Educaţia în România

Educaţia în România

Citare

Dacă vreţi să citaţi acest articol copiaţi textul de mai jos, adăugând la sfârşit data citării:

Enciclopedie.info, Educaţia în România, http://www.enciclopedie.info/educatia-in-romania/, (data citării)

Analfabetismul funcţional

Învăţare online, educaţie online, autoperfecţionare online, dezvoltare personală online
Învăţare online. Autor: Geralt. Sursa: https://pixabay.com/ro/afla%C5%A3i-online-electronice-glob-868813/
Licenţă: Domeniul Public, fotografie gratuită

Analfabetismul funcţional era de 42% în România, procent dublu faţă de media Uniunii Europene, de 20%, în 2015. Cel care este analfabet funcţional nu poate selecta informaţia relevantă şi nu poate face raţionamente elementare.[1]

Testele Cambridge

Lectură online, cărţi online. Educaţia în România
Lectură online. Autor: Geralt. Sursa: https://pixabay.com/ro/pictograma-cartea-electronice-deget-1691392/. Licenţă: Domeniul Public, fotografie gratuită.

În 2015, 22% din candidaţii români au luat calificativul maxim la Cambridge English: Proficiency (CPE) şi 16% au luat calificativul maxim la Cambridge English: Advanced (CAE). Ţările care au avut rezultate mai bune decât România la CPE au fost Austria (25%), Estonia (31%) şi Slovenia (23%). 18% din români au picat la Cambridge English: Proficiency (CPE) şi 7% la Cambridge English: Advanced (CAE).[2]

Grădiniţe în Bucureşti

În Bucureşti numărul grădiniţelor private era de 133 în octombrie 2017, mai mare decât numărul grădiniţelor de stat (124). Numărul grădiniţelor private s-a dublat în ultimul an. Fenomenul se explică prin decizia autorităţilor de a acorda finanţare de bază şi pentru copiii din sistemul privat, dar şi prin deficitul cronic de locuri de la grădiniţele de stat.[3]

Licee private

Promovabilitatea la Liceul Hyperion a fost în 2015 de 36%, la Liceul Teoretic ,,New Generation School” 40% (mediile celor intraţi între 7,50 şi 6,23), la Liceul Internaţional de Informatică 93% (peste jumătate au luat medii între 9 şi 9,95), la Liceul Teoretic Waldorf 87% (mediile celor intraţi 6,35 – 8,98) la Complexul Lauder 100% (14 elevi, doar 3 au avut medii mai mici de 9), la Liceul Teoretic Naţional 100% (3 elevi), la Liceul Teoretic „Şcoala Europeană Bucureşti“ 100%, (12 elevi, medii între 8,2 şi 9,81).[4]Liceul Dr. C Angelescu a avut peste 80% promovabilitate în 2012.[5]

Trei sferturi din elevii de la liceele private au picat la bac în 2013.[6]

Rezultate la bacalaureat

Introducerea unui bacalaureat supravegheat video în 2011 a redus fraudele uzuale de decenii până aproape de 0, procentul de admişi fiind de 45% în acel an.[7]

Peste o treime din licee au avut medii sub 6 la examenul de bacalaureat în 2015. Elevii din zonele rurale au luat cu cel puţin un punct mai puţin decât cei din zonele urbane.[8]

Promovabilitatea a fost de 62% din cei înscrişi la început de an în clasa a VIII-a (108 000 elevi promovaţi din 174 000) şi de circa 77% (din cei prezenţi la examen, adică din 140 700 elevi) în 2017.[9]

After school

81% din serviciile after-school erau plătite (între 100-600 lei), 19% sunt gratuite. Circa 11% din părinţii cu copii la stat au accesat programul after-school şi 5% în şcolile private. Mecanismul era disponibil pentru 40% din cei chestionaţi.  23% în urban şi mai mult de 30% în rural declarau că nu ar putea plăti nimic pentru acest serviciu.[10]

Supradotaţi

România avea un procent de 4% de copii supradotaţi, dublu faţă de media globală, în 2009. China avea 6%.[11]

Analfabetism

Procentul de analfabeţi era de 1,4% în 2013, de două ori mai puţin decât în 2002 (2,8%). Circa 245 000 de persoane nu ştiau să scrie şi să citească în 2013. Sunt de două ori mai multe femei analfabete decât bărbaţi. Cele mai multe persoane analfabete se regăsesc în mediul rural.[12]

La romi

Circa unul din 4 romi români era analfabet în 2012, mult peste procentele din Bulgaria (12%), Italia (16%), Spania (9%). Rata de şomaj în rândul romilor era de 48% în România, de 57% în Bulgaria, de 37% în Italia şi 36% în Spania. Peste 93% din copiii romi români care locuiau în Spania mergeau la şcoală în 2012.[13]

Rata de cuprindere şcolară

Rata de cuprindere şcoală a crescut de la 65% (2002) la 78% (2014).[14]

27% din copiii români, adică cca 700 000 de copii, nu mergeau la şcoală în 2015.[15]

Gradul de cuprindere în 2016-2017 era: circa 8% în intervalul 0-2 ani, circa 82% în intervalul 3-5 ani, circa 89% în intervalul 6-10 ani, circa 90% în intervalul 11-14 ani, circa 76% în intervalul 15-18 ani.[16]

Abandonul şcolar

România se situa pe locul al III-lea în UE la abandonul şcolar, cu 18,5%, foarte aproape de primele două clasate (Malta-19,6%, Spania-19%). Abandonul şcolar în România a crescut de la 17,9% în 2006 la 18,5% în 2016. Doar în România, Cehia şi Slovacia abandonul şcolar a crescut în perioada 2006-2016, în restul statelor unde există date disponibile abandonul şcolar a scăzut.[17]

România era pe locul al 3-lea în UE la abandonul şcolar în 2013-2014. 8% din copiii din ciclul primar (65 000), 5% din copiii din ciclul secundar (50 000) şi 19% din copiii de liceu (174 000).[18]

România avea o rată ridicată de abandon şcolar: peste 18% în 2013-2014, faţă de media Uniunii Europene, de 11%.[19]

Unul din trei studenţi români renunţă la facultate. România era pe antepenultimul loc în Uniunea Europeană la abandonul universitar. Unii renunţă din considerente financiare, alţii pentru că şi-au ales greşit specializarea.[20]

În anul 2013/2014, rata abandonului şcolar în învăţământul primar şi gimnazial a fost de 1,5% (1,3% în învăţământul primar şi 1,9% în învăţământul gimnazial). Cea mai mare rată a abandonului s-a înregistrat în învăţământul postliceal şi de maiştri, de 7,9%. În cadrul învăţământului liceal şi profesional rata abandonului a fost de 2,9%. [21]

Jumătate din femeile din România din mediul rural nu termină gimnaziul.[22]

Portretul elevilor

Elevii români erau printre cei mai nefericiţi elevi (din 65 ţări analizate) în 2014. Cei mai nefericiţi elevi au şi performanţele cele mai slabe.[23]

Peste 70% dintre elevi se simt singuri la şcoală, nefericiţi şi în stres continuu.[24]

Universităţi

Cele mai bune universităţi româneşti sunt: Universitatea Babeş Bolyai din Cluj, Universitatea Bucureşti, Politehnica din Bucureşti, Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi şi Universitatea de Vest din Timişoara.[25][26][27]

În categoria de Universităţi de Cercetare Avansată şi Educaţie (categoria I) au fost clasate următoarele universităţi:

  • Universitatea din Bucureşti
  • Universitatea Babeş – Bolyai din Cluj-Napoca
  • Universitatea Al.I. Cuza din Iaşi
  • Academia de Studii Economice din Bucureşti (ASE)
  • Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca
  • Universitatea de Medicină şi Farmacie Carol Davila din Bucureşti
  • Universitatea de Medicină şi Farmacie din Iaşi
  • Universitatea de Medicină şi Farmacie Iuliu Haţieganu din Cluj-Napoca
  • Universitatea Politehnică Bucureşti
  • Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi din Iaşi
  • Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca
  • Universitatea Politehnică din Timişoara.

Toate universităţile particulare au fost clasate în ultima categorie valorică.[28]

Cămine studenţeşti

Căminele de stat pentru studenţi ofereau în 2017 cca 107 000 locuri de cazare, din care cca 35 000 în Bucureşti

Universitatea Politehnică din București – circa 13 300 locuri; 29 de cămine (26 în Complexul Studențesc Regie și 3 în Complexul Studențesc Leu).

Universitatea din București — circa 5 300 locuri (complexele Grozăveşti, Mihail Kogălniceanu, Poligrafie, Theodor Pallady 1, Theodor Pallady 2 , Stoian Militaru , Fundeni Panduri, Măgurele, Gaudeamus)

Academia de Studii Economice — circa 4900 locuri, din care circa 1400 pentru studenţii de anul I; 13 cămine studențești în complexurile Moxa, Belvedere, Tei, Agronomie și Vitan

Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davilla”— circa 3.600 locuri

Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București — circa 3500 locuri

Universitatea Tehnică de Construcții — circa  2.500 locuri

Școala Națională de Studii Politice și Administrative — cca 560 (în Complexul Băneasa şi în Căminul Grup Școlar Energetic)

Universitatea Națională de Arte —cca  340

Universitatea Națională de Educație Fizică și Sport — cca  240

Universitatea Națională de Muzică — cca 190

Universitatea Națională de Arta Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” —cca  190.[29]

Absolvenţi de învăţământ superior

Numărul absolvenţilor de învăţământ superior cu diplomă a fost de 121 800 în 2016-2017. Circa 58% au fost studente[30]

Licee fără absolvenţi la bac

În 2015 au existat 57 de licee fără niciun absolvent la bacalaureat.[31]

Circa 37% din licee au înregistrat medii sub 6 la bac, deci sub nivelul de promovare la bac.[32]

Munca în alte domenii

80% din absolvenţii de facultate profesau în alte domenii decât cele în care au studiat în 2013. 70-80% dintre absolvenţii de la stat lucrează în domeniul privat şi 70-80% din absolvenţii de la universităţile particulare lucrează la stat.[33]

Prea educaţi pentru cererea pieţei

În România 15% din tineri sunt prea educaţi pentru cererea de pe piaţa muncii. Discrepanţa între competenţele celor care caută de lucru şi exigenţele angajatorilor români s-a redus de la 12% în 2013 la 8,5% în 2010-2011. Rata de neangajare între tinerii cu studii terţiare a fost foarte mare (29%) în 2011, ajungând la mai mult de triplu faţă de 2000.[34]

Competenţe digitale de bază

Circa 20% din români posedau competenţe digitale, mult sub media europeană (59%) în 2015.[35]

Liceele de meserii practice

Învăţământul profesional din 2016/2017 a înregistrat o creştere de 15 700 elevi faţă de 2015-2016, ajungând la 84 400 elevi (2,3% din totalul populaţiei şcolare).[36]

Circa 20% din tinerii români s-au înscris la o şcoală de meserii practice, mult sub procentul din Germania (70%).[37]

Circa 20 000 de elevi terminau licee profesionale în 2016, insuficient pentru companiile străine şi româneşti. În 1996 erau 300 000 elevi la şcolile profesionale, iar în 2012 erau 20 000 elevi.[38]

Numărul locurilor pentru școlile profesionale cu durată de 3 ani, în 2015-2016, a crescut la circa 38 000, cu 2.400 de locuri mai mult față de anul anterior. Mecanica a primit cca 14 600 de locuri, turismul şi alimentaţia au primit 4600 de locuri, industria textilă și pielăria au primit cca 3800 de locuri, construcțiile, instalațiile și lucrările publice cca 2380 locuri.[39]

În 2015 existau 134 de şcoli care puteau fi asociate învăţământului profesional şi liceal specializat, faţă de 1306 unităţi în 1990. În 2015 existau doar 7 şcoli profesionale faţă de 717 în 1992, 127 unităţi postliceale faţă de cele 379 din 1990 şi nicio şcoală de maiştri faţă de 210 în 1990.[40]

Plagiatul în rândul studenţilor

52% din studenţii români au declarat că au plagiat deliberat sau neintenţionat în 2013.[41]

Mame minore şi mame casnice

10% din mamele din România erau minore în 2015, ceea ce plasează România pe locul I în Europa. Aceste mame nu au venituri proprii trăind adesea din banii părinţilor, şi adesea nu au niciun partener de viaţă.

42% din mamele care au născut în 2014 nu au un loc de muncă, în statistici figurând ca casnice. Multe depind total de partenerii lor.[42]

România era pe locul 2 în Europa la capitolul mame minore în 2014, cu 41 minore din 1000 de femei gravide, în urma Bulgariei (48 minore/1000 femei gravide). Circa 90% din mamele minore renunţă la şcoală. Anual circa 9000-10 000 de copii sunt născuţi din mame minore.[43]

Locuri de joacă pentru copii

Au fost construite multe locuri de joacă pentru copii, mai ales după intrarea în UE, în 2007.

Oamenii străzii

În România erau cca 2000 de oameni fără adăpost, din care 1500 în Bucureşti. Ei suferă de diverse boli netratate. Ca nivel de educaţie, ei sunt fie analfabeţi, fie au o educaţie precară. Mulţi dintre ei cerşesc, unii fură sau se prostituează, iar alţii fac diverse mici joburi. Mulţi consumă alcool şi se droghează cu aurolac. Cei mai mulţi trăiesc în sistemul de canalizare. Ei trăiesc pe străzi pentru a scăpa de sărăcie, de abuzurile fizice şi pentru a scăpa de cel puţin un părinte alcoolic. Mulţi dintre ei au fost bătuţi acasă. Mulţi dintre ei sunt bătuţi ocazional de poliţişti. Două treimi dintre ei sunt de sex masculin.[44] [45] [46] [47] [48]

Copii abandonaţi

În 2014, circa 65 000 de copii abandonați se aflau în sistemul de protecție specială. Dintre aceștia, circa 22 000 erau în servicii de tip rezidențial, circa 22 000 în plasament la asistenți maternali și alți circa 21 000 în plasament familial.[49]

511 copii au fost părăsiţi în perioada ianuarie – iunie 2015. Dintre aceştia, peste 300 au fost abandonaţi în maternităţi, în timp ce 185 au fost părăsiţi în secţiile de pediatrie şi 13 în alte secţii de spital. Din cei 511 copii părăsiţi, 455 au fost externaţi, însă doar 197 s-au întors în familie în momentul externării. Alţi 197 de copii au fost plasaţi la asistenţi maternali, 18 la familii, 13 au ajuns în centre de plasament, nouă în centre de primire în regim de urgenţă, un copil a fost plasat în familia extinsă şi 20 în „alte situaţii”. În 2014, 1213 copii au fost abandonaţi în maternităţi, secţii de pediatrie sau alte secţii din spitale, dintre care 1057 au fost externaţi, însă doar 436 au fost integraţi în familie.[50]

Alocaţia de susţinere

Circa 300 000 de familii care au copii primesc o alocaţie de susţinere de la stat, pe lângă alocaţia pentru creşterea minorilor. Alocaţia de susţinere este calculată individual, în funcţie de veniturile părinţilor. Alocaţia de susţinere scade cu 20% dacă copilul are între 10-19 absenţe nemotivate, cu 50% dacă copilul are 20 de absenţe nemotivate, şi este tăiată dacă copilul are peste 20 de absenţe nemotivate, conform legii. Alocaţia de susţinere este reluată dacă copilul merge din nou la şcoală.[51]

Copii cu cel puţin un părinte plecat în străinătate

În 2015 existau circa 81 580 de copii cu cel puţin un părinte plecat în străinătate. Din aceştia circa 25% (21320 copii) aveau ambii părinţi plecaţi în afara ţării.[52]

Copii dispăruţi

În perioada 15 mai 2015- 15 mai 2016 au dispărut de acasă (de la domiciliu sau din centrele de ocrotire a copiilor) circa 4200 de copii, majoritatea adolescenţi. Plecările au fost voluntare în 97% din cazuri. 132 de copii aveau mai puţin de 10 ani, 1277 aveau între 10-14 ani şi 2791 peste 14 ani. Majoritatea copiilor au fost găsiţi, în evidenţe figurând 338 de minori la 15 mai 2016. În Bucureşti, Iaşi şi Constanţa s-au înregistrat cele mai multe dispariţii.[53]

Copii de grădiniţă din familii foarte sărace

Circa 111 000 de copii între 3-6 ani proveneau din familii care au un venit pe cap de locuitor mai mic de 284 lei.[54]

Educaţia în închisori

Din cei 28 000 de deţinuţi, circa 2400 urmau o formă de învăţământ în 2016. 800 erau înscrişi la nivelul primar, 1000 la nivelul gimnazial. La programul ,,A doua şansă” erau înscrişi 600. Alţii erau înscriși la liceal și tehnologic, post-liceal și universitar și la școli de arte și meserii.[55]

Comportamentul adolescenţilor

3,8% din adolescenţii români (10-18) declarau că consumă droguri în 2013. 5,4% din adolescenţii români de 14 ani declarau că consumă droguri. Adolescenţii români încep să consume alcool, droguri şi tutun în jurul vârstei de 14 ani. Vârsta medie de iniţiere în consumul de droguri era între 11-15 ani.

42% din adolescenţii români au declarat că au consumat alcool, 50% în mediul urban, 32% în mediul rural, 57% băieţi, 27% fete.

23% din adolescenţii români au fumat cel puţin o ţigară în viaţă, 28% în mediul urban, 32% băieţi şi 16% fete.

15% din adolescenţii români şi-au început viaţa sexuală, 23% băieţi, 11% fete.

96% din adolescenţii români se uită la televizor, iar 50% din ei petrec mai mult de trei ore în faţa televizorului. 88% din adolescenţii români utilizează internetul, media duratei navigării depăşind trei ore şi jumătate.

Adolescenţii români din mediul rural sunt expuşi sărăciei şi abandonului şcolar, cei din mediul urban sunt mai expuşi consumului de droguri. Fetele sunt vulnerabile la sarcini nedorite, băieţii sunt expuşi la implicarea în acte de violenţă şi la consumul de droguri.[56]

În mediul rural

10% din copiii din mediul rural mâncau insuficient în 2012.

12% lipseau de la şcoală pentru că erau puşi să muncească în gospodărie. Copiii din mediul rural petrec în medie două ore pe zi pentru activităţi de curăţenie şi îngrijire a animalelor şi pentru îngrijirea altor membri ai familiei.

41% din copiii de sub doi ani erau văzuţi de medic, la restul existând un risc de absenţă sau întârziere a imunizării cu vaccinurile recomandate de Ministerul Sănătăţii.

O cincime din copii erau trataţi mai rău decât colegii lor din pricina situaţiei lor materiale. 23% din copiii din mediul rural petreceau o oră sau mai mult pe drumul dintre casă şi şcoală.

54% din părinţii din mediul rural considerau că relaţiile joacă un rol important în găsirea unui loc de muncă. 46% din aceştia credeau în importanţa şcolii în găsirea unui loc de muncă. 90% din părinţii din mediul rural susţineau importanţa educării copiilor lor.[57]

Meditaţii fiscalizate

În 2015 au existat 110 profesori care au declarat meditaţiile la fisc, în 2014 au existat 180 de profesori, în 2013 au fost 167.[58]În 2016 au existat 46 de profesori care şi-au declarat meditaţiile la fisc.[59]

Profesori necalificaţi, profesori pensionari, profesori cu norme cumulate

În 2017 existau 4500 de cadre didactice necalificate. România este singura ţară din UE care are astfel de cadre didactice. Existau, de asemenea, şi 6000 de profesori pensionari cu vârste de până la 70 de ani şi mulţi profesori cu norme cumulate.[60]

Circa 2% din cei 243 000 profesori erau suplinitori necalificaţi. 5276 din cei 46 303 suplinitori erau necalificaţi în 2010, de două ori mai puţin ca în 2009.[61]

 

Profesori navetişti

În 2015 existau 65 000 de profesori care făceau naveta zilnic în România.[62]

Peste 75% din profesori făceau naveta în 2015. În 20% din şcoli niciun cadru didactic nu făcea naveta în 2015. În 8% din şcoli toate cadrele didactice făceau naveta în 2015.[63]

Raportul elevi-cadre didactice

Raportul între populaţia şcolară şi numărul de cadre didactice a fost de 15 elevi sau studenţi/cadru didactic în 2016-2017. Numărul de cadre didactice a fost de 235 800.[64]

Şcoli supraaglomerate şi subutilizate

22% din elevi învaţau în şcoli supraaglomerate şi 34% din elevi învaţau în şcoli subutilizate în 2017. 30% din şcoli aveau o capacitate adecvată.

În urban 14,5% din unităţile de învăţământ aveau o capacitate insuficientă în 2017, iar în rural 8,8%. Supraaglomerarea era mult mai răspândită în unităţile de învăţământ secundar (14%) decât în şcolile primare (2%), în 2017.

În urban 46% din unităţile de învăţământ aveau o capacitate excedentară în raport cu numărul elevilor înscrişi, iar în rural 62%, în 2017.[65]

Şcoli fără grup sanitar în interior

Circa 30% din şcolile din România (2220 şcoli, 38% rural, 7% urban) nu aveau grup sanitar în interior, în 2017. Peste 230 000 elevi învăţau în astfel de unităţi.[66]

Laboratoare

În peste 3800 şcoli (3000 rural, 803 urban) nu existau laboratoare în 2017. 63% din elevii din mediul rural şi 19% din elevii din mediul urban nu beneficiau de laboratoare în 2017.[67]

Biblioteci

Circa 60% din şcolile din mediul rural şi 20% din şcolile din mediul urban nu aveau o bibliotecă în 2017.[68]

Vechimea şcolilor

Circa o treime din şcoli au fost construite înainte de 1963.[69]

Şcoli fără autorizaţie sanitară

2520 de unităţi de învăţământ nu aveau autorizaţie sanitară în 2015. Lipsa apei curente şi lipsa canalizării reprezentau principalele probleme.[70]

Şcoli cu risc seismic

La începutul lui 2013 funcţionau în Bucureşti 102 şcoli în clădiri cu risc seismic ridicat, circa un sfert din totalul unităţilor. În aceste şcoli învăţau circa 26 000 de elevi.[71]

Primăria Bucureştiului a reabilitat și consolidat 100 de şcoli în cadrul programului ,,Reabilitarea Infrastructurii Educaționale din București”, co-finanțat de BEI.[72]

Şcoli cu internet

În iulie 2017 doar 66% din corpurile de clădire în care aveau loc activităţi didactice dispuneau de conexiune internet.[73]

Manuale şi programe şcolare dificile, neclare şi foarte încărcate

Manualele româneşti sunt prea ştiinţifice şi greu de înţeles. Este nevoie de manuale clare, uşor de înţeles şi atractive pentru elevi. Cele mai bune manuale sunt cele din spaţiul anglo-saxon.[74]

Au fost elaborate manuale noi pentru clasele I-IV.[75]

Manualele şcolare şi programele şcolare sunt foarte încărcate. Există şi o problemă a auxiliarelor, pe care părinţii trebuie să le plătească.[76]

Auxiliare

Centrul Naţional pentru Evaluare şi Examinare (CNEE) a evaluat 1464 titluri de auxiliare didactice, a aprobat 1241 de titluri şi a respins 223. Titlurile de auxiliare vizau învăţământul preşcolar (227),  învăţământul primar (790), învăţământul gimnazial (316), învăţământul liceal (130) şi învăţământ postliceal (1).[77]Auxiliarele din preuniversitar sunt propuse de profesori şi ele trebuie să primească acordul unor asociaţii ale părinţilor pentru a putea fi utilizate.[78]

Limbi străine

Circa 95% din elevii români din ciclul secundar studiau cel puţin două limbi străine în 2014, mult peste media europeană (60%).[79]

Uniforme

Regulamentul şcolar din învăţământul preuniversitar din 2018 interzice sancţionarea elevilor care nu poartă uniformă.[80]

Uniformele nu sunt obligatorii. Multe şcoli şi licee impun uniformele prin regulamentele de ordine interioară.

O școală gimnazială din Bucureşti a fost sancționată cu 1000 de lei de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) pentru discriminare indirectă din cauza prevederii din regulamentul acesteia care sancţionează absenţa uniformei cu scăderea notei la purtare şi trecerea absenţei nemotivate pentru ziua respectivă.[81]

Costurile şcolarizării

România

Costul total mediu per copil pe an era în 2010 de circa 1500 de lei, iar per familie de circa 2000 lei pe an. Costul susţinerii unui copil la şcoală era de cca 1570 lei în mediul urban şi de cca 1370 lei în mediul rural. Există costuri directe (manuale, culegeri şi caiete speciale, software educaţional, rechizite, uniformă şi echipamentul pentru sport, fondul şcolii şi fondul clasei) şi costuri indirecte (contribuţie la paza unităţii, meditaţii, alimentele consumate pe durata programului de şcoală, transportul, diverse evenimente şcolare).[82]

Părinţii din România contribuie cu 39% din cheltuielile educative totale ale statului, cel mai mare procent din Uniunea Europeană. Media în Uniunea Europeană este de 12,9%.[83]

Alte ţări europene

45 000 de tineri români urmează liceul în străinătate, cei mai mulţi în Anglia, Danemarca, Olanda şi Franţa. Taxele pe an în Marea Britanie sunt între 16-40 000 de euro, iar în SUA şi Elveţia între 50 000-100 000 de euro pe an.[84]

Pază şi supraveghere video

Circa 25% din unităţile de învăţământ aveau pază umană (cu pază proprie, prin societăţi specializate sau cu pază mixtă) în 2015, cu 7% mai mult decât în 2014, majoritatea în mediul urban. 39% din licee aveau sisteme de supraveghere video în 2015, cu 9% mai mult decât în 2014.[85]

Agresiuni asupra profesorilor

Peste 70 de mii de profesori români au fost, cel puţin o dată, jigniţi, ameninţaţi sau chiar loviţi de către elevi sau părinţi. 2400 de elevi au admis că şi-au insultat sau înjurat profesorii, iar aproape 200 au mărturisit că au bătut un profesor cel puţin o dată.[86]

Lipsa unui Muzeu al Comunismului

În România nu există încă un Muzeul al Comunismului, în care să fie arătate ororile comunismului. Astfel de muzee există în Berlin, Praga, Varşovia, Budapesta, etc. În 2010 Memorialul din Berlin a fost vizitat de 332 000 oameni, mai mult de jumătate fiind elevi şi studenţi.[87]Complexul ,,Memorialul victimelor comunismului şi al rezistenţei din Sighet” a fost declarat ,,ansamblu de interes naţional” în 1997.[88]Apoi el a fost nominalizat în 1998 de Comisia Europeană printre locurile de cultivare a memoriei europene, alături de Memorialul de la Auschwitz şi Memorialul Păcii din Normandia.[89]

Ora de Religie

Circa 90% din elevii care frecventau ora de Religie au depus cerere de înscriere pentru continuarea cursurilor, în 2015.[90]

Evaluarea profesorilor şi a responsabililor din Ministerul Educaţiei

Performanţele profesorilor erau evaluate mai degrabă în raport cu obligaţiile lor formale şi administrative decât în raport cu rezultatele elevilor. Performanţa celorlalţi actori din sistemul educativ era slab monitorizată şi nu exista un mecanism de recompense şi sancţiuni.[91]

Creşterea numărului de funcţii de conducere

Numărul de funcţii de conducere din Ministerul Educaţiei Naţionale şi inspectorate a crescut deşi numărul de elevi a scăzut.[92]

 

Articole înrudite

România

 

Educaţia în România Educaţia în România Educaţia în România Educaţia în România Educaţia în România Educaţia în România Educaţia în România Educaţia în România Educaţia în România Educaţia în România Educaţia în România Educaţia în România Educaţia în România Educaţia în România Educaţia în România Educaţia în România România Educaţia în România Educaţia în România Educaţia în România Educaţia în România Educaţia în România Educaţia în România Educaţia în România Educaţia în România România Educaţia în România Educaţia în România Educaţia în România Educaţia în România Educaţia în România Educaţia în România Educaţia în România Educaţia în România

 

Note subsol:

Lasă un răspuns