Sănătatea în România

Sănătatea în România

 

Stare generală

Locul în Europa

România a ocupat locul al 32-lea din 35 de ţări europene studiate în Indexul European al Sistemelor Medicale (EHCI) din 2015, cu 527 puncte din 1000, aflându-se pe ultimul loc la rezultatele tratamentelor. Raportul arată că „România are probleme severe cu managementul întregului său sector public” şi că „suferă din cauza unei structuri învechite de asistenţă medicală, cu o proporţie ridicată şi costisitoare de internări”.

Indicatori

Raportul european cuprinde 48 de indicatori grupaţi în şase categorii: drepturile şi informarea pacienţilor, accesibilitatea (timpii de aşteptare pentru tratament), rezultatele tratamentelor, gama de servicii oferite şi extinderea lor, prevenţia şi farmaceuticele.

Rezultatele tratamentelor

La categoria rezultatele tratamentelor, România a obţinut 104 puncte din 250. Cu privire la indicatorii subdisciplinei s-au înregistrat unele progrese faţă de anul 2014 la reducerea deceselor cardiovasculare şi reducerea deceselor prin accident vascular cerebral, dar s-au menţinut scorurile mici pentru mortalitatea infantilă, supravieţuirea în cancer, anii potenţiali de viaţă pierduţi, infecţiile cu stafilococ auriu meticilino-rezistent (MRSA), rata avorturilor şi depresie.

Alţi indicatori

România s-a clasat pe locul al 17-lea la capitolul accesibilitate, cu 150 puncte din totalul de 225. România a făcut progrese în ce priveşte accesul în aceeaşi zi la medicul de familie, accesul direct la medicul specialist, accesul la radioterapie sau chimioterapie sub 21 de zile şi timpul de aşteptare la camera de gardă. România a fost pe locul al 23- lea la drepturile şi informarea pacienţilor (96 de puncte din 150). România a fost pe locul al 31-lea la gama de servicii şi extinderea lor, primind 63 puncte din 150. România a fost pe locul al 27-lea la prevenţie cu 71 puncte din 125. România a fost pe locul al 33-lea la farmaceutice, cu 43 puncte din 100.[1]

Doctori

Numărul doctorilor raportat la populaţie

În 2013 România era pe penultimul loc la numărul doctorilor raportat la populaţie: existau 2,5 doctori la mia de locuitori, mult sub media europeană (3,4 la mie). [2]

Medici de familie

328 comune, în care trăiau cca 559 000 oameni (2,5% din populația României) nu aveau medic de familie în 2020. Doar 47% din localitățile din România aveau suficienți medici de familie. În cca 271 localități erau mai mulți medici de familie decât era necesar.[3]

Plecări de doctori şi asistenţi medicali

Din 2007 până la sfârşitul lui 2013 au plecat în străinătate cca 14 000 doctori.[4]

În perioada 2009-2015 au plecat la muncă în străinătate 28 000 de asistenţi medicali. Din 2015 salarizarea s-a îmbunătăţit simţitor în sănătate şi migraţia s-a redus foarte mult.[5]

Îmbunătăţirea salarizării

Din 2015 salarizarea s-a îmbunătăţit simţitor în sănătate şi migraţia s-a redus foarte mult.[6]

Câştigul mediu net al medicilor din Spitalul Universitar din Bucureşti a fost de 6140 lei net (1400 euro) în decembrie 2016, cu 80% mai mult faţă de decembrie 2015. Câştigul mediu net al medicilor rezidenţi din Spitalul Municipal a fost de 3100 lei în decembrie 2016, cu 50% mai mult decât în decembrie 2015. Asistenţii medicali din Spitalul Municipal au câştigat în medie 3200 lei net, cu 30% mai mult decât în decembrie 2015.[7]

Oraşe

Oraşele care oferă cele mai bune facilităţi medicale în 2017 erau: Oradea, Brașov, Timișoara, Târgu Mureș, Baia Mare, Pitești și Cluj-Napoca. Oraşele cu cele mai slabe facilităţi medicale în 2017 erau: Giurgiu, Focșani, Tulcea, Călărași, Constanța, Bacău și Vaslui. Capitala ocupa locul al 9-lea. Pe regiuni istorice conduc Banatul, Maramureș, Crișana și Transilvania. Cele mai mici punctaje se regăsesc în Dobrogea, Moldova și Muntenia.[8]

Incendii

În 2016 se înregistra un deces la fiecare 2 zile în România din cauza incendiilor. Anual se produc cca 6000 de incendii, în care mor 180 de oameni. Cea mai mare parte a incendiilor se desfăşoară noaptea. Decesele sunt cauzate de intoxicarea cu fum în cele mai multe cazuri. Principalele cauze sunt coşurile de fum necurăţate sau defecte, instalaţiile electrice defecte sau cu improvizaţii, mijloacele de încălzire defecte, improvizate sau nesupravegheate. În România, echiparea cu instalaţii de detectare, semnalizare şi avertizare incendiu este obligatorie numai pentru imobilele foarte înalte, pentru spaţiile comune (holuri, magazii, scări de evacuare, centrale termice de bloc), precum şi pentru spaţiile transformate în unităţi de comerţ sau servicii publice. Montarea detectoarelor de fum şi gaz este obligatorie în Germania, Franţa, Marea Britanie, Belgia, Danemarca, SUA, Canada şi Australia. În America, în decursul a câteva decenii, a scăzut numărul de victime în incendii cu 50% graţie detectoarelor de fum. [9]

Accidente de muncă

Peste 4300 de români au fost victime ale accidentelor de muncă în 2016.  Mai mult de 200 dintre ei au murit. În 2014 rata de accidente de muncă în România era triplă în raport cu cea europeană. Numărul de decese în urma accidentelor de muncă a scăzut cu 40% în ultimii 5 ani, potrivit Inspecţiei Muncii.[10]

Accidentele minorilor

Aproape 800 de minori mor anual în România în accidente, plasând ţara noatră pe ultimul loc în Europa, în 2012. În 70% din cazuri decesele ar putea fi prevenite. În unele ţări europene producătorii de medicamente sunt obligaţi să pună pilulele în ambalaje securizate (cu capac care trebuie apăsat puternic şi rotit pentru a se deschide), ceea ce la noi nu există. Trebuie să fie instalate garduri şi trebuie asigurat un număr minim de salvamari în locurile publice de scăldat. În Olanda, Suedia si Novegia este obligatoriu ca ferestrele de la clădirile înalte să aibă încuietori.[11]

Mortalitatea infantilă

România era pe ultimul loc în UE la mortalitatea infantilă în 2015, cu 9 decese la fiecare o mie de născuţi vii, dublu faţă de media din UE, care era de 4 decese.[12]

În România rata mortalității infantile a scăzut de la 12 decese la 1000 copii născuţi vii în 2007 la 6,7 decese la 1000 copii născuţi vii în 2017. În UE, rata mortalităţii infantile a scăzut de la 4,4 la 3,6 decese la 1000 copii născuţi vii în aceeași perioadă.[13]

Sifilis

România deţinea locul I în Europa cu privire la frecvenţa sifilisului în 2009. Au fost înregistrate 142 000 de cazuri în perioada 1990-2009, mult peste ceea ce s-a raportat la următoarea clasată, Germania (25 000 de cazuri). Sifilisul este o boală care trebuie obligatoriu declarată. Pacienţii sunt luaţi în evidenţă şi sunt trataţi gratuit. Principalele cauze sunt: prostituţia, promiscuitatea şi lipsa de educaţie. Sifilisul se transmite şi prin sex oral, ceea ce mulţi bărbaţi nu ştiu. Sifilisul afectează de trei ori mai mulţi bărbaţi decât femei. Jumătate din cazurile de sifilis din Europa se întâlnesc la homosexuali.[14]

Gonoree

România deţinea locul secund în Europa cu privire la frecvenţa gonoreei în 2009. Au fost înregistrate 77 000 de cazuri între 1990-2009, nivel depăşit doar de Marea Britanie (338 000 de cazuri). Frecvenţa gonoreei este de trei ori mai mare la bărbaţi decât la femei. Un sfert din cei care au gonoree sunt homosexuali. La femei simptomele sunt uşoare, boala putând fi confundată cu o infecţie urinară. La bărbaţi simptomele sunt severe: mâncărime, dureri până la sângerări şi incontinenţă urinară. Dacă nu este tratată, gonoreea poate duce la infertilitate.[15]

Cancer

Incidenţă

Incidenţa cancerului a crescut cu 14% între 1990-2013 în România, comparativ cu 3% media globală şi 7% media Europei Centrale.[16]

Număr de decese

Numărul de decese a crescut cu 0,8% în România în perioada 1990-2013, în timp ce pe glob rata mortalităţii a scăzut cu 14% şi cu 12% în Europa Centrală.[17]

Tipuri de cancer ca număr noi de cazuri

În România, principalele tipuri de cancer ca număr de noi cazuri în 2013 la ambele sexe au fost: cancerul pulmonar (8.890 de cazuri noi), colorectal (8.660), de sân (7.895), de prostată (5.890), alte neoplasme (5.291), cancerul de col uterin (3.431), oral (3.320), gastric (3.290), pancreatic (2.565) şi vezical (2.000). La bărbaţi, cele mai multe cazuri noi de cancer au fost cele pulmonare (7.120 cazuri), de prostată (5.890), colorectal (5.350), oral (2.975), alte neoplasme (2.605), cancerul gastric (2.320), vezical (1.520), pancreatic (1.395), laringian (1.190) şi hepatic (1.076). Cele mai multe cazuri noi de cancer la românce au fost cele de sân (7.695 de cazuri), de col uterin (3.430), colorectal (3.310), alte neoplasme (2.685), cancer pulmonar (1.869), ovarian (1.310), pancreatic (1.170), gastric (970), cerebral (820) şi hepatic (785).[18]

Tipuri de cancer ca număr de decese

În România, principalele tipuri de cancer ca număr de decese în 2013 la ambele sexe au fost cancerul pulmonar (8.790 de decese), cel colorectal (5.190), gastric (3.150), de sân (2.880), pancreatic (2.665), hepatic (2.075), alte neoplasme (1.980), cancerul de prostată (1.875), cel de col uterin (1.700) şi cerebral (1.330). La bărbaţi, primele zece cauze de decese prin cancer au fost cancerele: pulmonar (6.950 de decese), colorectal (3.070), gastric (2.210), de prostată (1.875), pancreatic (1.515), hepatic (1.175), alte neoplasme (1.025), cancerul vezical (915), oral (830) şi cerebral (715). Pentru românce, principalele cauze de deces prin cancer au fost cancerul de sân (2.805 decese), colorectal (2.120), pulmonar (1.845), de col uterin (1.700), pancreatic (1.150), ovarian (1.015), alte neoplasme (955), cancerul gastric (940), cel hepatic (900) şi cerebral (615).[19]

Cancer de sân, ovarian şi de col uterin

România deţinea locul I în ceea ce priveşte rata deceselor cauzate de cancerul de sân, ovarian şi de col uterin, în 2016. Doar 59% dintre femeile diagnosticate cu aceste tipuri de cancer supravieţuiesc, faţă de 69% în UE.[20]

Probleme dentare

80% din români aveau probleme dentare în 2013. Cariile reprezentau cea mai răspândită afecţiune. 70% din europeni declarau că sunt mulţumiţi de starea sănătăţii lor dentare. 4 din 10 români prezentau probleme cauzate de placa dentară bacteriană, iar trei din zece români aveau respiraţia urât mirositoare sau dinţi sensibili. Cele mai frecvente simptome pentru dinţii sensibili erau durerile la rece sau cald (91%), dulce/acru (50%) sau la contactul cu aerul rece (47%).[21]

Cabinete dentare în şcoli

Reţeaua naţională de cabinete dentare din şcoli cuprinde 474 cabinete. Casa de Asigurări de Sănătate are contracte cu medicii stomatologi. Plafoanele financiare sunt foarte mici. [22]

Boli de inimă

Bolile cardiovasculare reprezentau principala cauză de mortalitate în România. Ele provocau 60% din decese, cu 12% mai mult decât media europeană.[23]

HIV/SIDA

În 2015 erau în viaţă circa 13 200 de persoane infectate cu HIV/SIDA. S-au înregistrat 82 de decese în anul 2013 şi 6729 decese în perioada 1985-2015. 11% din cei infectaţi cu HIV/SIDA erau homosexuali.[24]

Tuberculoza

România era pe primul loc în UE cu privire la numărul de cazuri noi  de tuberculoză, în 2014. Tuberculoza cauza 3 decese pe zi în România în 2014. Existau circa 15 000 de cazuri de tuberculoză în 2014. 500 de români anual fac forma gravă de TBC.[25]

Droguri

Decese

În 2014 au fost înregistrate 33 de decese în România din pricina drogurilor, 25 în rândul bărbaţilor şi 8 în rândul femeilor. În anul 2014 au fost înregistrate cca 1800 de urgenţe medicale în care a fost semnalat un drog ilicit (consum singular sau în combinaţie). În cca 46% din cazuri a fost vorba de etnobotanice, în 20% din cazuri s-a declarat consum de opiacee (heroină, metadonă, opiacee în genere), iar în cca 20% din cazuri canabis.[26]

Droguri injectabile

Aproape 20 000 de români sunt consumatori de droguri injectabile. 88% din ei au hepatita C şi circa un sfert din ei au HIV.[27]

Consum

România era pe locul al 24-lea din 37 ţări europene cu privire la prevalenţa de-a lungul vieţii a drogurilor ilicite, în 2015. Consumul oricărui tip de drog ilicit de-a lungul vieții era de 15%. Consumul de droguri ilicite la adolescenţii de 16 ani era de circa 11% (13,6% băieţi şi 8,4% fete). Cel mai consumat drog ilicit este canabisul (8%), urmat de NSP (noile substanţe psihoactive, 5%).[28]

Hepatita A

În România erau 2500 de cazuri noi de hepatită A, faţă de 600 de cazuri, media din UE, în 2014. Hepatita A se combate prin spălarea cu apă şi săpun sau prin vaccinare (vaccinul nu este gratuit).[29]

Diabet zaharat

Prevalenţa diabetului zaharat în România era de 11% în 2013-2014.[30]

Avorturi

Rata avorturilor în România era în 2012 de 480 avorturi/1000 naşteri, de peste două ori mai mare decât media europeană.[31]

Obezitatea

Prevalenţa

21% din românii între 18-79 de ani erau obezi în 2014. 23% din bărbaţi şi 20% din femei erau obeze. Circa 10% din adulţii de până în 39 de ani erau obezi, circa 30% din adulţii între 40-59% şi circa 41% din adulţii de peste 60 de ani. În Moldova existau 23% persoane obeze, în Muntenia 21% iar în Banat, Crişana şi Transilvania circa 19% în 2014.[32]

Cauze

Se asociază cu obezitatea: consumul a mai mult de trei mese pe zi bogate cantitativ, mesele consistente după ora 21.00, consumul unor cantităţi mari de alimente la interval mai mic de o oră faţă de masa precedentă, mese noaptea, consumul de untură, consumul alimentelor prăjite, sedentarismul, număr scăzut de ore de somn. [33]

Combatere

Obezitatea poate fi combătută printr-un număr crescut de zile de activitate fizică moderată sau intensă pe săptămână, un program de alimentaţie ordonat cu 3 mese pe zi, cantităţi moderate de alimente, consum regulat de peşte, legume şi fructe şi consum de ulei de măsline.[34]

Boli asociate

OMS arată că supraponderalitatea şi obezitatea se asociază cu un risc crescut de boli cronice, printre care se numără diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, boala coronariană şi unele forme de cancer, precum şi cu scăderea speranţei de viaţă şi a calităţii vieţii.[35]

Obezitatea infantilă

România ocupa locul al III-lea în Europa la obezitatea infantilă. 8% din copiii şi adolescenţii din România erau obezi şi 30% erau supraponderali.[36]

Persoane cu dizabilități

La sfârșitul lui iunie 2019 existau cca 833 000 persoane cu dizabilități în România, reprezentând cca 3,76% din totalul populației. Circa 98% erau în grija familiilor sau trăiau independent și circa 2% trăiau în instituţiile publice rezidenţiale de asistenţă socială pentru persoanele adulte cu dizabilităţi. 39% aveau un handicap grav, 49% aveau un handicap accentuat și 11% un handicap mediu și ușor.[37]

Vizite la medic

Dentist

Numărul de consultații la dentist pe cap de locuitor în România a fost de 0,4 consultații în 2017, ceea ce ne plasa pe unul din ultimele locuri din Uniunea Europeană. Olanda era pe primul loc, cu 2,8 consultații în 2017.

Medic acreditat

Numărul de consultații la un medic acreditat în România a fost de 5 vizite în 2017, ceea ce ne situa pe unul din ultimele locuri din Uniunea Europeană. Ungurii şi slovacii, care erau în capul listei, au făcut, în medie, 10,9 vizite la un medic acreditat.[38]

Articole înrudite

România

 

Sănătatea în România Sănătatea în România Sănătatea în România Sănătatea în România Sănătatea în România Sănătatea în România Sănătatea în România

Sănătatea în România Sănătatea în România Sănătatea în România Sănătatea în România Sănătatea în România Sănătatea în România Sănătatea în România

Sănătatea în România Sănătatea în România Sănătatea în România Sănătatea în România Sănătatea în România Sănătatea în România Sănătatea în România

 

Please follow and like us:

Note subsol:

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.