Imaginație
Definiție
Imaginația este procesul cognitiv superior de elaborare a unor idei noi prin selectarea, combinarea și recombinarea experienței anterioare.
Imaginație și memorie
Imaginația este condiționată de memorie în sensul că imaginația foloseşte cunoştinţele anterioare, experienţa anterioară. Elementele anterioare sunt selectate, combinate şi recombinate.
Pe de altă parte, imaginaţia se deosebeşte de memorie în mod fundamental prin faptul că, dacă memoria este cu atât mai valoroasă cu cât este mai fidelă, imaginaţia este cu atât mai valoroasă cu cât produsele ei sunt mai îndepărtate de experienţa comună.
Imaginaţie şi gândire
Dependenţa de gândire
Imaginaţia se bazează pe gândire în sensul că foloseşte operaţii ale gândirii precum analiza, sinteza, abstractizarea, generalizarea. Imaginaţia foloseşte euristica.
Diferenţe
Dacă gândirea surprinde ceea ce este esenţial, general şi necesar, imaginaţia explorează necunoscutul, posibilul, viitorul.
Beneficii reciproce
Gândirea şi inteligenţa coordonează producţia imaginativă, iar imaginaţia participă activ la identificarea modalităţilor de rezolvare a problemelor. Dacă nu ar exista imaginaţie, activitatea de cunoaştere sau de rezolvare a problemelor ar înainta greoi şi fără o orientare precisă.
Imaginaţie şi limbaj
Imaginaţia este dependentă de limbaj deoarece prin limbaj sunt evocate ideile şi reprezentările şi pot fi puse în diverse relaţii.
Imaginaţie şi afectivitate
Emoţiile şi atitudinile afective joacă un rol stimulator sau inhibator pentru imaginaţie.
Imaginaţie şi motivaţie
Motivele au un rol stimulator sau inhibator pentru imaginaţie.
Imaginaţie şi creativitate
Imaginaţia este o verigă în procesul de creaţie.
Psihologul Andrei Cosmovici susţine că imaginaţia şi creativitatea au trei însuşiri comune:
1.Fluenţa (posibilitatea de a ne imagina într-un timp scurt un număr mare de imagini şi situaţii)
2.Plasticitatea (uşurinţa de a schimba modul de abordare atunci când un procedeu nu poate fi aplicat)
3.Originalitatea (raritatea statistică a unui răspuns)
Imaginaţie şi adaptare
Imaginaţia are un rol important în adaptare pentru că câmpul cunoaşterii se măreşte foarte mult, explorând posibilul.
Imaginaţia este un proces dobândit
Imaginaţia nu este înnăscută, ci este un proces dobândit, apărând întâi la copil în cadrul jocului şi învăţării şi dezvoltându-se apoi odată cu dezvoltarea reprezentărilor, a gândirii, etc.
Procedeele imaginaţiei
1.Aglutinarea
Se produce când se creează o nouă structură prin combinarea unor elemente care aparţin unor obiecte diferite
Ex: sfinxul (leu+om), centaurul (cal şi om), radiocasetofonul, combina muzicală, telefonul mobil (include telefon, ceas, calendar, aparat de fotografiat, aparat de filmat, reportofon, etc), unele ceasuri vechi care aveau şi ceas şi arătau şi ziua şi data (ceas şi calendar), Omul-Păianjen, Superman (om şi avion), Omul din Atlantis (om+peşte), sirena (femeie+peşte), caii raţionali şi virtuoşi din opera lui Swift ,,Călătoriile lui Gulliver”, Pinocchio (păpuşă de lemn şi om), Jabba the Hutt (,,Star Wars”, monstru şi în acelaşi timp şi om pentru că vorbeşte), creionul cu gumă
2.Amplificarea şi diminuarea
Ex: personajele Flămânzilă, Setilă, Ochilă, Păsări-Lăţ-Lungilă din ,,Povestea lui Harap-Alb” a lui Creangă, liliputanii sau uriaşii din opera lui Jonathan Swift ,,Călătoriile lui Gulliver”, Godzilla, Degeţica, caricaturile
3.Multiplicarea şi omisiunea
Ex: Coloana Infinitului a lui Constantin Brâncuşi, balaurul cu 7 capete, ciclopul, automobilul cu 2 uşi, monociclu (bicicleta cu o roată), General Grievous, care are 4 mâini (din filmul ,,Răzbunarea lui Sith”) (care este şi un rezultat al aglutinării dintre un om şi un robot)
4.Diviziunea şi rearanjarea
Ex: autoturism cu motorul în spate, autoturism cu tracţiunea pe roţile din faţă
5.Adaptarea
Constă în aplicarea unei idei, element, principiu în situaţii noi.
Este utilizată mai ales în tehnică şi artă.
Ex: hidroavionul, automobilele amfibii, materialele hidro şi termoizolante
6.Substituţia
Ex: înlocuirea cărămizilor din argilă arsă cu blocuri din BCA (beton celular autoclavizat), material care este mai uşor şi este un mai bun termoizolant.
7.Modificarea (formei, volumului sau culorii)
Ex: în botanică (roşii galbene)
8.Schematizarea
Ex: schiţe tehnice, portrete robot, hărţi
9.Tipizarea
Ex: tipul avarului (Hagi Tudose-nuvela cu acelaşi nume a lui Barbu Ştefănescu Delavrancea), tipul parvenitului (Dinu Păturică-,,Ciocoii vechi şi noi”- Nicolae Filimon), tipul intelectualului (Victor Petrini-,,Cel mai iubit dintre pământeni”-Marin Preda, Ştefan Gheorghidiu- ,,Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”-Camil Petrescu)
10.Analogia
11.Empatia
Empatia este ,,transpunerea imaginativă în gândirea, simţirea şi acţiunea cuiva”(R.F. Dymond)
Ex: actorii, regizorii, scenariştii, scriitorii, profesorii, asistenţii sociali.
Formele imaginației
A)în funcţie de mecanismele interne prin care se realizează, imaginaţia se structurează la nivelul:
1.Nivel oniric (se concretizează în vise)
2.Nivelul reveriei (se concretizează în visul diurn)
3.Nivelul intenţional (se concretizează sub forma imaginaţiei reproductive, imaginaţiei creatoare şi a visului de perspectivă)
B)în funcţie de prezenţa intenţionalităţii în actele imaginative, imaginaţia poate fi:
1.Imaginaţie involuntară (vis şi reverie)
2.Imaginaţie voluntară (imaginaţia reproductivă, imaginaţia creatoare şi visul de perspectivă)
C)în funcţie de gradul de activism al persoanelor în actul imaginativ, există:
1.Forme imaginative pasive (vis şi reverie)
2.Forme imaginative active (imaginaţia reproductivă, imaginaţia creatoare şi visul de perspectivă)
D)în funcţie de domeniul în care se realizează, există:
Imaginaţie în domeniul istoriei, literaturii, artei, etc.
Visul din timpul somnului
Definiţie
Visul reprezintă o suită de imagini şi procese psihice care se desfăşoară în timpul somnului, potrivit lui Norbert Sillamy.
Durata
Visele pregnante (pe care ni le putem aminti) durează între 3 şi 60 minute, în medie 20 minute.
Moment
Visele au loc la începutul şi la sfârşitul nopţii.
Ritm
Ritmul viselor este fie mai alert, fie mai încet în raport cu evenimentele reale.
Manifestări
S-a demonstrat experimental că visul coincide cu mişcările oculare rapide. Mai există şi alte manifestări: mişcări ale mâinilor, modificările ritmului respirator, bătăilor inimii, expresiei faciale, pronunţarea unor cuvinte şi chiar propoziţii. În cazul somnambulismului, persoana chiar se ridică, merge şi face diverse acţiuni fără să-şi amintească ceva după ce s-a trezit. Nu este clar dacă persoana visează sau se află într-o trezie patologică.
Natura senzaţiilor
În vise predomină senzaţiile vizuale (90%), din care 20% sunt colorate. Senzaţiile auditive sunt prezente în cca 60% din cazuri. Senzaţiile tactile, olfactive sau termice sunt rare.
Caracter general
Toţi oamenii visează, chiar şi acele persoane care spun că nu visează niciodată. Visele reprezintă un semn al normalităţii. Uitarea este foarte rapidă. După 8 minute de la încetarea mişcărilor oculare, doar 5-10% din subiecţi îşi amintesc ce au visat.
Implicare afectivă
Oamenii sunt implicaţi afectiv în ceea ce visează. Există vise plăcute sau neplăcute sau chiar şocante (coşmarurile).
Aventură reală sau ireală
În vis oamenii consideră că aventura lor e reală sau că e ireală sau absurdă.
Nerespectarea principiilor logice
În vis sunt uneori încălcate principiile logice. De exemplu, cineva poate fi în două locuri.
Caracter simbolic
În vis un duşman poate fi simbolizat printr-un câine sau un şarpe.
Factori
Conţinutul visului poate fi influenţat de:
1.Factori excitanţi externi
Ex: Într-un experiment cineva a povestit la trezire că nişte hoţi i-au pătruns în casă, dar au fost prinşi de poliţie, iar aceasta i-a obligat să meargă pe cărbuni încinşi. Acest vis a fost influenţat de faptul că în timpul somnului subiectului i-a fost apropiat de frunte un fier încins.
- Senzaţii interne (foame, sete, neaerisirea camerei, etc)
3.Dereglări funcţionale interne
Ex: visarea îmbolnăvirii care devine reală după câteva zile
4.Impresii din perioada premergătoare adormirii
Ex: Continuăm a învăţa, în somn, ceea ce am studiat în timpul zilei
Ex: Reuşim găsirea unei soluţii la o problemă care ne-a frământat
Interpretarea viselor
Există trei poziţii principale: prima susţine că visul este un mijloc de a comunica cu Dumnezeu; a doua susţine că visul este rezultatul unei inhibiţii mai profunde a sferei motricităţii în raport cu sfera senzorio-motorie; a treia susţine că visul poate avea diverse semnificaţii, fiind expresia stării de spirit a celui ce visează. Freud a susţinut că visul reprezintă realizarea unei dorinţe, idee afirmată şi de scrierile Sfinţilor Părinţi. Freud a spus că visul este singura modalitate prin care ne exprimăm idei şi sentimente inacceptabile într-o formă deghizată.
Reveria (numită popular ,,visul cu ochii deschişi”)
Definiţie
Reveria este o stare de detaşare faţă de realitate, fiind o stare intermediară între vis şi realitate.
Omul se lasă purtat de un flux de imagini şi idei care reflectă dorinţele şi aşteptările sale.
Efecte
Reveria de scurtă durată are efecte relaxante. Dacă se prelungeşte ea devine dăunătoare deoarece are loc doar o satisfacere imaginară a trebuinţelor.
Imaginaţia reproductivă
Imaginaţia reproductivă implică obţinerea unor imagini noi, care au corespondent în experienţa anterioară
Ex: reconstituirea modului în care trăiau oamenii într-o anumită epocă istorică, reconstituirea modului în care se produce ploaia, reprezentarea personajelor unui roman citit.
Imaginaţia creatoare
Definiţie
Imaginaţia creatoare implică elaborarea de reprezentări şi idei noi, pe baza combinării şi recombinării experienţei anterioare, idei care nu au corespondent în experienţa anterioară.
Delimitare nerigidă în raport cu imaginaţia reproductivă
Între imaginaţia reproductivă şi cea creatoare nu există o delimitare clară.
Ex: traducerea unei poezii dintr-o limbă străină presupune şi numeroase momente de creaţie. Uneori traducerea depăşeşte originalul.
Similar, în orice act de creaţie trebuie să reproducem idei, imagini, reprezentări dinainte cunoscute.
Valoare
Imaginaţia creatoare este cea mai valoroasă formă a imaginaţiei. Ea stă la baza creaţiei autentice.
Răspândire
Într-o măsură mai mică sau mai mare, toţi oamenii sunt creativi. Improvizaţiile sunt dovezile acestei creativităţi. La un nivel superior, creativitatea este specifică celor cu talent şi geniilor.
Perseverenţa
Activitatea creatoare presupune perseverenţă. După ce aduna materialul scris, Tolstoi îl prelucra îndelung, fiind convins că aurul se obţine numai printr-o cernere şi o spălare stăruitoare. Astfel o operă are trei faze: pregătirea, crearea operei şi desăvârşirea ei.
Visul de perspectivă
Visul de perspectivă reprezintă proiectarea mentală a drumului propriu de dezvoltare, conform capacităţilor personale şi cerinţelor societăţii.
Are o funcţie motivaţională importantă în autoformare şi autoeducare.
Bibliografie
Manual de psihologie, clasa a X-a, autori Elena Lupşa şi Victor Bratu, Imaginaţia, pag 34-36, Editura Corvin, Deva.
https://oradeapipp.files.wordpress.com/2013/11/psihologie-clsx.pdf
imaginație imaginație imaginație imaginație imaginație imaginație imaginație imaginație imaginație imaginație imaginație imaginație imaginație imaginație imaginație imaginație imaginație imaginație imaginație imaginație imaginație imaginație imaginație imaginație