referitoare la specificitatea apărării celulelor mediate imun.
1997 Stanley B. Prusiner SUA
Descoperirea prionilor – un nou principiu biologic de infecție.
1998 Robert F. Furchgott SUA , Louis J. Ignarro SUA, Ferid Murad SUA
Descoperirile lor în ceea ce privește oxidul nitric, ca o moleculă de semnalizare în sistemul cardiovascular.
1999 Günter Blobel SUA
Descoperirea faptului că proteinele au semnale intrinseci care guvernează transportul lor și localizarea în celulă.
2000 Arvid Carlsson (Suedia), Paul Greengard (SUA), Eric R. Kandel (Austria, SUA)
Descoperirile lor în ceea ce privește transducția semnalului în sistemul nervos.
2001 Leland H. Hartwell SUA, Tim Hunt (Anglia), Sir Paul Nurse (Anglia)
Descoperirile reglatorilor cheie ai ciclului celular.
2002 Sydney Brenner (Africa de Sud, SUA), H. Robert Horvitz (SUA), John E. Sulston (Anglia)
Descoperirile lor privind reglarea genetică a dezvoltării organelor și moartea programată a celulelor.
2003 Paul Lauterbur SUA, Sir Peter Mansfield SUA
Pentru descoperirile lor referitoare la imagistica rezonanței magnetice.
2004 Linda B. Buck SUA, Richard Axel SUA
Pentru descoperirea receptorilor odoranți și a organizării sistemului olfactiv.
2005 Barry J. Marshall Australia, Robin Warren Australia
Descoperirea bacteriei Helicobacter pylori și a rolului său în gastrită și ulcer peptic.
2006 Andrew Z. Fire (SUA), Craig C. Mello Statele Unite ale Americii
“for their discovery of RNA interference – gene silencing by double-stranded RNA”
2007 Mario Capecchi (Italia, SUA), Sir Martin Evans (Anglia), Oliver Smithies (Anglia, SUA)
Pentru descoperirile principiilor de introducere a modificărilor genetice specifice la șoareci prin folosirea celulelor stem embrionare.
2008 Harald zur Hausen Germania
Pentru descoperirile sale referitoare la virușii umani papilloma cauzatori de cancer cervical
Françoise Barré-Sinoussi Franța, Luc Montagnier Franța
Pentru descoperirea virusului imunodeficienței umane.
2009 Elizabeth Blackburn (Australia, SUA), Carol Greider Statele Unite ale Americii Jack Szostak (Anglia, SUA)
Pentru descoperirea felului în care cromozomii sunt protejați de telomeri și enzima telomerază.
2010 Robert G. Edwards (Anglia)
Pentru dezvoltarea fertilizării in vitro.
2011 Bruce Beutler (SUA) Jules Hoffmann (Luxemburg, Franța)
Pentru descoperirile sale referitoare la activarea imunității înnăscute.
Ralph Steinman (Canada, SUA)
Pentru descoperirea celulei dendritice și a rolului ei în imunitatea adaptivă.
2012 John B. Gurdon (Anglia), Shinya Yamanaka Japonia
Pentru descoperirea faptului că celulele mature pot fi reprogramate pentru a deveni pluripotente.
2013 James E. Rothman SUA, Randy W. Schekman SUA, Thomas C. Südhof Germania
Pentru descoperirile lor referitoare la mecanismul care reglează traficul vezicular, un sistem major de transport în celulele noastre.
2014 John O’Keefe (SUA, Anglia), May‐Britt Moser Norvegia, Edvard I. Moser Norvegia
Pentru descoperirea celulelor care constituie un sistem de poziționare în creier.
2015 William C. Campbell Irlanda, Satoshi Ōmura Japonia
Pentru descoperirile sale privind o nouă terapie împotriva bolilor produse de viermii cilindrici.
Youyou Tu China
Pentru descoperirile ei privind o nouă terapie împotriva malariei.
2016 Yoshinori Ohsumi Japonia
Pentru descoperirile privitoare la mecanismele autofagiei.
2017 Jeffrey C. Hall SUA, Michael Rosbash SUA, Michael W. Young SUA
Pentru descoperirea mecanismelor moleculare care controlează ritmul circadian.
2018 James P. Allison SUA, Tasuku Honjo Japonia
Pentru descoperirea terapiei cancerului prin inhibarea reglării negative imune.
2019 William G. Kaelin Jr. SUA, Peter J. Ratcliffe (Anglia), Gregg L. Semenza SUA
Pentru descoperirile lor asupra modului în care celulele simt și se adaptează la disponibilitatea de oxigen.
2020 Harvey J. Alter, Michael Houghton și Charles M.Rice (SUA)
Pentru descoperirea virusului hepatitei C.
Bibliografie
https://www.nobelprize.org/prizes/lists/all-nobel-laureates-in-physiology-or-medicine/
Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină